Pe facebook: Je suis Gazeta Matematica

luni, 16 octombrie 2017

Je suis Gazeta Matematica

Sergiu Moroianu: Je suis Gazeta Matematică

Generații întregi de matematicieni, ingineri, fizicieni, informaticieni au făcut primii pași spre știință cu Gazeta Matematică alături.

Radu Gologan

September 13

L-aş întreba pe domnul profesor Pop, actualmente ministru al educaţiei şi fost profesor de matematică, dacă în opinia domniei sale, Gazeta Matematică, un monument al culturii româneşti de peste 120 de ani, este considerat auxiliar interzis în şcolile din România. Cred că ştie că generaţii întregi de matematicieni, ingineri, fizicieni, informaticieni, ce au făcut şi fac fală României, au făcut primii paşi spre ştiinţă cu Gazeta alături. Pot să îi spun domnului Pop că în SUA, Moldova, Germania, Franţa ca şi în multe alte ţări este folosit ca material auxiliar la matematică. Din păcate câţiva inspectori generali şi directori au interzis deja distribuirea Gazetei Matematice, deşi exista un protocol între Societatea de Ştiinţe Matematice şi minister în acest sens.

Radu Gologan, fost câştigîtor al Concursului Rezovitorilor Gazetei în 1971

Dana Fantu S-a interzis?!
De ce oare nu mă miră. La ce ne trebuie nouă minţi luminate?

Gheorghe Gradinaru S-a dat raspuns ca nu este interzisa

Prospectiv A-z .
Nu iesea fum fara foc, insa as vrea sa cred ca s-au inspaimantat de reactii sau a fost un gest iresponsabili al catorva trepadusi.

Smaranda Dobrescu De ce sa nu admitem varianta cea mai la indemana: cineva a uitat sa actualizeze protocolul?

Prospectiv A-z .
Poate pentru ca am invatat, din experienta, ca mai raul e programat in Romania, nu-i accidental.

Draghi Puterity Nu uita de "briciul lui Hanlon", PAz: "Never attribute to malice that which is adequately explained by stupidity"

Prospectiv A-z .
Capitalismul ne vrea prosti si indatorati.

Dana Fantu A doua decurge legic din prima.

Smaranda Dobrescu Radu Gologan cu echipa lui de olimpici internationali a adus tarii mai multa faima decat rezervele (ba sunt - ba nu sunt) de aur. In minister sunt si multi care asteapta ordinul de mai sus. Ori ministerasul nostru nu le poate cuprinde chiar pe toate.

Fogarassy Paul OK, am înțeles că au interzis Gazeta Matematică, dar atunci înseamnă că și la ora de religie e interzisă Biblia .. iar la ora de educație sexuală e interzisă Kamasutra ! Acum să văd după care plângeți mai tare

:-)

Smaranda Dobrescu Nu, i-au dat drumul inapoi. Intrebarea ar fi:

😊 in aceste conditii la care din orele de matematica, religie sau educatie sexuala va duceti?

Draghi Puterity Ar trebui sa-l puna pe Bivolaru ministru al educatiei. Kamasutra ar fi astfel permisa, la ora de religie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 16 octombrie 2017

Je suis Gazeta Matematica

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv