Ediție specială de la Cornu - partea I, 100 de minute, 04-08-2017
youtube.com
Prospectiv A-z .
Partea a IIa
https://youtu.be/_79xeutaB_8
Partea a IIa
https://youtu.be/_79xeutaB_8
Ediție specială de la Cornu - partea a II-a, 100 de minute, 04-08-2017
youtube.com
Prospectiv A-z .
Partea a IIIa
https://youtu.be/WSVqch0A-q4
Partea a IIIa
https://youtu.be/WSVqch0A-q4
Ediție specială de la Cornu - partea a III-a, 100 de minute, 04-08-2017
youtube.com
Prospectiv A-z .
Comentarii dela blogul lui Adrian Nastase
trexsr spune:
August 4, 2017 la 7:21 pm
Jurnalism de calitate. Pe linga faptul ca, repet, doamna Stoicescu este o romanca de o fumusete clasica, dinsa este si un excelent jurnalist, care stie sa „se lege” de intervievat, cu intrebari, dar si pauze care conteaza. Stie cind sa se retraga, ca sa linisteasca invitatul sau sa il lase sa vorbeasca si sa isi termine ideea, cind sa atace, si cum sa „smulga” informatii pe care invitatul altfel nu le-ar spune, si cum sa gesticuleze, astfel incit chimia cu invitatul sa dureze pina la sfirsitul interviului. Multa energie pozitiva…un interviu reusit, din care am reusit si eu sa inteleg cum se privesc lucrurile din Romania, si acer este realitatea romaneasca. Poate in final veti avea o emisiune a dvs. regulata:)
Pe subiecte:
1. Acum inteleg si eu de ce dureaza atit de mult, mult asteptata si trimbitzata reforma in justitie a PSD. Pentru ca nu pare ca va fi. Din pacate.
2. Asistam la o batalie continua, ca la Marasesti, Marasti, intre Guvern si DNA. Probabil face parte din seria de evenimente prin care vom sarbatori Centenarul. Ministerul Justitiei trimite inspectie la DNA, DNA trimite inspectie la Guvern. Acest razboi nu are cum sa consolideze statul roman. Asta nu mai e lupta cu coruptie, ci lupta pentru imagine in detrimentul tarii. Avem nevoie de institutii care sa lucreze pe incredere si nu pe suspiciuni.
3. Din istoria PSD invatam ca la fiecare innoire partidul si-a executat si indepartat capii destul de brutal. Pe Dragnea il paste acelasi traseu, daca nu are minte sa faca un revers, si sa reuseasca cumva sa implice si fostii capi in activitatea partidului.
4. Mi-ar fi placut ca statul sa investeasca mai serios in Fundatia Titutlescu si proiectele sale. Daca avem un think tank in domeniul relatiilor internationale, el trebuie sprijinit la fel cum sunt sprijinite si asezamintele cultural-sportive ale SRI, MAPN etc
5. E corect ca e nevoie de diplomatie continua in relatia cu Rusia, care sa compenseze gesturile agresive ale „politistilor rai”, gen Jirinvski, Lebed sau Rogozin. Totusi, cum se poate face asta in mod concret? Nu stiu daca dl Kuzmin i-a adrsat invitati dlui Lavrov sa vina in Romania, dar se vede ca nu vine. Parerea mea e ca ar fi utile dezbateri in media intre specialisti rusi si romani, care sa nu creeze „fake news”. Din pacate, nu exista nici un schimb real de informatii intre Romania si Rusia, si se intretine si amplifica o atmosfera veninoasa de catre oficiali. Asta preia publicul. Care TV romaneasca e in stare sa gazduiasca o emisiune cu o TV ruseasca de exemplu? Una mai independenta, nu e nevoie de RT.
ZeV spune:
August 4, 2017 la 9:09 pm
Domnule Adrian Nastase, revenit in jurul orelor 18:00 de pe un santier, inainte de a face un dus, am pornit, cu nerabdare, televizorul pe A3. Am vazut ambianta mirifica de la Cornu, dar, mai ales, l-am vazut pe adevaratul Adrian Nastase, cel care nu ezita sa spuna lucrurilor pe nume, sau sa abordeze teme si subiecte sensibile pentru multi comentatori si politicieni. Poate ca starea de spirit pe care o induce mediul paradisiac in care va regasiti pe dvs insiva, alaturi de cei dragi, va elibereaza de complexul rabinic al lui ,,si tu ai dreptate” si va determina sa va exprimati cu acurateze si mai transant gandurile si atitudinile esentiale.
Mi-au fost suficiente 5 minute ca sa-mi dau seama ca ma regasesc total in ideile dvs referitoare la felul in care Romania ar trebui sa se pozitioneze dpdv al politicii externe, mai ales, in problema atat de controversata si putin discutata serios referitoare la inzestrarea militara.
Ca si dvs, cum am accentuat deseori in ultimul timp, vad o abordare gresita in privinta achizitiei de armament, care seamana mai mult cu o actiune de parada, a carei eficienta militara este cel putin indoielnica. Romania parca isi doreste sa devina o scena pe care sa ingramadeasca la vedere tot felul de decoratiuni (de tip recuzita, sau obiecte de muzeu) sclipitoare, probabil, spre a impresiona suzeranul si a-i castiga bunavointa. Slabe sperante. Niciodata o sluga nu va atrage respectul stapanului, ci va ramane la stadiul de pres.
Da, efortul de a cheltui procente semnificative din PIB pentru vreo trei avioane si cateva elicoptere Viper, este inutil in contextul de nedorit al unei confruntari militare reale si majore. Este doar un raspuns facil la setea de comenzi a aparatului militaro-industrial american.
Cum a semnat Qatarul contracte babane cu unchiul Sam, gata, statul din Golf nu mai este terorist, sau finantator al terorismului.
Sa nu uitam cate avioane americane civile detine micutzul stat, dar nu e indeajuns, trebuie sa traiasca si producatorii de arme. (Z)
Spre deosebire de doamna Stoicescu, care incerca sa ne convinga de binefacerile integrarii in absolut ( a se citi in NATO), dvs ati mentionat cat de important este pentru Romania sa-si identifice propriile obiective si interese de politica externa si sa se confrunte onest, frontal, din perspectiva unei diplomatii inteligente, cu vecinul de la Rasarit. In fond, Rusia doreste sa stie cu cine discuta. Deocamdata, nu are in Romania un partener, nici macar de confruntare, daramite de dialog. Pur si simplu Romania nu exista, dar vegeteaza pe aceste meleaguri suficienti naivi care cred ca o simpla taxa de protectie ne aduce implicit si automat bunastare si siguranta. Bunastarea si siguranta sunt asociate indisolubil cu competenta diplomatica, cu capacitatea si mai ales curajul de a negocia direct, cu oricine, reprezentandu-te pe tine, ca roman, nu recitand papagaliceste cliseele partenerului strategic.
Bine ati remarcat ca America si Rusia se scuipa in public, de ochii lumii, dar discuta pe problemele importante de interes reciproc in toate cotloanele lumii, ferite intr-o oarecare masura de ,,ochiul” presei si colaboreaza in multe domenii, inclusiv economice, strategice, pe pamant, in aer, in/pe apa, sau in cosmos.
Romania ar trebui sa fie mai precauta si mai rezervata si sa incerce a depasi stadiul de ,,copil de mingi” pe terenul de tenis geostrategic, un copil care stie sa faca misto de altii, dar de care rade o lume intreaga. (Z)
Chiar asa…si eu ma intreb, ca si dvs, cat costa, oare, o salva de rachete aer-sol trase de pe un elicopter la un exercitiu militar ? Vreo 16 racahete care fac…ce ?
Mai bine am investi in artificii, ca tot ne place spectacolul. Cel putin e mai ieftin. (Z)
Comentarii dela blogul lui Adrian Nastase
trexsr spune:
August 4, 2017 la 7:21 pm
Jurnalism de calitate. Pe linga faptul ca, repet, doamna Stoicescu este o romanca de o fumusete clasica, dinsa este si un excelent jurnalist, care stie sa „se lege” de intervievat, cu intrebari, dar si pauze care conteaza. Stie cind sa se retraga, ca sa linisteasca invitatul sau sa il lase sa vorbeasca si sa isi termine ideea, cind sa atace, si cum sa „smulga” informatii pe care invitatul altfel nu le-ar spune, si cum sa gesticuleze, astfel incit chimia cu invitatul sa dureze pina la sfirsitul interviului. Multa energie pozitiva…un interviu reusit, din care am reusit si eu sa inteleg cum se privesc lucrurile din Romania, si acer este realitatea romaneasca. Poate in final veti avea o emisiune a dvs. regulata:)
Pe subiecte:
1. Acum inteleg si eu de ce dureaza atit de mult, mult asteptata si trimbitzata reforma in justitie a PSD. Pentru ca nu pare ca va fi. Din pacate.
2. Asistam la o batalie continua, ca la Marasesti, Marasti, intre Guvern si DNA. Probabil face parte din seria de evenimente prin care vom sarbatori Centenarul. Ministerul Justitiei trimite inspectie la DNA, DNA trimite inspectie la Guvern. Acest razboi nu are cum sa consolideze statul roman. Asta nu mai e lupta cu coruptie, ci lupta pentru imagine in detrimentul tarii. Avem nevoie de institutii care sa lucreze pe incredere si nu pe suspiciuni.
3. Din istoria PSD invatam ca la fiecare innoire partidul si-a executat si indepartat capii destul de brutal. Pe Dragnea il paste acelasi traseu, daca nu are minte sa faca un revers, si sa reuseasca cumva sa implice si fostii capi in activitatea partidului.
4. Mi-ar fi placut ca statul sa investeasca mai serios in Fundatia Titutlescu si proiectele sale. Daca avem un think tank in domeniul relatiilor internationale, el trebuie sprijinit la fel cum sunt sprijinite si asezamintele cultural-sportive ale SRI, MAPN etc
5. E corect ca e nevoie de diplomatie continua in relatia cu Rusia, care sa compenseze gesturile agresive ale „politistilor rai”, gen Jirinvski, Lebed sau Rogozin. Totusi, cum se poate face asta in mod concret? Nu stiu daca dl Kuzmin i-a adrsat invitati dlui Lavrov sa vina in Romania, dar se vede ca nu vine. Parerea mea e ca ar fi utile dezbateri in media intre specialisti rusi si romani, care sa nu creeze „fake news”. Din pacate, nu exista nici un schimb real de informatii intre Romania si Rusia, si se intretine si amplifica o atmosfera veninoasa de catre oficiali. Asta preia publicul. Care TV romaneasca e in stare sa gazduiasca o emisiune cu o TV ruseasca de exemplu? Una mai independenta, nu e nevoie de RT.
ZeV spune:
August 4, 2017 la 9:09 pm
Domnule Adrian Nastase, revenit in jurul orelor 18:00 de pe un santier, inainte de a face un dus, am pornit, cu nerabdare, televizorul pe A3. Am vazut ambianta mirifica de la Cornu, dar, mai ales, l-am vazut pe adevaratul Adrian Nastase, cel care nu ezita sa spuna lucrurilor pe nume, sau sa abordeze teme si subiecte sensibile pentru multi comentatori si politicieni. Poate ca starea de spirit pe care o induce mediul paradisiac in care va regasiti pe dvs insiva, alaturi de cei dragi, va elibereaza de complexul rabinic al lui ,,si tu ai dreptate” si va determina sa va exprimati cu acurateze si mai transant gandurile si atitudinile esentiale.
Mi-au fost suficiente 5 minute ca sa-mi dau seama ca ma regasesc total in ideile dvs referitoare la felul in care Romania ar trebui sa se pozitioneze dpdv al politicii externe, mai ales, in problema atat de controversata si putin discutata serios referitoare la inzestrarea militara.
Ca si dvs, cum am accentuat deseori in ultimul timp, vad o abordare gresita in privinta achizitiei de armament, care seamana mai mult cu o actiune de parada, a carei eficienta militara este cel putin indoielnica. Romania parca isi doreste sa devina o scena pe care sa ingramadeasca la vedere tot felul de decoratiuni (de tip recuzita, sau obiecte de muzeu) sclipitoare, probabil, spre a impresiona suzeranul si a-i castiga bunavointa. Slabe sperante. Niciodata o sluga nu va atrage respectul stapanului, ci va ramane la stadiul de pres.
Da, efortul de a cheltui procente semnificative din PIB pentru vreo trei avioane si cateva elicoptere Viper, este inutil in contextul de nedorit al unei confruntari militare reale si majore. Este doar un raspuns facil la setea de comenzi a aparatului militaro-industrial american.
Cum a semnat Qatarul contracte babane cu unchiul Sam, gata, statul din Golf nu mai este terorist, sau finantator al terorismului.
Sa nu uitam cate avioane americane civile detine micutzul stat, dar nu e indeajuns, trebuie sa traiasca si producatorii de arme. (Z)
Spre deosebire de doamna Stoicescu, care incerca sa ne convinga de binefacerile integrarii in absolut ( a se citi in NATO), dvs ati mentionat cat de important este pentru Romania sa-si identifice propriile obiective si interese de politica externa si sa se confrunte onest, frontal, din perspectiva unei diplomatii inteligente, cu vecinul de la Rasarit. In fond, Rusia doreste sa stie cu cine discuta. Deocamdata, nu are in Romania un partener, nici macar de confruntare, daramite de dialog. Pur si simplu Romania nu exista, dar vegeteaza pe aceste meleaguri suficienti naivi care cred ca o simpla taxa de protectie ne aduce implicit si automat bunastare si siguranta. Bunastarea si siguranta sunt asociate indisolubil cu competenta diplomatica, cu capacitatea si mai ales curajul de a negocia direct, cu oricine, reprezentandu-te pe tine, ca roman, nu recitand papagaliceste cliseele partenerului strategic.
Bine ati remarcat ca America si Rusia se scuipa in public, de ochii lumii, dar discuta pe problemele importante de interes reciproc in toate cotloanele lumii, ferite intr-o oarecare masura de ,,ochiul” presei si colaboreaza in multe domenii, inclusiv economice, strategice, pe pamant, in aer, in/pe apa, sau in cosmos.
Romania ar trebui sa fie mai precauta si mai rezervata si sa incerce a depasi stadiul de ,,copil de mingi” pe terenul de tenis geostrategic, un copil care stie sa faca misto de altii, dar de care rade o lume intreaga. (Z)
Chiar asa…si eu ma intreb, ca si dvs, cat costa, oare, o salva de rachete aer-sol trase de pe un elicopter la un exercitiu militar ? Vreo 16 racahete care fac…ce ?
Mai bine am investi in artificii, ca tot ne place spectacolul. Cel putin e mai ieftin. (Z)
Prospectiv A-z .
Onoratul Nume spune:
August 5, 2017 la 7:39 am
Un interviu bun, o emisiune inedita, datorita decorului -si ceva care din cand in cand incerca sa abata atentia interlocutorilor; felicitari.
1. a ramas nedetaliata modalitatea in care vor fi adusi bani suplimentari pentru lumea privata, aceea care sustine financiar cresterile de salarii si pensii ale angajatilor statului. De discutat cat mai urgent. Sigur, geniile acestei bulibaseli au facut ciocul mic pentru ca, cuprinsi de amnezie, sa tipe in vitoarea campanie electorala ca ei sunt singurii care si-au tinut programul de guvernare, desi principiul care pana la urma se va aplica in practica va fi „a lua de la toti pentru a da doar unora”. Pare ca unele rugaciuni ale lor au fost ascultate de Dumnezeu, fiindca lumea nu si-a dat seama de ce a cazut taxa de solidaritate, nu-i nimic, zic eu lumii: fiindca taxa de solidaritate ar fi dat (doar) in cei bogati, iar noi treebuie sa-i protejam pe acestia, ca si pe genialitatile diversilor papa care, la doar 19 ani, primesc pe mana energia tarii; pe un astfel de rationament nu inteleg de ce nu avem un guvern de sugari (nu la licurici ma refer, ci la genialitate).
2. Dupa mizeriile scuipate de Rogozin, greu de gasit diplomatul care sa le linga pentru niste relatii diplomatice cu rusii; dar poate ca Putin il va spanzura pe Rogozin in Piata Rosie intr-o tentativa de a mai aduce lucrurile la normal. Poate. Oricum, programul nostru de upgrade militar trebuie sa continue. In urma cu aproape doua decenii, am privit cam cas tentativa guvernului de atunci de a fabrica helicoptere Bell. Acum privesc chestiunea favorabil. Sa vedem si cu ce pretentii mai vine Macron.
3. Eu unul n-as plimba foarte tare afirmatia ca PNL si-a facut departamente dupa sugestia dumneavoastra: PNL a mai avut departamente; dar sa zic – si din experienta – ce omoara departamentele: deoarece, atunci cand este vorba de guvernare, cei de prin departamente nu mai ajung, apar, de regula, alte persoane; si atunci oamenii isi baga picioarele in departamentul mamii lor. Ori poate ca la PSD a fost altfel si fostele departamente or fi in totalitate la guvernare; dar la PNL asa a fost si tot asa va fi si in viitor.
Dar, domnule Nastase, haideti sa nu mai avem atata grija de departamentele altora si, daca doriti, sa formam aici un grup de lucru, avem atatea de gandit! Deoarece, cu cat gandesc guvernantii mai putin, cu atat trebuie sa gandim noi mai mult. Tot pentru bunastarea lor!
fragmentariumpolitic spune:
August 5, 2017 la 11:37 am
In dialogul de la Cornu am aflat inca o data explicatia si confirmarea privind experienta de elita, de ce aceasta este atat de cautata si de scumpa. Timp de aproape o ora si jumatate, cat am stat “lipit” de ecranul televizorului, am vazut ceea ce asi numi un model de abordare, ca flexibilitate a strategiilor si tacticilor si prioritizare a scopurilor si obiectivelor, toate adecvate la dinamica intereselor nationale, care ar putea face parte din cea mai inalta si rafinata politica. Mesajele, in opinia mea, au fost aplicate si cele mai bune posibil, fara sentimentalisme ieftine de partid sau critici inutile, de dragul criticii. Intr-adevar, PSD este o forta politica uriasa, care trebuie castigata, nu pierduta, in interesul transformarilor si modernizarilor viitoare ale societatii romanesti, iar Liviu Dragnea trebuie tratat in consecinta, ca lider care are anvergura partidului sau si care ii poate duce inegalabila putere, cel putin a momentului, intr-o directia sau alta, pe care oameni politici si de stat responsabili o vor in directia cea buna. Am apreciat diplomatia politica, de clasa, a lui Adrian Nastase, pe acest subiect. Totusi, cred ca episoadele excluderilor lui Ponta si Grindeanu au avut rolul lor corectiv, trebuiau sa se intample, sigur, cu riscurile pe care cei doi si le-au asumat, fara de care mi-e dificil sa cred ca Liviu Dragnea s-ar fi intors la sedintele BPN, la consfatuirile colegiale. De fapt, scriitorul cartilor de la Cornu, care au deja o reputatie cvasipaltinisiana, si ma astept sa vad intr-o zi titlul “Scrierile de la Cornu”, a fost extrem de subtil cand a evocat ca sedintele sale de partid si de guvern, de pe vremea cand a detinut functiile de presedinte PSD si de Prim-Ministru, durau 10-12 ore, cu discutii contradictorii, dar care se incheiau cu solutii optime sau de cele mai multe ori optime, din moment ce Guvernul pe care l-a condus a fost cel mai bun dupa 1989. Insa eu am un “fix” in privinta relatiei dintre lider si partid, care in opinia mea nu trebuie sa fie unilaterala si absoluta. Partidul nu trebuie sa fie o curea de transmisie a deciziilor liderului, ci creierul deciziilor, stiind foarte bine, din experienta romaneasca, cum s-au terminat cazurile contrare. De ce un Guvern sa-si dea automat demisia daca nu mai are sprijin politic, mai ales daca retragerea sprijinului politic nu are o motivatie doctrinara sau ideologica, ci una subiectiva, orgolioasa, personala? Daca Guvernul se bucura de sprijinul unei parti a partidului si gaseste sprijin politic la opozitie? Si chiar daca automotiunea trece si Guvernul pica, semnalul care ramane nu este ca ceva este in neregula, si poate ca tocmai acest lucru conteaza? Se tine capacul pe oala partidului, dar un semnal se transmite. Din cate observam, in SUA, unde presedintele este si seful guvernului, Donald Trump nu mai are sprijinul politic al partidului sau, republican, in privinta politicii externe in relatia SUA-Rusia. Ar fi trebuit ca Trump sa-si fi dat demisia? Ei, bine, iata ca Trump isi sfideaza partidul, un precedent care, dincolo de motivatiile si explicatiile de culise si de joc politic, trebuie luat ca atare. Intr-adevar, de 27 de ani suntem fraierii Vestului, dar acesta este pretul locului ingust in care am ajuns, cand nu am avut de ales, a trebuit sa acceptam sa fim luati de fraieri. Deocamdata, observ ca Romania parca ar alerga spre acelasi loc ingust, in timp ce restul Europei de Est isi construieste alternative.
Onoratul Nume spune:
August 5, 2017 la 7:39 am
Un interviu bun, o emisiune inedita, datorita decorului -si ceva care din cand in cand incerca sa abata atentia interlocutorilor; felicitari.
1. a ramas nedetaliata modalitatea in care vor fi adusi bani suplimentari pentru lumea privata, aceea care sustine financiar cresterile de salarii si pensii ale angajatilor statului. De discutat cat mai urgent. Sigur, geniile acestei bulibaseli au facut ciocul mic pentru ca, cuprinsi de amnezie, sa tipe in vitoarea campanie electorala ca ei sunt singurii care si-au tinut programul de guvernare, desi principiul care pana la urma se va aplica in practica va fi „a lua de la toti pentru a da doar unora”. Pare ca unele rugaciuni ale lor au fost ascultate de Dumnezeu, fiindca lumea nu si-a dat seama de ce a cazut taxa de solidaritate, nu-i nimic, zic eu lumii: fiindca taxa de solidaritate ar fi dat (doar) in cei bogati, iar noi treebuie sa-i protejam pe acestia, ca si pe genialitatile diversilor papa care, la doar 19 ani, primesc pe mana energia tarii; pe un astfel de rationament nu inteleg de ce nu avem un guvern de sugari (nu la licurici ma refer, ci la genialitate).
2. Dupa mizeriile scuipate de Rogozin, greu de gasit diplomatul care sa le linga pentru niste relatii diplomatice cu rusii; dar poate ca Putin il va spanzura pe Rogozin in Piata Rosie intr-o tentativa de a mai aduce lucrurile la normal. Poate. Oricum, programul nostru de upgrade militar trebuie sa continue. In urma cu aproape doua decenii, am privit cam cas tentativa guvernului de atunci de a fabrica helicoptere Bell. Acum privesc chestiunea favorabil. Sa vedem si cu ce pretentii mai vine Macron.
3. Eu unul n-as plimba foarte tare afirmatia ca PNL si-a facut departamente dupa sugestia dumneavoastra: PNL a mai avut departamente; dar sa zic – si din experienta – ce omoara departamentele: deoarece, atunci cand este vorba de guvernare, cei de prin departamente nu mai ajung, apar, de regula, alte persoane; si atunci oamenii isi baga picioarele in departamentul mamii lor. Ori poate ca la PSD a fost altfel si fostele departamente or fi in totalitate la guvernare; dar la PNL asa a fost si tot asa va fi si in viitor.
Dar, domnule Nastase, haideti sa nu mai avem atata grija de departamentele altora si, daca doriti, sa formam aici un grup de lucru, avem atatea de gandit! Deoarece, cu cat gandesc guvernantii mai putin, cu atat trebuie sa gandim noi mai mult. Tot pentru bunastarea lor!
fragmentariumpolitic spune:
August 5, 2017 la 11:37 am
In dialogul de la Cornu am aflat inca o data explicatia si confirmarea privind experienta de elita, de ce aceasta este atat de cautata si de scumpa. Timp de aproape o ora si jumatate, cat am stat “lipit” de ecranul televizorului, am vazut ceea ce asi numi un model de abordare, ca flexibilitate a strategiilor si tacticilor si prioritizare a scopurilor si obiectivelor, toate adecvate la dinamica intereselor nationale, care ar putea face parte din cea mai inalta si rafinata politica. Mesajele, in opinia mea, au fost aplicate si cele mai bune posibil, fara sentimentalisme ieftine de partid sau critici inutile, de dragul criticii. Intr-adevar, PSD este o forta politica uriasa, care trebuie castigata, nu pierduta, in interesul transformarilor si modernizarilor viitoare ale societatii romanesti, iar Liviu Dragnea trebuie tratat in consecinta, ca lider care are anvergura partidului sau si care ii poate duce inegalabila putere, cel putin a momentului, intr-o directia sau alta, pe care oameni politici si de stat responsabili o vor in directia cea buna. Am apreciat diplomatia politica, de clasa, a lui Adrian Nastase, pe acest subiect. Totusi, cred ca episoadele excluderilor lui Ponta si Grindeanu au avut rolul lor corectiv, trebuiau sa se intample, sigur, cu riscurile pe care cei doi si le-au asumat, fara de care mi-e dificil sa cred ca Liviu Dragnea s-ar fi intors la sedintele BPN, la consfatuirile colegiale. De fapt, scriitorul cartilor de la Cornu, care au deja o reputatie cvasipaltinisiana, si ma astept sa vad intr-o zi titlul “Scrierile de la Cornu”, a fost extrem de subtil cand a evocat ca sedintele sale de partid si de guvern, de pe vremea cand a detinut functiile de presedinte PSD si de Prim-Ministru, durau 10-12 ore, cu discutii contradictorii, dar care se incheiau cu solutii optime sau de cele mai multe ori optime, din moment ce Guvernul pe care l-a condus a fost cel mai bun dupa 1989. Insa eu am un “fix” in privinta relatiei dintre lider si partid, care in opinia mea nu trebuie sa fie unilaterala si absoluta. Partidul nu trebuie sa fie o curea de transmisie a deciziilor liderului, ci creierul deciziilor, stiind foarte bine, din experienta romaneasca, cum s-au terminat cazurile contrare. De ce un Guvern sa-si dea automat demisia daca nu mai are sprijin politic, mai ales daca retragerea sprijinului politic nu are o motivatie doctrinara sau ideologica, ci una subiectiva, orgolioasa, personala? Daca Guvernul se bucura de sprijinul unei parti a partidului si gaseste sprijin politic la opozitie? Si chiar daca automotiunea trece si Guvernul pica, semnalul care ramane nu este ca ceva este in neregula, si poate ca tocmai acest lucru conteaza? Se tine capacul pe oala partidului, dar un semnal se transmite. Din cate observam, in SUA, unde presedintele este si seful guvernului, Donald Trump nu mai are sprijinul politic al partidului sau, republican, in privinta politicii externe in relatia SUA-Rusia. Ar fi trebuit ca Trump sa-si fi dat demisia? Ei, bine, iata ca Trump isi sfideaza partidul, un precedent care, dincolo de motivatiile si explicatiile de culise si de joc politic, trebuie luat ca atare. Intr-adevar, de 27 de ani suntem fraierii Vestului, dar acesta este pretul locului ingust in care am ajuns, cand nu am avut de ales, a trebuit sa acceptam sa fim luati de fraieri. Deocamdata, observ ca Romania parca ar alerga spre acelasi loc ingust, in timp ce restul Europei de Est isi construieste alternative.
Era de preferat ca discutia sa se fi concentrat pe solutii pentru tara si nu atat de mult pe tensiunile dintre pesedisti. Comentatorii dela blog au rezonat foarte mult cu partile de politica externa, relativ minuscule si ele in economia interviului.
Cred ca Nastase ar fi un lider completat la aceasta ora, sper sa-si mentina tendinta. E bine sa existe oameni pregatiti, e bine sa fie pastrati in conversatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu