Pe facebook: Dezechilibrul de sexe intre refugiati..

vineri, 15 ianuarie 2016

Dezechilibrul de sexe intre refugiati..

Dezechilibrul de sexe intre refugiati – 8 ianuarie 2016

Smaranda Dobrescu

Refugiatii in afara de problemele pe care le-au adus legate de locuinte si locuri de munca, iata ca prezinta si un alt aspect la care se pare ca nu s-au gandit europenii pana in noaptea de Reveillon, dupa cazurile frecvente de hartuire sexuala din Koln, Helsinki si Zurich: Refugiatii din 2015 sunt in numar disproportionat de mare barbati fata de femei. Daca mai adaugam si faptul ca sunt multi tineri singuri si chiar adolescenti minori neinsotiti, tot baieti, situatia peste cativa ani s-ar putea sa prezinte aspecte grave si de ne evaluat deocamdata.

Imigranții: procentele puțin discutate care ar trebui să pună pe gânduri Europa

O dimesiune extrem de importantă a crizei imigranților a fost puțin observată – sexul, mai bine zis procentul bărbaților și al femeilor – scrie pentru Politico Valerie…

COTIDIANUL.RO

Smaranda Dobrescu Cererile de azil depuse in UE sunt gestionate la nivel national. Fiecare tara dispune de o marja de manevra ca sa interpreteze Conventia de la Geneva din 1951, care defineste ca refugiat orice persoana care se teme in mod intemeiat ca poate fi persecutat datorita rasei, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anume grup social sau opiniilor sale politice. Lucrurile in realitate sunt mai complexe, nascute si de specificitatea perioadei actuale din fiecare zona. De exemplu, un Alauit sirian, care traieste intr-o regiune (temporar) controlata de regim, se teme in mod justificat ca este persecutat sau ca va fi? Sau un kurd irakian care locuieste intr-o regiune indepartata de front? Poti fi persecutat de catre un actor diferit de stat? Tarile nu raspund la aceste intrebari de o maniera unitara, ajungandu-se la situatii in care refugiatii sunt de fapt emigranti economici..

Mihai Ion Turcu A fost observat in repetate randuri, mai mult avem o doctrina emisa de un islamist sef care descrie cum in doua generatii prin garnicia insamantatoare a musulmanilor structura raseakla a Europei se va fi modificata acesta fiind obiectiv doctrinar . Tinerele noastre, bine formate corect politic, se cred faoarte emkancipate imperechiate fiind cu alogeni. Sper sa coboare din nori pe pamant fara sa treaca prin procedura.

Draghi Puterity Incep sa se cristalizeze niste masuri in tara "poetilor si filozofilor", masuri care sa evite hartzuirea sexuala a bastinashelor de catre tinerii refugiati ne-fe-riciti. Ne trebuie mai multe camere video de supraveghere, montam cate una si pe fiecare politist, si reluam colaborarea cu NSA-ul pentru spionarea totala internetului. Good job, Mrs. M.! (ca sa parafrazez un clasic in viatza).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 15 ianuarie 2016

Dezechilibrul de sexe intre refugiati..

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv