Pe facebook: Intelegere deasupra capetelor noastre?

duminică, 20 noiembrie 2016

Intelegere deasupra capetelor noastre?

Intelegere deasupra capetelor noastre? – 25 octombrie 2016

Smaranda Dobrescu

Am intalnit azi un articol scris de D-l Cumpanasu, aparut in urma cu cateva zile. Oscilez intre cateva pareri, si fiind o tema grava, va invit, colegi prospectivi sa va spuneti parerea,.
"Astazi nici macar nu se mai pune problema in termenii clasici ai revizionismului maghiar sau ambitiilor Rusiei.
Este mai degraba o noua intelegere pe deasupra capetelor noastre intre tari din Occident si "traditionalii" doritori de rupere a unui stat mare cum este Romania in Europa. "

MARELE PLAN:Transilvania, independentă! Restul, România Federală

Astazi nici macar nu se mai pune problema in termenii clasici ai revizionismului maghiar sau ambitiilor Rusiei. Este mai degraba o noua intelegere pe deasupra…

DCNEWS.RO|BY DCNEWS

Alexandru Botu Am retinut, pana la urma: "Faptul ca exista acest PLAN nu inseamna ca ROMANII de peste tot se vor fi resemnat, precum baciul mioritic sa li se ia tara, ci dimpotriva este datoria noastra sa reactionam, sa fim uniti, sa ne intarim statul si cultura. Cu totii iubim acest pamant si fara excese nationaliste putem tine piept. Trebuie doar sa ii tinem pe liderii nostii aproape de patrie, prin mijloace democratice si sa respingem orice exces al celor care vor folosi pretexte pentru a face pe plac "stapanilor lor"."

Smaranda Dobrescu Iata un adevarat plan de tara:Finantarea judetelor sarace suficienta pentru a nu mai exista argumentul ca Ardealul participa cu 50% la PIB-u tarii

Prospectiv A-z .
Ultimul om politic roman care a incercat niscaiva dezvoltare a fost Victor Ponta...

Smaranda Dobrescu Atunci cine ma poate opri sa cred ca atragerea de zero fonduri europene pentru dezvoltare si reforme structurale in 2016 nu a fost intamplatoare?

Prospectiv A-z .
Numai DNA-ul sau vreo defectiune tehnica a la Assange.

Prospectiv A-z .
Daca nu ma insel, noi l-am descoperit pe Talpes cu aceste idei de ani buni aici. Apoi a fost un interiviu cu Iulian Vlad al carui serviciu aflase si de planurile vest-europene de spargere a Romaniei inca dela sfarsitul anilor 1970, cat si de faptul ca estul european fost sovietic a fost cerut de europenii din vest ca hinterland la reimpartirea lumii din 1988/9.

Cred totusi ca raspunsul d-lui Alexandru Botu este cel corect. Atentie la vot, mai ales ca se stiu cei care vor intr-o parte sau alta! Un Mos Ion Roata modern ar intreba: Ce ne facem, prospectivilor, daca votul ne va fi inca odata masluit din Triaj?

Eugénia Paraschiv Grotesc dar subtil atacul la Tradiție cu masca "tradiționaliști" și la ce bună ațîțarea naționalismelor mici(lor) ajunși grei pentru jocurile geopolitice? De n-ar fi învelirea-n lor în poleiala imperialiștilor regionali, pentru unii x, pentru alții y natiuni, șamd. n-ar fi nici urma jocului chinezesc de cărți pe degetele marilor actori geopolitici...

Alexandru Botu Raspunsul nu este al meu, este al Domnului Cumpanasu. Eu doar l-am preluat, deoarece este corect formulat. Greu sa se raspunda la intrebarea Dumneavoastra Domnule Flavius Chircu. Pentru ca Triajul este o constructie virtualizata. Noi banuim doar pe unii ca ar fi acari si nici macar nu stim care dintre acestia, din cand in cand, vor fi acari Pauni si pusi, in aparenta si post factum, la "dispozitia" noastra.
Ce fericit as fi, zicea cineva, sa pot sa ma lupt cu morile de vant la fel ca celebrul spaniol!...

Prospectiv A-z .
Vedeti acum de ce premiantii sunt responsabili pentru aflarea noastra (bipeda, totusi) in ceatza?

Smaranda Dobrescu "Premiantii" care au stiut sau au consimtit la aceste idei sunt vinovati. Cred ca merita facuta aceasta infima dar atat de importanta mentiune.

Alexandru Botu Nu am nimic impotriva, mai ales ca Premiantii nu sunt asa de virtualizati si nu sunt nici operatori gen acarul. Sunt doar papusi, atunci cand scenariile o cer, altfel doar niste claponi ingamfati.

Smaranda Dobrescu Banuiesc ca definitivarea listelor pentru Parlament preocupa liderii de opinie ai FB in asa masura in aceste zile incat pareri de genul acestora exprimate in presa, si la televiziuni, diferite de eventuala deconspirare a LCK sa nu le suscite nici cel mai mic interes.

Mihai Ion Turcu O Romanie debilizata poate fi sparta. Cine are grija Romaniei ca sa-l votam !?

Smaranda Dobrescu Emisiunile televizate de ieri si azi au aratat destul de clar pe cei care au opinii si cei care "nu se baga, nu se pricep"

Alexandru Botu Televiziunea, o vraja de ei inventata!...Il parodiam pe ME.

Alexandru Botu Truditorul. Pe acela sa-l votam!

Alexandru Botu Listele pentru Parlament sunt deja chestii calificate si clasificate. Nici nu conteaza cine este pe lista, doar cine a facut lista. Se doreste sa se voteze astfel nu Liste, ci oameni care au facut liste. Cei votati, dupa aceea, au dreptul sa scoata din buzunarul lor lista lor, lista buna pentru toti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 20 noiembrie 2016

Intelegere deasupra capetelor noastre?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv