Pe facebook

luni, 16 octombrie 2017

Stie careva daca Valentin Ceausescu dela Cotidianul este unul si acelasi cu....?

http://www.cotidianul.ro/autor/valentin-ceausescu/

Comments

PA-z
Iata si un text semnat de acesta:

Brexitul este deja realitate. Invocat oficial şi neoficial ca o ieşire a britanicilor de sub tutela atotputernicei Germanii, iată că se consumă sub ochii noştri, şi cu o mână adâncă în buzunare pentru a compensa din costul retragerii marelui regat insular. Anglia se îndreaptă economic şi politic tot către fratele său clasic: SUA. Canada, nu mai vorbim. Are sistem comun de apărare cu SUA.

Axa Ankara-Moscova-Teheran-Beijing arătată ca entitate clar delimitată pare să fie cuprinsă de fibrilaţii: Rusia ameninţă iar Turcia cu un embargou turistic, în condiţiile în care ruşii au cumpărat sejururi pe litoralul turc. SUA arată pisica Chinei şi cer mai multă implicare în Coreea de Nord. Iranul este încolţit de SUA, Israel şi aliaţii lor din zonă. Ankara se pregăteşte să vireze către un stat prezidenţial, cu mână forte, în persoana lui Erdogan.

Ce face Europa? Îşi caută o doctrină militară unitară. Germania are fabrici de profil armat, foarte solide şi care pot asigura resursele tehnice necesare viitoarei armate europene. Dar există un DAR: ce va zice cel mai puternic al momentului, SUA? Avem şi NATO, avem şi EU, pe acelaşi teritoriu. Interesele sunt contradictorii, chiar prin prima decidenţilor politici. Unde este România acum? În acelaşi cerc vicios al marilor interese internaţionale. Suntem utili SUA şi am primit sistemul de apărare antiracheta Aegis Ashore (AAMDS)! Suntem utili UE, prin vocea sa aproape unică, Germania? Suntem, şi deja se discută de un parteneriat semnat anul trecut între ROMARM şi compania germană Rheinmetall Defenceau pentru producerea unui nou model de transportor blindat 8X8, cu dată de fabricaţie 2019. Primul lot de 272 de astfel de transportoare urmând a fi livrat României. Aşadar, iarăşi avem nevoie de o diplomaţie atentă la toate detaliile prezentului, care să exploateze la maximum în favoarea intereselor proprii ale României.

Pe fondul unor politici sociale debordante, că doar banii vin din împrumuturi externe, ultimul făcut ieri pe 10 ani, este evident că arhitectura financiară a României pune în pericol inevitabil angajamentele de securitate internă şi internaţională a României. Mai nou, avem în desfăşurare ancheta ultimului atac din Germania. Reputaţi specialişti români în munca antitero au spus încă de anul trecut că Europa are enclave demografice incontrolabile din punct de vedere poliţienesc. Mai grav este altceva! Impunerea politicului asupra tuturor celorlalte forme de manifestare socială. Concret, Germania se pare că o lasă mai moale cu ancheta exploziilor de aseară, pe motiv că... este campanie electorală! Cui foloseşte această abordare este evident.

Dincolo de orientările pe care România le va face în următoarele luni, aliaţii săi de nădejde rămân doar specialiştii români, mulţi lucrând în umbră, fini cunoscători au mişcărilor aproape imprevizibile de pe marea tablă de şah a omenirii actuale. Cât de bine va înţelege politicul nostru să ţină seama de analizele acestora, de scenariile puse în lucru, rămâne să vedem în viitorul apropiat.

România este, pe mai departe, o mare piaţă de desfacere a produselor din toată lumea, pentru că nu are o contraofertă adecvată. România rămâne o zonă de interes medical pentru marile companii farmaceutice din SUA, Israel, Franţa, Germania pentru că nu are o platformă de profil productiv similară. România este cumpărată la metru pătrat de teren agricol, pentru că aşa sunt condiţiile de integrare în UE, adică în clubul select al Occidentului. România nu poate adopta moneda euro pentru că ar fi un dezastru imens asupra nivelului de trai al populaţiei. A nu se uita cu cât au crescut preţurile în mai toate ţările ce au aderat la moneda unică. România nu este totuşi singură, cel puţin la nivelul apărării naţionale. În ultima vreme, vizitele tot mai dese ale oficialilor americani au confirmat că au găsit la noi o structură capabilă să înţeleagă cum stau lucrurile, şi mă refer aici în mod expres la şeful SMG, gl. Nicolae Ciucă. Să-i mai fim recunoscători că s-a luptat pentru reînfiinţarea la Craiova a Colegiului Militar „Tudor Vladimirescu”, dar şi pentru alte demersuri de care nu e locul să amintim aici.

Aşadar, una dintre şansele României de a fi credibilă pe plan extern nu este să manifeste cu porumbeii păcii în sincronie cu Occidentul tulburat de atentate, ci doar să pună pe picioare o economie reală. Nu hârtii, nu împrumuturi externe fasonate publicului pe care-l cred imbecilizat drept emisiuni de euroobligaţiuni; nu prin lupte politice zilnice ce au dus în derizoriu conceptul minunat de clasă politică; nu prin schizofrenie în relaţii internaţionale unde totul se cuantifică, înregistrează şi la momentul oportun se... plăteşte.

La loc de final: Germania - e în febra alegerilor, Merkel pune batista pe ţambal oricând e cazul când apar atentate, şi se invocă a fi vorba doar de manifestarea unui tulburat psihic! Ca să vezi! Franţa: este mai plină de corupţie decât ne am imaginat vreodată. Au politicieni prinşi cu mită, neveste, ibovnice plătite cu bani grei încă din 1986! Italia: are un grad de îndatorare publică ce ar scoate-o acum afară din UE. România: aceeaşi politică de mahala! Până când!?

Manage

PA-z
Un alt candidat ar fi: https://www.facebook.com/valentin.ceausescu.5

Redactor at Cuvântul Libertăţii
Studied at Universitatea Din Craiova
From Craiova

Valentin Ceausescu

Redactor at Cuvântul Libertăţii

94 followers

Manage

Gheorghe Gradinaru Exista un jurnalist cu acest nume

Manage

PA-z

...inca ar avea ce spune.

https://youtu.be/SWMq96aYA4M

Interviu cu Valentin Ceausescu

Discreţia lui Valentin Ceauşescu l-a făcut puţin cunoscut, iar astăzi este practic singurul care duce povara…

YOUTUBE.COM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 16 octombrie 2017

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv