Există două variante...Ori cei care se cred mari experți în omul acesta au citit și ce a scris acesta, prin urmare vorbesc în cunoștință de cauză și nu se i-au numai după ce spun alții despre el, ori nu l-au citit și atunci suferă de paranoia conspirativității. Din două una...
„Prima acțiune mai serioasă a avut loc în Africa de Sud, unde, în urma unei vizite, în 1979, le-am oferit burse studenților africani de la University of Cape Town. Africa de Sud era o societate închisă, în care albii aparțineau „lumii întâi”, iar negrii „lumii a treia”. Am vrut să înlătur aceste bariere, oferindu-le africanilor o educație superioară și încercând să mă folosesc de sistem în așa fel încât să îl subminez din interior, indiferent dacă erau albi sau negri, toți studenții aveau dreptul al educație superioară gratuită. Am profitat de acest avantaj, oferindu-lu studenților africani burse pentru a merge la University of Cape Town, instituție care s-a declarat de partea societății deschise. Din nefericire, studenții negri au rămas alienați și plini de resentimente și, când am aflat acest lucru, am abandonat proiectul. Am ajuns la concluzia că regimul de apartheid era prea bine înrădăcinat pentru a fi distrus din interior. După prăbușirea lui, am regretat decizia luată. (...)
Fundația (dn Ungaria, din anul 1984 - n.n.) a oferit burse modeste pentru numeroase inițiative civice independente de mecanismul dominant al partidului - stat. Am acordat sprijin școlilor experimentale, bibliotecilor, trupelor de teatru amator, asociației cântăreților de citeră, cluburilor fermierilor și organizații sociale, artiștilor și expozițiilor de artă, proiectelor culturale și de cercetare (...) Ideea era să spargem monopolul partidului - stat. Falsitatea dogmei partidului ieșea la iveală cînd apărea o alternativă. Inițiativa a avut suscces. Cu un buget de trei milioane de dolari, fundația a oferit o alternativă eficientă Ministerul Culturii și Educației, care dispunea de mult mai multe resurse. (...)
Am plecat la Moscova la începutul lui martie 1987 ca turist și am sfârșit prin a înființa o fundație după modelul celei din Ungaria, în parteneriat cu Fundația Culturală a Uniunii Sovietice. Aceasta era o organizație nouă, patronată de Raisa Gorbaciov. Proiectul nostru comun a fost numit Inițiativa Culturală. Speram ca Andrei Saharov să devină reprezentantul meu, dar el a refuzat. „Banii tăi vor umple cuferele KGB -ului,” mi-a spus. Sunt mîndru că s-a înșelat.
În China, m-am asociat cu o instituție care promova reforma economică. Pincipala noastră activitate era acordarea unei burse de studiu în străinătate. ideea de a oferi burse pe bază de merit era un concept straniu. (...) Când am descoperit că fundația era, practic, condusă de poliția politică, am închis-o chiar înainte de masacrul din piața Tianannmen. (...)
Dependența de droguri constituie o altă problemă de nerezolvat, iar lupta împotriva ei nu face decât să o agraveze. Aceasta a fost teza ce m-a determinat să mă implic în problema drogurilor. (...)
Când am luat atitudine împotriva realegerii președintelui Bush, poziția mea față de droguri m-a făcut mai vulnerabil la atacuri. Am fost acuzat de multe lucruri - că aș fi un „Dady Warbucks” al legalizării drogurilor (Joseph Califano, fostul ministru al Sănătății, Educației și Asistenței Sociale) sau că finanțez traficul de droguri (Dennis Hastert, purtătorul de cuvânt al Casei Albe). Însă, odată ce am intrat în horă, nu am mai dat înapoi. Am sprijinit eforturile de revizuire a unor pedepse aspre cum ar fi legile Rockefeller privitoare la droguri în New York și am ajuns la sfțrșitul anilor 90 principalul sponsor privat al programelor legate de prevenirea folosirii acelorași ace de seringă de către mai multe persoane, urmărind împiedicarea răspândirii virusului HIV / SIDA. M-am asociat cu alții pentru a finanța sondaje naționale legate de legalizarea marijuanei în scopuri medicale, solicitarea tratamentului în locul pedepsei cu închisoarea pentru posesia de droguri și reducerea puterii excesive a poliției și procurorilor privind conficarea bunurilor. (...)
În 1992, de Crăciun, am anunțat că fac o donație de 50 de milioane de dolari pentru ajutor umanitar acordat orașului asediat Sarajevo. (...)
Au urmat apoi alegerea președintelui George W. Bush în 2000 și atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001. (...)
Acesta a susținut că evenimentele de pe 11 septembrie 2001 au schimbat totul și a fost o profeție care s-a autorealizat. Declarând război împotriva terorii, el a suprimat modul de gândire critic care stă la baza unei societăți deschise. Criticile la adresa politiciilor președintelui erau socotite ca nepatriotice. Congresul a votat așa - numita „Lege USA PATRIOT” fără a avea măcar timp să o citească, permițându-i președintelui să facă uz de forță. Bush a invadat Irakul sub motive false. Când cea mai puternică națiune de pe glob distorsionează adevărul, nu ține cont de opinia restului lumii și ia în derâdere legile internaționale, ordinea mondială este în pericol.
Aceste evenimente m-au luat prin surprindere. Cine ar fi crezut că Statele Unite, pe care învățasem să le consider simbolul democrației și societății deschise, ar putea deveni o amenințare pentru ordinea mondială? Având în vedere faptul că m-am străduit să promovez ideile legate de societatea deschisă în afara țării, m-am simțit dator să fac același lucru și acasă (. ..)
Era ceva nou, deloc plăcut pentru mine să mă implic în politca de partid. Comitetul Național Republican m-a etichetat drept dușman și a declanșat o campanie puternică de propgandă împotriva mea. Am câștigat astfel experiență în ceea ce privește tipurile de distorsiuni prezente în campaniile politice. Nu mi-a plăcut, dar am considerat că acest preț merită plătit ce miza era atât de mare. Nu aș fi putut face nimic altceva mai bun pentru lume decât să încerc să împiedic realegerea lui Bush.
Aceasta nu s-a întâmplat. președintele Bush a fost reales cu o majoritate covârșitoare. (...) în mai puțin de doi ani de la realegerea președintelui Bush, opinia publică s-a întors împotriva lui și a invaziei Irakului. (...)
Am argumentat că administrația Bush exploata atacul terorist de pe 11 septembrie pentru a băga spaima în oameni, câștigând sprijin necondiționat pentru politicile publice care puneau în pericol societatea deschisă acasă și amenințau pacea și stabilitatea în lume. (....) Criticile au fost declarate nepatriotice și sistemul controalelor reciproce instituționalizate care protejează democrația a fost ignorat. Lupta împotriva terorii i-a permis președintelui să-și asume puteri executive nelimitate și să atragă națiunea într-o aventură prost concepută și prost aplicată, care va submina supremația Americii în loc să o suțină. (...)
Atunci când l-am auzit pe președintele Bush spunând. „Ori sunteți cu noi, ori cu teroriștii”, mi-am amintit de propaganda nazistă. Am mărturisit acest lucru într-un interviu din Washington Post ce s-a dovedit a fi neproductiv,, permițând mecanismului de propagandă conservator să afirme că l-am numit pe Bush nazist și să mă eticheteze drept extremist, când eu încercam de fapt să arăt că ei sunt extremiști. Tacticile Comitetului Național Republican (CNR) și ale adepților săi aminteau și ele de propaganda nazistă sau comunistă. Ei înfățișau într-o lumină total falsă cine eram eu și ce reprezentam, însă reușeau să impună această imagine publicului prin repetiție constantă. Dar acesta e un aspect secundar. (Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii, 2007, pag 66 -69,. 85 - 90),
Fundația (dn Ungaria, din anul 1984 - n.n.) a oferit burse modeste pentru numeroase inițiative civice independente de mecanismul dominant al partidului - stat. Am acordat sprijin școlilor experimentale, bibliotecilor, trupelor de teatru amator, asociației cântăreților de citeră, cluburilor fermierilor și organizații sociale, artiștilor și expozițiilor de artă, proiectelor culturale și de cercetare (...) Ideea era să spargem monopolul partidului - stat. Falsitatea dogmei partidului ieșea la iveală cînd apărea o alternativă. Inițiativa a avut suscces. Cu un buget de trei milioane de dolari, fundația a oferit o alternativă eficientă Ministerul Culturii și Educației, care dispunea de mult mai multe resurse. (...)
Am plecat la Moscova la începutul lui martie 1987 ca turist și am sfârșit prin a înființa o fundație după modelul celei din Ungaria, în parteneriat cu Fundația Culturală a Uniunii Sovietice. Aceasta era o organizație nouă, patronată de Raisa Gorbaciov. Proiectul nostru comun a fost numit Inițiativa Culturală. Speram ca Andrei Saharov să devină reprezentantul meu, dar el a refuzat. „Banii tăi vor umple cuferele KGB -ului,” mi-a spus. Sunt mîndru că s-a înșelat.
În China, m-am asociat cu o instituție care promova reforma economică. Pincipala noastră activitate era acordarea unei burse de studiu în străinătate. ideea de a oferi burse pe bază de merit era un concept straniu. (...) Când am descoperit că fundația era, practic, condusă de poliția politică, am închis-o chiar înainte de masacrul din piața Tianannmen. (...)
Dependența de droguri constituie o altă problemă de nerezolvat, iar lupta împotriva ei nu face decât să o agraveze. Aceasta a fost teza ce m-a determinat să mă implic în problema drogurilor. (...)
Când am luat atitudine împotriva realegerii președintelui Bush, poziția mea față de droguri m-a făcut mai vulnerabil la atacuri. Am fost acuzat de multe lucruri - că aș fi un „Dady Warbucks” al legalizării drogurilor (Joseph Califano, fostul ministru al Sănătății, Educației și Asistenței Sociale) sau că finanțez traficul de droguri (Dennis Hastert, purtătorul de cuvânt al Casei Albe). Însă, odată ce am intrat în horă, nu am mai dat înapoi. Am sprijinit eforturile de revizuire a unor pedepse aspre cum ar fi legile Rockefeller privitoare la droguri în New York și am ajuns la sfțrșitul anilor 90 principalul sponsor privat al programelor legate de prevenirea folosirii acelorași ace de seringă de către mai multe persoane, urmărind împiedicarea răspândirii virusului HIV / SIDA. M-am asociat cu alții pentru a finanța sondaje naționale legate de legalizarea marijuanei în scopuri medicale, solicitarea tratamentului în locul pedepsei cu închisoarea pentru posesia de droguri și reducerea puterii excesive a poliției și procurorilor privind conficarea bunurilor. (...)
În 1992, de Crăciun, am anunțat că fac o donație de 50 de milioane de dolari pentru ajutor umanitar acordat orașului asediat Sarajevo. (...)
Au urmat apoi alegerea președintelui George W. Bush în 2000 și atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001. (...)
Acesta a susținut că evenimentele de pe 11 septembrie 2001 au schimbat totul și a fost o profeție care s-a autorealizat. Declarând război împotriva terorii, el a suprimat modul de gândire critic care stă la baza unei societăți deschise. Criticile la adresa politiciilor președintelui erau socotite ca nepatriotice. Congresul a votat așa - numita „Lege USA PATRIOT” fără a avea măcar timp să o citească, permițându-i președintelui să facă uz de forță. Bush a invadat Irakul sub motive false. Când cea mai puternică națiune de pe glob distorsionează adevărul, nu ține cont de opinia restului lumii și ia în derâdere legile internaționale, ordinea mondială este în pericol.
Aceste evenimente m-au luat prin surprindere. Cine ar fi crezut că Statele Unite, pe care învățasem să le consider simbolul democrației și societății deschise, ar putea deveni o amenințare pentru ordinea mondială? Având în vedere faptul că m-am străduit să promovez ideile legate de societatea deschisă în afara țării, m-am simțit dator să fac același lucru și acasă (. ..)
Era ceva nou, deloc plăcut pentru mine să mă implic în politca de partid. Comitetul Național Republican m-a etichetat drept dușman și a declanșat o campanie puternică de propgandă împotriva mea. Am câștigat astfel experiență în ceea ce privește tipurile de distorsiuni prezente în campaniile politice. Nu mi-a plăcut, dar am considerat că acest preț merită plătit ce miza era atât de mare. Nu aș fi putut face nimic altceva mai bun pentru lume decât să încerc să împiedic realegerea lui Bush.
Aceasta nu s-a întâmplat. președintele Bush a fost reales cu o majoritate covârșitoare. (...) în mai puțin de doi ani de la realegerea președintelui Bush, opinia publică s-a întors împotriva lui și a invaziei Irakului. (...)
Am argumentat că administrația Bush exploata atacul terorist de pe 11 septembrie pentru a băga spaima în oameni, câștigând sprijin necondiționat pentru politicile publice care puneau în pericol societatea deschisă acasă și amenințau pacea și stabilitatea în lume. (....) Criticile au fost declarate nepatriotice și sistemul controalelor reciproce instituționalizate care protejează democrația a fost ignorat. Lupta împotriva terorii i-a permis președintelui să-și asume puteri executive nelimitate și să atragă națiunea într-o aventură prost concepută și prost aplicată, care va submina supremația Americii în loc să o suțină. (...)
Atunci când l-am auzit pe președintele Bush spunând. „Ori sunteți cu noi, ori cu teroriștii”, mi-am amintit de propaganda nazistă. Am mărturisit acest lucru într-un interviu din Washington Post ce s-a dovedit a fi neproductiv,, permițând mecanismului de propagandă conservator să afirme că l-am numit pe Bush nazist și să mă eticheteze drept extremist, când eu încercam de fapt să arăt că ei sunt extremiști. Tacticile Comitetului Național Republican (CNR) și ale adepților săi aminteau și ele de propaganda nazistă sau comunistă. Ei înfățișau într-o lumină total falsă cine eram eu și ce reprezentam, însă reușeau să impună această imagine publicului prin repetiție constantă. Dar acesta e un aspect secundar. (Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii, 2007, pag 66 -69,. 85 - 90),
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu