Unde sunt mahalagii de alta data? – 8 decembrie 2016
Stefan Kovacs shared his post.
Unde sunt mahalagiii de altă dată ?
-----------------------------------------------
În România civilizația burgheză s-a clădit- precum în Franța- pe mahala. Diverșii "roșii" politici- fie că discutăm de Brătieni sau de un Rosetti au apelat la această "mare mută" care era mahalaua orașelor și care era mult mai receptivă la progres și la nou.
Spre deosebire de țăran mahalagiul era mult mai interesat de politică, mai doritor de știri, chiar și mai cultivat și mai deschis la minte. Revoluția de la 1848 a fost făcută- cel puțin în Țările Române- de mahalagii.
Pare interesant pe undeva- dar evenimentele de la 1917-1918- atunci când exista o anumită probabilitate ca în loc de Regatul Întregit să avem o Republică Roșie- au constituit o ciocnire între o anumită parte a mahalalei - cea care a reacționat mai bine la propaganda sovietică- și adevărata "mare mută" formată din țărani. Știm că ciocnirea s-a terminat așa cum s-a terminat.
Interbelicul a transformat o parte din mahalagii în proletariat- fără să le altereze neapărat simțurile de mahala. Vom observa astfel că până la urmă puterea comunistă de la București n-a fost dată de alogeni visători și fantaști- de genul lui V. Roman sau al Annei Pauker- ci de mahalagii de-ai noștri- în frunte cu Ghiță Dej. Ceaușescu a fost un mahalagiu respins până în final- fără să-și găsească loc nici în țărănia lui.
Am crescut într-o zonă considerată a fi mahala- Balta Albă. N-am întâlnit - pe parcursul copilăriei și tinereții mele- oameni răi, oameni inculți, oameni care să nu-și dorească un pic de mai bine pentru copiii lor. N-aveau manierele cele mai elegante și probabil că mai râgâiau după niște bere și niște mici- dar erau totuși oameni de treabă.
Mahalagiul s-a condus totdeauna după principiul "să fie bine și la vară cald". Nu și-a propus să dea în cap nimănui- în ultimii ani ai lui Ceaușescu îmi aduc aminte cum conviețuiau în pace legumicultorii bulgari, traficanții de țigări străine și cercetătorii de la ICPE și ICPET- în zona cunoscută ca "La geamuri multe". Nu îți dădea nimeni în cap atunci când intrai acolo sau la Bobocica să bei o bere, lumea împărțea (cine știe cunoaște cum era să împarți niște cafea- de exemplu) , nu eram noi civilizația aia multilateral avansată dar eram totuși o civilizație funcțională .
Participam cu toții la marile bucurii și nimeni nu rămânea singur la marile tristeți.
Mahalaua respectivă - așa cum era ea- ar fi putut fi un motor puternic și relativ inepuizabil pentru progresul real al României de după 1990 . N-a fost așa și dintr-o clasă "politică" cu o bunăstare relativă, căreia îi plăceau grădinițele de vară, un mic chef, petrecerile- am ajuns o masă de speriați de ziua de mâine, de temători pentru orice fel de accident minor, de manevrabili cu porcării de genul anti-corupție.
Unde sunt mahalagiii de altădată ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu