Pe facebook: Si daca am fi stiut din septembrie?

marți, 5 decembrie 2017

Si daca am fi stiut din septembrie?

Si daca am fi stiut din septembrie? – 11 noiembrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

November 11 at 7:00pm

Si daca am fi stiut din septembrie ce-am fi facut?

Urme de radioactivitate, detectate în Europa

În urma posibilului accident nuclear a fost provocat un nor radioactiv. [...]

COTIDIANUL.RO

Alexandru Stanescu Niscaiva testamente .

Smaranda Dobrescu Acest tip de ruthenium se poate produce de asemenea în timpul reprocesării elementelor de combustibil nuclear, spun specialistii germani.

Naturally occurring ruthenium (44Ru) is composed of seven stable isotopes. Additionally, 27 radioactive isotopes have been discovered. Of these radioisotopes, the most stable are 106Ru, with a half-life of 373.59 days; 103Ru, with a half-life of 39.26 days and 97Ru, with a half-life of 2.9 days.

Poate om fi fost norocosi sa aspiram 97Ru!

Draghi Puterity Si dacă pur si simplu au adus americanii înapoi armament nuclear?

Smaranda Dobrescu Pai se presupune ca deasupra Uralilor ar fi fost norul creat. De altfel orice varianta e posibila in climatul asta de manipulare.

Fogarassy Paul Eu citisem că a avut loc un incident „minor" în Ungaria. Acuma nu mai recunosc ?

Draghi Puterity Asa le trebuie daca vor sa construiasca reactoare nucleare cu rusii :D

Fogarassy Paul Crezi că doar le-au arătat pisica ?

Draghi Puterity Nu, radiatia aia vine din viitor :D

Fogarassy Paul Din viitorul ... cui ?

Draghi Puterity A coloniei NATO numita UE, care a pornit la comanda NATO un razboi neprovocat impotriva... :)

Fogarassy Paul "Why Albania?" "Why not?"
"What have they done to us?" "What have they done for us?"
"Nothing…." "See, they keep to themselves. Shifty. Untrustable".

Preda Mihailescu Fogarassy Paul Wagging the dog.

Prospectiv A-z .
http://www.lepoint.fr/.../la-cia-veut-prendre-le-controle...

La CIA veut prendre le contrôle du (mauvais) temps

Pourquoi envahir un pays quand on peut l'inonder ou…

LEPOINT.FR

Draghi Puterity Pot sa confirm ca in Germania le-a reusit :D

Smaranda Dobrescu Fenomenele de geo-inginerie de control al climei au inceput sa fie discutate de prin anii `60, aproximativ cam in aceeasi perioada in care s-a pus problema incalzirii globale. Omenirea are dreptul sa stie ca sa actioneze in consecinta ,care este adevarata cauza a fenomenelor climatice extreme: incalzirea globala sau razboiul climatic? Sau exista efecte cumulate? De aceea e nevoie de un organism international coordonator, diferit de ONU ca sa armonizeze Interesele tarilor si sa controleze incalcarea conventiilor. Vorbim de planeta, nu de conflictul SUA-Koreea.

Alexandru Botu O echipa de cercetatori englezi, ca de obicei, a descoperit ca cea mai mare cantitate de materiale nucleare periculoase se gaseste in tot ce este viu (plante si animale). Cateodata, si asta face obiectul unei alte cercetari asidue si indelungate, radiatia din viu catre mediul inconjurator creste peste fondul existent si ii muta pragul stationar. Deci, nu mediul inconjurator ne otraveste, ci noi otravim mediul. Suna a banalitate, dar nu este, caci au dovedit-o cercetarile.

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/jeanmichel.corhay/posts/10214514995375560

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 5 decembrie 2017

Si daca am fi stiut din septembrie?

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv