Pe facebook: Să revenim cu picerele pe pământ, tovarăși.

vineri, 25 august 2017

Să revenim cu picerele pe pământ, tovarăși.

Să revenim cu picerele pe pământ, tovarăși. Robotizare, imprimante 3D, Inteligență Artificială . Cucu. Atâta vreme cât nu se inventează o sursă mai ieftină de energie, o sursă mai ieftină și durabilă de mâncare, o sursă mai ieftină și inepuizabilă de materii de bază textile....toată șmecheria asta cu societatea bazată pe cunoaștere și marile progrese care nu există sunt făcute ca să se dez-localizeze facilități locale către țările unde muncitorii sunt plătiți cu orez la boabă.
Hai să ne imaginăm, pentru o clipă, pe micul John W.John la ferma lui din Dakota de Centru, autonom până în pânzele albe. Îi trebuie o sursă de energie ? Îi trebuie. Hai să ne imaginăm- iarăși- că ar avea o sursă de energie pe panouri solare și morișcă de vânt. În primul rând ar trebui să se priceapă să o monteze și să o întrețină.În al doilea rând am serioase îndoieli că o astfel de sursă ecologică și neconvențională poate să țină funcționalitățile normale ale unei case- bașca și faimoasa imprimantă 3D cu care John și face orice- de la cârnați și până la piese de schimb pentru mașină. Ca să-și facă orice- Johny ar trebui să aibă semi-produse pentru cârnați , semi-produse pentru textile, semi-produse pentru mașină (Sau Soylent Green din care face orice) - aceste semi-produse nu le poate obține el din buruienile de pe ogor- ci trebuie aduse de undeva.
Ce-și poate face Johny la ora actuală- fără contact uman direct- e să-și școlarizeze copiii daaar- se pierde exact acea parte din educație bazată pe socializarea în comunitate. Nasol. Autiștii sunt niște oameni normali pe lângă copiii lui Johny.
Telemedicina are și ea niște limite. Johny va putea să-și trateze copiii de răceală- nu va putea să-i opereze de apendicită.
Finalmente, în stilul marxismului dialectic, avem niște acumulări cantitative dar sula progres calitativ.

Comments

Smaranda Dobrescu Dar nu a spus nimeni ca John va folosi el, in mod direct 'binefacerile AI". El va beneficia de VB (venitul de baza universal) care ii va permite sa-si cumpere si carnati, sa-si dea si copiii la scoala, dar carnati odata pe luna si copiii din doi in doi... In privinta telemedicinei, ea se face si azi, doar ca atat la sediul chirurgului cat si la sediul bolnavului e nevoie de dotari si chiar de cate un specialist mititel, care nu se stie daca beneficiaza de fonduri Obamacare. incertitudine ce planeaza si asupta lui John.

Stefan Kovacs Există ideea - inclusiv din partea unor specialiști IT- că omul viitorului va fi autonom, că-și va face cu ajutorul imprimantelor 3D ce dorește fără a mai apela la producători și magazine de desfacere, etc.

Smaranda Dobrescu Da, stiu. Exista si ideea frumoasa si nu stiu cat de utopica ca acea perioada nu foarte indepartata va aduce societatea postcapitalista, va fi lipsita de conflicte si plina de egalitate. Un vis!. Din pacate persista si scenariul cu guvernul mondial, cu controlul fiecarei respiratii a lui John, cu metisarea familiei sale, cu desfiintarea granitelor, cu cei sub 1% care conduc lumea.. Ma duc sa mai vad ce scrie Isaac Asimov, ca pe Attaly l-am terminat

Smaranda Dobrescu Stefan Kovacs M-am gandit: daca semi-produsele destinate lucrului imprimantei 3D nu contin amestecuri tip Monsanto, sau alte chimicale sofisticate, parca nu ar fi asa rau..

Stefan Kovacs Smaranda Dobrescu Acum ele pot conține orice- aici într-adevăr se realizează un ”progres” major în ceea ce privește așa numitul ersatz. Cu același suport poți face și o minunată mâncare vegană dar și nasturi de cămașă...

Smaranda Dobrescu Daca tot veni vorba de performantele AI, sa vedem cum se poate scapa de inegalitatile si bolile neolberalismului, ca sa pregatim temeinic aparitia informatizarii complete si a robotizarii pe masura. Anthony Signorelli si Manifestul sau anticapitalist:
http://blog.prospectiv.org/.../anthony-signorelli...

Anthony Signorelli: The Postcapitalist Manifesto

think-tank, peromaneste, discursiv, romania,…

blog.prospectiv.org

Smaranda Dobrescu Iata cum sunt valorizate in universitati, Domnule profesor Kovacs avantajele AI: (Nu ma indoiesc ca le cunoasteti, important este sa le puteti adapta intelegerii si apetitului studentilor nostri)
https://www.weforum.org/.../artificial-intelligence.../...

Artificial intelligence will transform universities. Here’s how

Artificial Intelligence (AI) is a technology whose time…

weforum.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 25 august 2017

Să revenim cu picerele pe pământ, tovarăși.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv