Pe facebook: Homo Sovieticus a murit, traiasca Homo Globalis!

miercuri, 15 noiembrie 2017

Homo Sovieticus a murit, traiasca Homo Globalis!

HOMO SOVIETICUS a murit, traiasca HOMO GLOBALIS! – 24 octombrie 2017

Gheorghe Gradinaru shared a link.

INTERESANT

HOMO SOVIETICUS a murit, traiasca HOMO GLOBALIS! "Profetiile" unui cunoscut disident anticomunist. ALEXANDR ZINOVIEV despre…

CUVANTUL-ORTODOX.RO

Gheorghe Gradinaru "Astazi traim intr-o lume dominata de o singura forta, o singura ideologie si un singur partid pro-globalizare. Toate acestea impreuna au inceput sa ia forma in timpul Razboiului Rece, cand au inceput sa apara gradual diverse suprastructuri: organizatii comerciale, bancare, politice si mass-media. In ciuda ariilor de activitate variate, ceea ce aveau in comun era tocmai intinderea lor transnationala. Odata cu prabusirea comunismului, acestea au ajuns sa conduca lumea. Astfel, tarile din Vest au ajuns intr-o pozitie dominanta, gasindu-se totusi si intr-o pozitie subordonata pe masura ce-si pierd suveranitatea gradual in favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Supra-societatea planetara este compusa din organizatiile comerciale si necomerciale a caror influenta se intinde mult mai departe de granitele statale. La fel ca alte tari, si tarile occidentale sunt subordonate acestor structuri supranationale. Asta in ciuda faptului ca suveranitatea statelor era parte integranta a pluralismului si deci a democratiei la scara globala. Supra-puterea de azi suprima suveranitatea statelor. Integrarea europeana ce se desfasoara astazi in fata noastra duce la disparitia pluralismului in cadrul noului conglomerat, in favoarea puterii supranationale."

Smaranda Dobrescu "Asta in ciuda faptului ca suveranitatea statelor era parte integranta a pluralismului si deci a democratiei la scara globala. Supra-puterea de azi suprima suveranitatea statelor. Integrarea europeana ce se desfasoara astazi in fata noastra duce la disparitia pluralismului in cadrul noului conglomerat, in favoarea puterii supranationale."
Aceasta observatie facuta la nivel mondial cu ani in urma suna foarte bine cu trilema economiei mondiale definita de Dani Rodrik, fost profesor la Harvard in urma cu 4-5 ani: "Intr-un conglomerat de tari cu interese economice, cei trei indicatori, gradul de integrare (globalizare), democratia si suveranitatea nu pot convietui. Unul singur prevaleaza si in unele cazuri e posibil si al doilea sa poata fi pasager uzitat. Exista o mica nuantare facuta recent de Rodric, cu ocazia Brexit:
"More broadly, international commitments can be used to tie the hands of governments in both democratically legitimate and illegitimate ways. External discipline can be sought in two different kinds of settings--one of which is much more defensible on the traditional democratic delegation grounds than the other. "

Smaranda Dobrescu "In timpul Razboiului Rece, democratia era o arma de lupta impotriva totalitarismului comunist. Astazi intelegem ca Razboiul Rece a reprezentat apogeul istoric al Occidentului. In acea perioada Vestul avea tot: o crestere fara precedent a bogatiei, libertate adevarata, un incredibil progres social, realizari stiintifice si tehnologice colosale. Insa in acelasi timp, Vestul se schimba imperceptibil. Integrarea timida a tarilor dezvoltate lansata atunci a dus la internationalizarea economiei si globalizarea puterii pe care le vedem acum. "
Simplificand-poate eronat- as trage concluzia ca un sistem dictatorial are nevoie de o opozitie "pe negativ". Occidentul dorind sa distruga Rusia ca mare putere, a folosit contraexemplul dictaturii, adica regimul democratic. O observatie corecta.
Imi pun intrebarea de ce in actualele conditii cand China tinde sa devina prima putere economica , tehnologica si poate militara a lumii, nu se coaguleaza un val de democratie opozabila Chinei socialist-comuniste? Dimpotriva, occidentul e mai putin democrat ca niciodata!
Sau China da semne cui vrea sa le creada de democratizare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 15 noiembrie 2017

Homo Sovieticus a murit, traiasca Homo Globalis!

Gheorghe Gradinaru shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv