Pe facebook: Ce procent din cetatenii unei tari ar fi dispusi sa lupte intr-un razboi pentru tzara lor

vineri, 25 august 2017

Ce procent din cetatenii unei tari ar fi dispusi sa lupte intr-un razboi pentru tzara lor

Draghi Puterity shared a link.

Ce procent din cetatenii unei tari ar fi dispusi sa lupte intr-un razboi pentru tzara lor:

Percentage of Europeans Who Are Willing To Fight A War For Their Country

The map above shows the percentage of residents in various European countries who are willing to fight and go to war for their country. Full results here.

brilliantmaps.com

Comments

Preda Mihailescu Ai nostri lupta pentru Germani ...

Anna Zelinski Poate că procentajul arată și faptul că cetățenii Planetei au realizat deosebirea între războiul clasic și cel de astăzi. Diferența între vitejie și perfidie,nebunie.

Preda Mihailescu Si asta, doamna Zelinski, si asta. Banuiesc ca reprezentarea ideii de "a lupta pentru apararea tarii" in aceste conditii este cat se poate de diversa la cei intrebati. Intr-adevar, caci nu prea stii cum ar arata acest razboi? Cibernetic? Propagandistica? Atomic? Sau cu arcul cu sageti.

Draghi Puterity Civil. Vezi tefeleii.

Eduard Virgiliu Atata timp cat ti se spune ca intre tine, care te-ai nascut in tara si musulmanul venit cu barca ieri, nu e nici o diferenta, ba ala are si mai multe facilitati si drepturi ... pentru ce sa lupti?!? Pentru un teritoriu care l-ai pierdut deja?!?

Asta e rezultatul a 20 de ani de educatie si politica globalista.

Preda Mihailescu Eventual sa lupti sa nu ti se mai spuna asta! De aceea zic ca razboiul are multe forme, si cel propagandistic este cel mai intens si prezent.

Anna Zelinski Cum să zic? Ambele puncte de vedere reprezintă realitatea vremurilor pe care le trăim. Să luptăm, chiar dacă uneori pare inutil, cu sentimentul curat și cuvântul sincer dar necruțător.

Eduard Virgiliu Preda Mihailescu astia de te intreaba daca vrei sa lupti pentru tara ta nu cred ca se gandesc ca sa lupti cu musulmanii ci mai degraba sa lupti cu alti crestini, caucazieni, ca tine ...

Preda Mihailescu Eduard Virgiliu @ Naiba sa ii ia - de aceea am spus ca intrebarea este divaganta, poti sa intelegi prea multe prin ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 25 august 2017

Ce procent din cetatenii unei tari ar fi dispusi sa lupte intr-un razboi pentru tzara lor

Draghi Puterity shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv