Pe facebook: Strategic polonezii se uita la SUA si China

miercuri, 11 iulie 2018

Strategic polonezii se uita la SUA si China

Strategic polonezii se uita spre SUA si China – 4 iunie 2018

Smaranda Dobrescu shared a link.

Imi imaginez reactia tefelistilor daca Romania ar gandi o relatie economica mai stransa cu China. Mai bine nu imi imaginez sa nu le dau vreo idee cu schimbarea Constitutiei sau renuntarea la ea. Iata ca polonezii considera ca beneficiile sale depind de modul in care guvernul polonez va sti sa mentina o balanta intre influenta militara in crestere a SUA si viitorul economic al Chinei...

ZEROHEDGE.COM

Poland's US Military Base Is More About China Than Russia

Poland isn't just strategically important to Germany, Russia, and the US, but also to China, being Beijing's top partner in the 16+1 collection of Central and Eastern European states and correspondingly one of its top Silk Road nodes...

Buciu Petre Mie mi se pare fascinant la tefelistii aia ca aplauda lucruri pe care le fac Polonia sau Ungaria, si pe care le-ar huli daca le-am face si noi. Treaba cu China e una dintre ele, cel mai probabil. La fel ar fi treburile cu Putin sau reactiile lor usor nationaliste si combatante la adresa multinationalelor. Eu ce sa inteleg de la ei ?

Smaranda Dobrescu Ca sunt programati cu un soft de acum 1-2 ani. Adica sunt mult in urma. O updatare le-ar fi mai mult decat necesara daca macar ar simti efectul ramanerii in urma evenimentelor.

Prospectiv A-z .
N-am remarcat ca fetelistii sa se fi exprimat favorabil despre Polonia/Ungaria...

Altfel, nu constistenta logicii cred ca le-ar fi caracteristica forte. Merg cum/unde li se spune, pariaza pe emotii.

Buciu Petre Ma refer la tefelestii mai "sofisticati", neoliberali, din aia care casca gura la prostiile lui Aligica. Multi lauda Polonia/Ungaria ca alternativa la pretinsul "socialism" de la Bruxelles. Dar ei se cantoneaza doar in politicile lor anti-imigratie, fara sa vada designul mai profund.

Prospectiv A-z .
Polonezii dau o lectie exemplara de echilibristica. Stiu clar ca sunt condamnati sa traiasca intre Germania si Rusia, dar nu se resemneaza. Supra-liciteaza cu SUA, dar stiu ca dela un moment dat incolo SUA au tot atata nevoie de ei cat ei au de SUA--iar jocul la 2 capete, cu China, nu face decat sa dea masura acestei intelegeri.

In termeni de realpolitik, asta se intampla cand ai 40 milioane de oameni ai caror lideri au un sens al interesului national fara echivoc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 11 iulie 2018

Strategic polonezii se uita la SUA si China

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv