Pe facebook: Globalizeaza caci altfel te democratizez/eliberez/emancipez!

vineri, 25 august 2017

Globalizeaza caci altfel te democratizez/eliberez/emancipez!

Smaranda Dobrescu shared a link.

Desi apare ca o propunere neverosimila, se pare ca ea a existat. Mi-as fi facut griji daca ar fi fost propusa noua. Propunerea adresata insa tarilor Visegrad seamana cu o invitatie de a parasi UE, caci nimeni nu-si putea inchipui ca aceste tari ar fi fost de acord..
Merg struna lucrurile sub binomul Germania -Franta...
Elena Dulgheru

PLANUL SECRET al GERMANIEI și FRANȚEI, demascat de televiziunea poloneză de stat. Berlinul și Parisul vor crearea unui SUPERSTAT FEDERAL…

infopuls.ro

Comments

Avicenna Secundo Nu cred. Franta si Germania sunt doua uleiuri nemiscibile. Diferite in tot. Sunt aluaturi diferite. Poate doar economic.

Smaranda Dobrescu Pragmatismul economic poate sterge amintirea razboiului, a rezistentei, a colaborationistilor, chiar si amintirea filmului La grande Vadrouille! (Bourvil , Louis de Funes)

Doina Nicolescu Se pare ca Hitler a fost un prost comparativ cu d-na Merkel. Aceasta se pare ca cucereste Europa fara razboi, niciun neamt nu moare in batalie, numai prostimea din celelate tari distrusa de regulile bruxeleze.

Prospectiv A-z .
Ce atuuri au franco-germanii sa impuna acest diktat, sa zicem, Spaniei sau Italiei? De Romania nu se impiedica nimeni caci multe din cele cerute au fost cedate deja.

Va dati seama, acest EU-leviathan nu poate merge nicaieri doar cu Franta si Germania, acestea doua au nevoie de restul continentului, in varii grade de supunere.

Sa intelegem ca alternativa nesupunerii este cadoul Trump pentru mai micii EUrpoeni? Sub Hillary Clinton, s-ar fi mers pe diktonul: "Globalizeaza caci altfel te democratizez/eliberez/emancipez!"

Smaranda Dobrescu Probabil ca cele ce incercau sa fie impuse Visegradului erau un set de conditii pentru o anume viteza, poate inferioara vitezei impuse Spaniei, Austriei, Portugaliei, Italiei.

Smaranda Dobrescu In martie anul acesta, cand Juncker a avansat ideea cu vitezele multiple, premierul italian ca si cel spaniol au fost clari in a-si arata acordul:
Seful guvernului italian a pledat pentru "o uniune europeană mai integrată", dar cu "diferite niveluri de integrare".

În ce îl priveşte pe Mariano Rajoy, el a afirmat că "Spania este pregătită să meargă mai departe pe drumul integrării cu toţi care vor dori să o urmeze".
Adica nu au ridicat obiectii, nu au pus conditii si au recunoscut de facto conducerea bicefala a Germaniei si a Frantei.
Atuurile Frantei-Germaniei ar putea fi legate de falimentul unor banci italiene, poate si spaniole care se pot rezolva "ca intre prieteni"

Dan Gabriel Ghita Ce ar fi rău in asta? In sfârșit Europa unita in adevăratul sens al cuvântului. Este singura șansa ca Europa si statele ei sa mai existe in viitor.

Prospectiv A-z .
Pentru romani n-ar fi neaparat mai rau, dar sigur nu va putea fi mai bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 25 august 2017

Globalizeaza caci altfel te democratizez/eliberez/emancipez!

Smaranda Dobrescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv