Pe facebook: Problema Romaniei este suma uriasa de bani care "zace" insuficient folosita in banci

vineri, 25 august 2017

Problema Romaniei este suma uriasa de bani care "zace" insuficient folosita in banci

Gheorghe Gradinaru shared a link.

"Problema Romaniei este suma uriasa de bani care "zace" insuficient folosita in banci (peste 40 miliarde USD ale populatiei si peste 20 miliarde USD ale companiilor) ; aceasta suma ar putea migra, partial desigur, catre bursa de valori, in masura in care companiile mari, puternice, ar avea proiecte de dezvoltare, care sa fie finantate sau in masura in care fonduri de investitii noi (chiar si initiate de catre stat) ar atrage banii "lenesi" din banci.
In loc de a finanta, prin bursa, dezvoltarea companiilor mari, guvernul intentioneaza sa decapitalizeze companiile cele mai mari de pe bursa, in vederea sustinerii unor cheltuieli nechibzuite si care oricum sunt finantabile din fondurile europene. De ce ar face asta? Sa fie logica celor care zidesc tablourile in pereti in loc sa le expuna pe pereti?"

Comicariile programului de guvernare

Anul acesta, recent schimbatul ministru al Educatiei anunta, voios, inceputul celei de-a 23-a reforme a invatamantului in Romania. Acest nou val reformator ilustreaza cum nu se poate mai bine impetuozitatea…

ziare.com

Comments

Prospectiv A-z .
Sunt foarte de acord cu concluzia d-lui Peiu, citata mai sus de GG, dar am o mare problema cu una din premizele autorului: "rolul Transelectrica sau Hidroelectrica nu este de a construi depozite de morcovi sau centre de colectare a laptelui, cum gresit cred economistii de anii '70 ai guvernului."

Am scris deja acum caiva ani buni ca centrele de colectare ar fi veriga esentiala pentru extragerea valorii potentialului agricol romanesc, veriga ce in caz ca nu-i creata de sectorul privat ar trebui sa fie cel putin pentru inceput creata de stat. Cred ca suntem de acord ca de aceasta ar beneficia populatia, producatorii si statul.

Un pic suspecta mi se pare indiferenta autorului despre motivele pentru care banii romanilor zac in banci. Poate dl. Gheorghe Piperea ne ajuta, insa suspectez ca bancile fiind super-profitabile din jupuirea depunatorilor cu tot felul de taxe si jupuirea celor care au luat imprumuturi cu dobanzi care sufoca cresterea pe credit nu sunt interesate deloc in investitii.

Draghi Puterity Se da atacul la economiile populatiei?

Smaranda Dobrescu Multi economisti romani sustin varianta investirii la bursa a banilor economisiti de populatie in loc sa-i tina in banci, mai ales in perioade in care dobanda la depozite este infima. Investirea este in general vorbind solutia inmultirii banilor.Am un exemplu: Am cumparat un numar de actiuni la bvb in 2007, cand Rompetrol si alte societati listate erau rentabile. Nu am cumparat, nu am vandut nimic timp de 10 ani. In prezent valoarea actiunilor detinute este mai mica decat jumatate din valoarea initiala (aici intrau si 2-3 banci). Bursa este "mica" iar economia nu e in masura sa mareasca volumul tranzactiilor si inmultirea societatilor listate.
Sper ca proiectantii au facut calcule comparative ale riscului in cazul mai multor variante de FSDI.

Prospectiv A-z
De fapt, dl Gheorghe Piperea abordase deja in Cotidianul problema banilor romanilor care baltesc prin bancile strainilor dela care statul roman se imprumuta pe dobanzi nu tocmai neglijabile pentru a sustine.... aceleasi banci straine.

http://www.cotidianul.ro/-strigoii-vor-muri-303826/

„Strigoii vor muri“

În timp ce în presa noastră BNR își trâmbițează îngrijorarea pentru o eventuală depășire a deficitului…

cotidianul.ro

Dinica Roman aici ar putea fi problema Romaniei pe stil grec

http://www.catavencii.ro/sa-nu-te-ncrezi-greci-cand-fac.../

Să nu te-ncrezi în greci când fac cheltuieli de înarmare - Caţavencii

catavencii.ro|By Patrick André de Hillerin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 25 august 2017

Problema Romaniei este suma uriasa de bani care "zace" insuficient folosita in banci

Gheorghe Gradinaru shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv