Pe facebook: Nu comentez cazuri individuale, dar...

miercuri, 2 martie 2016

Nu comentez cazuri individuale, dar...

Nu comentez cazuri individuale, dar... – 19 februarie 2016

Smaranda Dobrescu

"Nu comentez cazuri individuale dar mă intreb de ce il macină pe un anume ambasador dacă un parlamentar impotriva caruia A INCEPUT urmărirea penală (pentru ca nu mai are imunitate din 2003, conform Constitutiei modificate atunci) este băgat sau nu si in lanturi, asa cum, spre exemplu, se intâmpla in coloniile olandeze, pe vremuri? Sau dacă el va sfârsi pe scut sau sub scut."

Nu comentez cazuri individuale, dar...

România isi merită statutul de colonie. Periodic, apar diversi ambasadori străini - de obicei aceiasi - in sir indian, si in momente specifice trimit declaratii in care precizează - ca nu comenteaz...

NASTASE.WORDPRESS.COM

Mihai Ion Turcu Sigur, avem destula minte ca sa intelegem ca n-ar fi practic sa trimitem aceasta doamna la origini, adica in Olanda. Incalca reguli elementare dee conduita diplomatica. Dar ar fi un inceput de restaurare a demnitatii natiunii care prea a fost lasata sa alunece la vale.

Prospectiv A-z .
Nu stiu despre ce-i vorba, dar bazat pe raspunusl d-lui Turcu, presupun ca-i vorba de o boroboata facuta de ambasadoarea Olandei.

Eu ma intreb, a cata oara, daca Adrian Nastase face cel mai bine cand adreseaza esopic aceste probleme in loc sa gandeasca la o scrisoare deschisa (vezi exemplul Severin-Klemm), pe care eventual sa o circule si pentru cumul de semnaturi.

Cateodata, in calea ideilor oamenilor destepti sta chiar imaginea pe care acestia o au despre sine. Mai ales astunci cand momentul cere actiune colectiva.

Smaranda Dobrescu "Aşa cum am arătat şi în trecut, diminuarea corupţiei este esenţială pentru dezvoltarea şi securitatea României. Deşi nu comentăm cazuri individuale, un principiu de bază al democraţiei este acela că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. Imunitatea parlamentară nu poate fi abuzată pentru a-i proteja pe indivizi de răspundere în faţa legii".

De ce daca ambasadele cheama la apel parlamentarii, nu are loc un gest simetric, acela ca la depunerea scrisorilor de acreditare sa li se faca un scurt instructaj prin care sa li se explice Excelentelor lor ca niciun parlamentar nu e scutit de raspundere in fata legii. Pare sa fie un lucru greu de inteles pentru multa lume.
http://revista22.ro/.../lupul-busoi-n-blan-de-iepure.html

Ambasadorul Olandei: Imunitatea parlamentară nu trebuie folosită ca un scut

REVISTA22.RO

Prospectiv A-z .
Vad ca d-na Ronner-Grubačić, dupa 4 ani la Zagreb, e plina de sfaturi pentru romani:

http://www.nineoclock.ro/dutch-ambassador-stella-ronner.../

Cu ochii pe Constanta! Acolo-i butelia Portului.

Dutch Ambassador Stella Ronner-Grubačić: Wise spending of tax…

NINEOCLOCK.RO

Gheorghe Gradinaru In opinia mea este vorba de o manipulare. Madam ambasador a facut o vizita oficiala la MAI , cu aceasta ocazie a organizat o conferinta de presa, i s-a pus o intrebare, raspunsul este standard dar pus in contextul votului din Parlament apare ca o implicare in politica noastra interna.Deci mecanismul este simplu : exista un vot in Parlament, imediat un jurnalist se duce la ambasade( in special sua) pune o intrebare legata de subiect, primeste un raspuns standard( era cunoscut chiar inainte de a se pune intrebarea) se publica ca o reactie a ambasadei.Exceptie cazul in care din initiativa ambasadei se organizeaza o conf de presa si se exprima o pozitie oficiala strict legata de eveniment

Mihai Ion Turcu Imunitatea parlamentarilor este definita prin constitutie , are temei si utilitate in folos public.Previne abuzul puterii executive asupra persoanei parlamentarului , implicit si simbolic asupra electorilor sai pe care-i reprezintra in puterea legislativa.In absenta ei executivul poate exercita presiuni asupra parlamentului si modifica prin abuz majoritatea parlamentara ( daca este la limita). Practica noastra arata ca prin abuz executivul reuseste sa influenteze demersul parlamentar si decizia parlamentara. Presedintele, parlamentarii si judecatorii (nu procurorii, parte a executivului) trebuie sa fie aparati prin imunitate de executiv. Ambasadorii sunt acreditati pe linga seful statului, ca reprezentand statul si natiunea, cum ei reprezinta pe seful statului care-i acrediteaza, si au misiuni in medierea unor relatii sensibile in termeni si potrivit unor coduri diplomatice. Nu au prerogative de cenzor nici de cadru didactic.

Gheorghe Gradinaru Mihai Ion Turcu perfect de acord cu postarea dumneavoastra. Eu am vrut sa subliniez ca in contextul dat ambasadoarea nu a vrut sa fie cenzor sau cadru didactic ci a dat un raspuns standard , aprobat de MAE olandez si care nu poate determina reactii oficiale ale MAE roman. Interpretarea si contextul in care este pus raspunsul este de natura a manipula reactia ambasadoarei si a ne creea impresia ca este o reactie oficiala la masura luata in Parlament cea ce nu este cazul, in acest moment.

Mihai Ion Turcu Sunt absolut convins ca n-a vrut. nici nu se cuvenea, si ca a fost in mod expres provocata sa spuna ceva si a spus o platitudine conventionala politic corecta. Presa noastra care este exsecrabila in ipostaza de intervievator forteaza nota pina la exasperarea agresatului. Si mai corect diplomatica ar fi fost ca doamna sa spuna ca in calitatea pe care o are nu comenteaza.

Delia Bogdan ei, asta-i... dar parca si ambasadorii nu mai sunt ce-au fost!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 2 martie 2016

Nu comentez cazuri individuale, dar...

Nu comentez cazuri individuale, dar... – 19 februarie 2016

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv