Pe facebook: Negociatorii FMI si BM sunt asemanatori comisarilor sovietici

vineri, 25 august 2017

Negociatorii FMI si BM sunt asemanatori comisarilor sovietici

Smaranda Dobrescu shared a link.

Intrucat inceputurile distrugerii economiei romanesti au constituit subiectul multor discutii in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv,fara sa putem pune degetul pe rana, va propun o reamintire a perioadei in care economia noastra a luat infatisarea unei economii minuscule lipsita de industrie mare si de performante odinioara de prim rang. Redau doar parerea lui Nicolae Vacaroiu din cadrul unui interviu.

Nicolae Vacaroiu: Negociatorii FMI si BM sunt asemanatori comisarilor sovietici

think-tank, peromaneste, discursiv, romania, economie, istorie, antreprenor, social, capitalism,…

blog.prospectiv.org

Comments

Sergiu Fendrihan ba sunt chiar mai rau, nu am facut decat sa schimbam un stapan cu altul

Smaranda Dobrescu Primul stapan avea pistolul in buzunar, al doilea are instrumentul financiar la purtator si foloseste intr-o limba de larga circulatie acel clasic "davai ceas, davai.."

Sergiu Fendrihan oricum prefer un socialism romanesc sanatos

Smaranda Dobrescu Timpul schimba perceptiile. A fost necesar sa treaca peste un sfert de secol ca sa realizam ca Vacaroiu nu era doar simbolul "saniutei" si "antireformistul de serviciu", ci fiind inca tributarul economiei planificate stia foarte bine ca dupa primul pas, acela al returnarii partilor sociale si al pensionarilor la 50 ani, mai urmeaza si alti pasi care tin de mentinerea pietelor de desfacere, de necesitatea lichiditarilor pentru refacerea ciclurilor productive, ca terapia de soc nu ni se potriveste, ca restitutio in integrum nu e chiar o solutie, fiind insotita de atatea acceptari dubioase. As spune ca nu am fost pregatiti pentru o schimbare de acest tip si ne-am dorit imediat schimbari radicale. Despre privatizarea masiva e vorba, despre convertibilitatea timpurie a leului, etc

Ion Lazia Pentru mine timpul nu a însemnat o schimbare a percepţiei ci o confirmare a faptului că Nicolae Văcăroiu rămâne cel mai bun prim-ministru postdecembrist din toate punctele de vedere: profesionalism, seriozitate, verticalitate, consecvenţă, decenţă şi un respect aparte faţă de instituţiile statului.

Avicenna Secundo Cu accente in plus... ori minus, functie de ...linia trasata coloniala.

Dinica Roman https://m.ro.sputnik.md/.../isarescu-rusine-washington...

Mugur Isărescu făcut de rușine: "A turnat la Washington un plan secret"

Sputnik Moldova-România spune ceea ce alții trec sub…

ro.sputnik.md

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 25 august 2017

Negociatorii FMI si BM sunt asemanatori comisarilor sovietici

Smaranda Dobrescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv