Pe facebook: Cum s-ar putea taxa FB?

vineri, 17 noiembrie 2017

Cum s-ar putea taxa FB?

Cum s-ar putea taxa FB? – 30 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Distribuirea informatiei este un act gratuit sau este o munca evaluabila, care produce valoare?
Guvernele ar putea aplica o taxa de 50%, de exemplu, considerand ca in reteaua FB cel putin jumatate din venituri se datoreaza informatiilor neplatite. Asta ar insemna 13 mld.$.. In prezent sunt cam 1,2 mld utilizatori FB. Asta inseamna in jur de 10 $ pe utilizator si an. Pare a fi o estimare corecta a valorii anuale a informatiei furnizate de un utilizator individual pe FB.

Why Facebook Should Be Taxed And How To Do It

The new information technologies have created a whole range of companies that have become extremely profitable.

SOCIALEUROPE.EU

Preda Mihailescu Informatii gratuite? RECLAMA gratuita. Suntem bombardati cu reclama la fiecare pas pe FB.

Smaranda Dobrescu orice reclama, link luat din alta parte, e socotit generic informatie, se pare in acceptiunea autorului.

Gheorghe Piperea Asta ar fi o idee excelenta. In Romania sunt 9 milioane de utilizatori. O taxa de doar 10 dolari pe an de utilizator ar insemna 90 de milioane de dolari pe an! La fel s-ar putea proceda ai cu google

Smaranda Dobrescu Acum, la stransoare, cand sunt inghesuiti de amenintarea unor useri cu parasirea ar fi poate o ocazie potrivita.

Alexandru Botu Mie, in aceste conditii, imi vine sa ma retrag. Daca mi-ar da 1000 Euro/an, poate as mai ramane...Ha, ha...

Smaranda Dobrescu Cei 10$ au o semnificatie daca toate tarile ar aplica taxarea si daca guvernele ar avea o lege , poate fi si diferita in care sa stipuleze adresa clara a acestor fonduri: educatie, sanatate, ceva mai clar si nu adrese cu interpretari si licitatii cum ar fi autostrazile sau tehnica de calcul.

Preda Mihailescu La capatul celalalt este realitatea, care face ca EU urmareste de ani Google si cu Amazon pentru impozite de 13 miliarde neplatite. Deci impozite banale, oficiale, clasice. Nu va fi usor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 17 noiembrie 2017

Cum s-ar putea taxa FB?

Cum s-ar putea taxa FB? – 30 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv