Pe facebook: USR o ia pe culoarul nationalist?

vineri, 17 noiembrie 2017

USR o ia pe culoarul nationalist?

USR o ia pe culoarul nationalist? – 29 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

O schimbare clara in cercul largit al celor care au hotarat la alegerile trecute ca scorul USR trebuie sa fie 18 % ca mai apoi, in final vazandu-i ce pot in campanie sa se invoiasca cu 9 procente. Le-au schimbat destinatia .Probabil ca vor reveni la 18 si mai mult decat au fost, caci nu-i asa si-au schimbat uniforma dupa cateva luni, de la cea a europenismului ciolosist, mult simpatizant macovist la una neaosa, nationalista. Si iata ca se naste un partid nationalist dupa ce alte n incercari de astfel de partide au esuat. Daca emailul de vineri a scris"nationalism", atunci asa va fi . Cat de greu i-o fi lui Ghinea sa-si schimbe mesajul! Il compatimesc...

Manevre-soc: USR o ia pe culoarul nationalist?

România se confruntă cu un mister de proporții, greu de explicat cu argumente "tradiționale", anume absența unui partid naționalist în contextul în care asemenea formațiuni explodează pe tot cuprin…

INPOLITICS.RO

Dana Fantu Nationalistii nu mai au loc de falsi nationalisti. Unde-i surpriza?
Ca sa nu mai vorbim ca propaganda are un scop: sa ne faca sa credem ca nationalismul e un fel de ciuma neagra.
Dar de la asta pana la confiscarea de catre usere... asta-i partidul ai carui parlamentari nu stiu vorbi romaneste, nu?

Smaranda Dobrescu Surpriza o reprezinta saltul unui partid al globalismului extrem si al unui conformism exagerat fata de toate ideile chiar pasagere ale UE, la un partid care-si apara suveranitatea, chiar asa pierduta cum e ea. Ideea a fost probabil aceea ca daca parerile bune ale romanilor fata de UE se plaseaza dupa ultimele sondaje sub 50% nu ar fi rau sa mimam ca avem prezenta, la indemana si doctrina controlata, pardon, necesara, adica un euroscepticism de fatada. Pentru conformitate.

Draghi Puterity Un partid de tradatori care isi schimba ideologia dupa fiecare sondaj de opinie. 🤢

Dana Fantu Om vedea.
Nu cred ca va avea alta soarta decat ppdd, unpr si alti zburatori efemeri prin politica noastra. Si acela chiar avea un oarece discurs national! La astia nu apare decat ca o gluma de conjunctura.

Doina Nicolescu Daca d-ul Vlad Alexandrescu a enuntat virarea spre nationalism, dupa ce a incercat sa dea patrimoniu Romaniei strainilor, trebuie sa mai asteptam si alte viraje.

Anna Zelinski inclusiv organele prelevate ...

Ovidiu Stoica Astia au de gand sa se afirme ca un partid de oportunisti si manipulatori... Au de gand sa speculeze cu cinism orice curent politic pentru ca sa ajunga la putere, cum a facut Syriza in Grecia in conditiile crizei financiare, pentru ca apoi sa nu faca nimic pentru cei care i-au votat ci doar sa dea legi "progresiste", cum face Tsipras acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 17 noiembrie 2017

USR o ia pe culoarul nationalist?

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv