Pe facebook: Suspendarea temporara a presedintelui Moldovei

miercuri, 15 noiembrie 2017

Suspendarea temporara a presedintelui Moldovei

Suspendarea temporara a presedintelui Moldovei – 25 octombrie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

Fratii nostri moldoveni ne-au dat o lectie buna de urmat. Se pare ca Constitutia lor le permite suspendarea presedintelui tarii prin votul parlamentului pentru o perioada limitata si pentru exercitarea unei atributii.. Asa a stat pe tusa Dodon doua-trei zile suspendat din atributia de semnatura, timp in care a fost numit ministrul apararii in persoana lui Sturza.
Ma duce gandul la o paralela irealizabila deocamdata, prin care in cazul imposibilitatii semnaturii presedintelui, sa poata fi destituita o anumita persoana la noi. E drept ca acest act s-ar potrivi unei republici parlamentare mai degraba.Si apoi, alde Barosso, ar fi de acord?

Breaking NEWS // Președintele interimar al R. Moldova, Andrian Candu a învestit noul ministru al Apărării

DESCHIDE.MD

Dana Fantu Un exercitiu destul de periculos - suspendarea temporara a Presedintelui.
Facand abstractie de persoane, sigur.

Smaranda Dobrescu Nu e de dorit. Facand abstractie de persoane si de motivatii.

CCR-ul lor, a decis conform Constitutiei:
"În sensul articolului 91 din Constituţie, refuzul Preşedintelui de a-şi executa obligaţiile constituţionale constituie imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţia (atribuţiile) în cauză şi justifică instituirea interimatului funcţiei, care se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru, pentru exercitarea acestei (acestor) obligaţii constituţionale a Preşedintelui", potrivit hotărârii Curţii."

Dana Fantu Sigur, Smaranda, nu am chestionat asupra existenţei textului constituţional sau asupra deciziei Curţii, ci asupra beneficului său. Interpretarea Curţii o găsesc, cum să zic, cam din topor. Nu aş asimila refuzul de îndeplinire a atribuţiilor cu imposibilitatea temporară de exercitare a atribuţiilor. În interpretarea literală, e de-a dreptul hilar.
Oricum, ingenioasă soluţia fraţilor de peste Prut de a-şi numi ministrul.

Smaranda Dobrescu Suspendarea presedintelui ales nu e o deloc o idee fericita in cazul unui pericol extern de ordin militar. Presedintele ales de popor este indreptatit sa ia hotarari in acest caz. Evident si in altele. Dar, a nu avea un ministru al apararii bate cam in aceeasi zona periculoasa de nesiguranta. Dodon nu dorea sa-l numeasca pe Sturza, dar nici nu avea o alta contrapropunere intrucat guvernul probabil ca refuza sa o faca. Asa ca CCR o fi considerat ca e un caz de forta majora.

Dana Fantu Sigur, am precizat că nu mă refer la persoane. Ci doar la blocajul în sine. Un stat serios nu-şi permite jocuri de-astea de-a Preşedintele ales/interimar. Mai ales că, presupun, decizia e general obligatorie pentru viitor, ca şi la noi. Not good.

Smaranda Dobrescu Dana, ajungem la problema noastra din 2012 reglementata si modificata de n ori in termenii legii. Solutia noastra e medie, intrucat pentru demitere e nevoie de referendum. Sunt tari (Germania, Austria, Ungaria, etc)unde Preşedintele poate fi suspendatde catre parlament dar pentru a se transforma în demitere este necesară o hotărâre judecătorească a Curţii Constituţionale, decizie definitivă, care se pronunta asupra unei incalcari grave şi intentionate a constituţiei. Demiterea nu necesita referendum.
Dupa cum cred ca m-am mai exprimat, intr-o republica parlamentara suspendarea temporara sau demiterea presedintelui pot fi facute de catre Parlament cu avizul Curtii Constitutionale.
Orice tara are stipulat in Constitutie conditiile de suspendare si demitere. Pot fi cazuri absolut obligatorii de a proceda asa.

Dana Fantu Eu găsesc că judecătorii moldoveni le-au luat piuitul alor noştri. Asta mi s-a părut amuzant. Interpretarea refuzului ca imposibilitate. Instituţia suspendării temporare e chiar creativă. Nu vrea Dodon să facă ceva? I se activează decizia cu refuzul.
Să vorbim de demitere, e cam mult. Cred. Încă. Dar Curtea de la Chişinău promite.

Prospectiv A-z .
Profesionista Dreptului Dana Fantu scrie: " Un exercitiu destul de periculos - suspendarea temporara a Presedintelui." Sunt absolut de acord, numai ca legea este la randu-i un mijloc pentru servirea altor scopuri, in pofida principiilor Dreptului. Dupa 1990, Romania s-a integrat si in privinta asta, a devenit un teritoriu al legalismului excesiv si adeseori contradictoriu/absurd. Vad ca Rep. Moldova nu face exceptie.

Ce-i de facut? Cum nu cred ca vom reface curand baza solida a Dreptului, ne ramane sa jucam legile cu speranta ca ai nostri vor avea castig de cauza. Scorul e asa de incurcat ca multi oameni ONESTI se rup de sistem/lege.

Prospectiv A-z .
Cum vad ca am ridicat niste sprancene cu comentariul nde mai sus, poate ar trebui sa adaug ca:
1) Legea sociala nu trebuie confundata cu legile fizicii (doar acestea din urma sunt imuabile);
2) In Romania s-a lansat o moda/frica de a nu critica vreodata decizia justitiei. Vreu sa spun ca este o eroare la puterea a doua. In primul rand, sunt legi proaste, care lasa loc de interpretari contradictorii. In al doilea rand, aplicarea este facuta de oameni in sisteme pe care le putem numi cu generozitate imperfecte.

Dana Fantu Destul de recent unii exponenti ai Sistemului au dezvaluit motivele pentru care Codurile au fost adoptate prin asumare de raspundere. A guvernului Boc, stim. Din acelea, codurile penale sunt deja aproape injumatatite ca norme aplicabile, din motive care tin de neconstitutionalitate. Statul mafiot si-a cladit prin aceste Coduri prima fundatie.
Opinia mea este ca, atata timp cat aceste surogate de coduri raman in picioare si in vigoare, va ramane si sistemul care le-a detonat.
Apoi: despre juridizare. Da, judecatorul nu mai are de aplicat principii, norme de interpretare, nu mai are a-si scruta constiinta. Un sistem normativ care reglementeaza totul in detaliu nu-i lasa loc de interpretare si de folosirea constiintei. Ii spune legea ce sa faca.
S-a vorbit in aceasta perioada despre numarul judecatorilor care ies la pensie acum, de teama ca-si pierd pensiile de serviciu daca nu fac pasul acum. Realitatea e ca multi ies la pensie pentru ca profesia nu le mai ofera nimic. Au devenit roboti, functionari robotizati. In stanga au teancul de legi romanesti care se bat cap in cap; in dreapta deciziile CCR, CEDO, CJUE. Tot ce au de facut e sa jongleze intre muntii astia de hartoage. Principii de drept?! Gandesc altii pentru noi! De aia ICCJ este dinamitata cu cereri pentru dezlegarea chestiunilor de drept, in chestiuni de drept dintre cele mai banale. Pentru ca judecatorii nu mai gandesc cu capul lor: cer rezolvarea de mai sus, ca sa nu-si puna ei pielea in saramura. Asta este sistemul! In interior, poti muri si de plictiseala. Ca pe vremea dosarelor cu balcoanele inchise, cand hotararile judecatoresti erau formulare tipizate.

Dana Fantu Cat despre fratii nostri de peste Prut: ei sunt in punctul in care eram noi nu de mult: opinia mea e ca decizia cu refuzul=imposibilitate este justificata exclusiv politic si nu constitutional.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 15 noiembrie 2017

Suspendarea temporara a presedintelui Moldovei

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv