Pe facebook: Asteptam continuarea declaratiei lui Ioan Rus

miercuri, 15 noiembrie 2017

Asteptam continuarea declaratiei lui Ioan Rus

Asteptam continuarea declaratiei lui Ioan Rus – 22 octombrie 2017

Cionoff Serban shared a link.

Șerban Cionoff: IOAN RUS A FĂCUT O DECLARAȚIE FOARTE CORECTĂ. AȘTEPTĂM CONTINUAREA!

,,Dacă Adrian Năstase ajungea președintele României eram cu 10 ani înainte decât acum.'' Iată un adevăr pe care, din ce în ce mai mulți dintre noi îl recunoaștem și îl…

AMPRESS.RO

Smaranda Dobrescu M-as desparti de data asta oarecum de parerea D-lui Cionoff. D-l Rus a fost din grupul celor care au sustinut plecarea lui Nastase si aparitia lui Geoana la conducerea partidului. Perioada 2000-2004 a fost buna pentru tara cat si pentru partid pentru ca a existat o conducere unica a guvernului si a partidului. Grupul de la Cluj care l-a schimbat pe AN de la conducerea partidului stia ca Geoana nu va fi prim ministru, deci argumentul cu ramanerea lui AN la conducerea guvernului nu era deloc util atunci. A doua idee care imi vine este ca a-l lauda acum pe AN, cand se stie ca e tot un gest inutil avand in vedere interdictia acestuia de a participa la viata politica are de fapt semnificatia slabiciunii actualului guvern si implicit PSD. Aici e bataia laudelor, respectiv a criticilor actuale ale PSD.Asa se si explica momentele in care D-l Rus l-a sustinut se-a lungul vremii ba pe Basescu in 2012, ba acum pe Iohannis cu care are intalniri intamplatoare la ocazii minore care nu ar fi reclamat prezenta presedintelui.

Casandra Troya S-ar putea ca Rus să fi sugerat - sau poate i-a scăpat! - cam care au fost deciziile care au dus la pierderea guvernării de PSD în decembrie 2004. S-ar putea ca "soluția imorală" să fi fost o decizie mai amplă și care să fi depășit simpla decizie a lui Voiculescu de a "defecta". Iar eu chiar cred că așa a fost. Nu au calculat amplitudinea efetelor politice în cascadă care vor urma. Au crezut că "scapă" de Nastase - ccare a "pierdut" pentru PSD și președinția, și guvernarea - și că vor face ei jocuri mari.

Casandra Troya Cunoscând potențialul toxic al acestor domni, am o mare îngrijorare pentru faza activă public în care au intrat. Nu e de bine!.

Smaranda Dobrescu Chiar asa, Casandra!

Cionoff Serban Sincer să fiu, nu cred că este vorba despre o divergența de opinii din partea mea față de părerile atât de bine exprimate de către doamna Smaranda Dobrescu.De fapt, au am încercat să îl atrag în discuție pe Ioan Rus fiind, de pe acum convins că el și ai lui (Cozmin Gușă în special) cunosc și , mai ales, tăinuiesc multe lucruri urâte despre tratamentul profund incorect-imoral chiar- - pe care i l-au aplicat lui Adrian Năstase.Care, pur și simplu, a fost cel care i-a scos din anonimat. De aceea, aștept să vedem dacă răspunde Ioan Rus, deși aș paria de pe acum că nu o va face.,

Smaranda Dobrescu http://sokant.ro/ioan-rus-declaratie-de-dragoste-pentru.../

Ioan Rus, "declarație de dragoste" pentru Kovesi. A stârnit furia PSD

Nu toți membrii PSD tremură de frica DNA și doresc…

SOKANT.RO

Andrei Alexandru ,,Dacă Adrian Năstase ajungea președintele României eram cu 10 ani înainte decât acum.'', ne spune membrul Rus. Ca de obicei, membrul e moale și mai cu seamă ipocrit. L-aș fi crezut dacă ar fi completat cu următoarele: " și dacă membrul Dâncu și subsemnatul membru nu lucram cot la cot cu "statul paralel".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 15 noiembrie 2017

Asteptam continuarea declaratiei lui Ioan Rus

Cionoff Serban shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv