Pe facebook: Suntem in grafic, Don Lothrop cu desfiintarea partidelor si aparitia altora??

joi, 30 noiembrie 2017

Suntem in grafic, Don Lothrop cu desfiintarea partidelor si aparitia altora?? – 13 noiembrie 2017

Suntem in grafic, Don Lothrop cu desfiintarea partidelor si aparitia altora?? – 13 noiembrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Suntem in grafic, Don Lothrop cu desfiintarea partidelor si aparitia altora??

Interviu cu omul de afaceri american Don Lothrop: Putem crea aici un model de prosperitate pe care partea aceasta de lume nu l-a avut niciodată | Romania Libera

ROMANIALIBERA.RO

Smaranda Dobrescu Interviu luat in nov.2016.

Prospectiv A-z .
Un Lache sau Lake daca prefera ortografierea de acasa. Sa corecteze mai intai sistemul american cu blocajul sau cronic, dupa aia sa dea sfaturi!

Doina Nicolescu M-am saturat de sfaturi de la americani! Dece nu incearca sa le aplice la ei?

Preda Mihailescu Intrebarea este mai degraba, cu ce vant din spate vine el sa dea spate? Este aceeasi filiera democratica nereformata la periferie, sau este -- din pacate -- deja un Trumpist?

Prospectiv A-z .
Prima varianta. Vantul Trump inca nu bate in Romania.

Smaranda Dobrescu Alegerile americane avusesera loc in nov.2016?

Preda Mihailescu Prospectiv A-z Putem deja sa ne temem ca pica Trum inainte de a batea vantul... Dar totusi, optimist vorbind, inseamna ca mai sunt sperante! Si loc ca CINEVA sa se planga la Washington!

Prospectiv A-z .
Lothrop e in Romania de aproape o decada. N-are nicio treaba cu Trump. A venit sa invete romanii de ce nu-i in stare in America. Contributia lui, ca a multora ca el, e strict limitata la Transilvania...

Smaranda Dobrescu Ca PSD trebuie sa dispara in viziunea unora, e clar. Acum se afla intr-o situatie inedita dar si foarte complicata. D-l Profesor Gheorghe Piperea si-a exprimat o parere pe FB preluata de Cotidianul:
"„Oare cât timp o să mai polueze agenda publică problemele personale ale unui singur om, hăituit acum de sistemul care până acum l-a protejat și i-a fost partener? De ce nu demisionează dl Dragnea, pentru a putea să-și probeze nevinovăția și, în plus, să demonstreze cu glorie că prezumția de nevinovăție merită salvată chiar și în cazul politicienilor?
Nu de alta, dar suntem ca într-o colivie. Cam de mult timp„, a scris Piperea pe contul său de Facebook după ce Dragnea a fost pus sub acuzare în noul dosar."
Indicatorii macro dovedesc din plin, de altfel starea de instabilitate a tarii si politica BNR de accentuare a acestei instabilitati.
Dilema ridicata in fata membrilor PSD pare a fi: Daca consilierul premierului are o astfel de parere (intamplator identica cu a presedintelui) si premierul nu a luat nicio pozitie fata de aceasta exprimare, se poate intelege ca premierul e de acord. Are acest eventual acord legatura cu ideea emisa de omul de afaceri american, de mai sus?

Smaranda Dobrescu In urma cu doua minute s-a anuntat ca D-l Piperea a demisionat din functia de consilier. Cred ca e momentul sa-l felicitam! Si-a luat o greutate de pe inima.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 30 noiembrie 2017

Suntem in grafic, Don Lothrop cu desfiintarea partidelor si aparitia altora?? – 13 noiembrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv