Pe facebook: Comunitatea academica si plagiatul lui Kovesi

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Comunitatea academica si plagiatul lui Kovesi

Comunitatea academica si plagiatul lui Kovesi – 30 noiembrie 2016

Gavrila Ch

Este extrem de frustrant sa observi lasitatea comunitatii academice cand vine vorba de plagiatul sefei DNA.
Unde este chimistul/altfel competent in ale lui/ Marius Andruh ce vitupera in cazul similar Ponta? Daca se va intampla vreodata sa-l revad, ii voi spune cateva lucruri ce pot sa-i modifice pH-ul pentru cateva zile - Marius, nu te juca cu aciditatea organismului tau.
...altfel, hal de academician cum n-a fost vreodata Marin Sorescu.

Prospectiv A-z.
Daca esti coada de topor de Dreapta, nu se pune!

Dinica Roman http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21458132-marius...

Marius Andruh, CNATDCU: Daca ai gasit in partea originala a tezei de doctorat 1%…

HOTNEWS.RO|BY HOTNEWS.RO

Gavrila Ch o scalda individul asta tare neacademic!

Preda Mihailescu De ce neacademic - are o idee centrala corecta si sustenibila. Modul de prezentare este presarat cu aiureli de genul "am auzit ca un doctorat trebuie sa fie facut la 60 de ani", lucru care imi produce unele indoieli.

Teza principala insa, din punct de vedere academic este insa foarte valida: mult mai toxica este o lucrare de doctorat prudent scrisa, dar care preia o idee centrala din exterior si o vinde mai bine decat autorul original, decat o lucrare carpita din toate unghiurile. De ce? Simplu: pentru ca cea de a doua nu va fi nici odata citita de specialisti, nu va avea vreun impact ACADEMIC. Ah, impactul social, faptul ca individul se lauda cu merite pe care nu le are, si le sustine cu un titlu - aceea exista. Dar este o dauna sociala, nu academica.

Cand unul insa vinde ideea altcuiva, fapt care in mod necesar devine inceputul unui parcurs uneori de o viata, de incercari de a bloca si umbri pe autorul original - asta este academic vorbind mult mai nociv. Pur si simplu pentru ca este desigur mai probabil ca autorul original sa fi putut aduce mai multe contributii stiintei decat plagiatorul. Si caractere din acestea au existat de cand este lumea.

Gavrila Ch Ideea era ca Andruh sa pronunte decizia de plagiat, asa cum a facut fara atatea ambiguitati in cazul Ponta, unde vitupera proletar. Parti-pris-ul lui este evident si deci jenant, in ciuda diversiunii cu care vrea sa impace si capra.

Prospectiv A-z Dl. Andruh intra pentru Kovesi in semantica, ceea ce n-a fost dispus sa faca pentru Ponta. Tocmai din cauza zonei gri a semanticii, plagiat este ORICE care nu-i inclus in ghilimele si atribuit autorului. Cum sunt unii pentru care fie Ponta, fie Kovesi a plagiat, e clar ca formalismul detectarii plagiatului e o regula efectiva in a sorta lucrurile, desi poate fi acuzat de un anume simplism--care simplism e mult mai sanatos (si realmente fara costuri pentru autor) decat alternativa.

Preda Mihailescu Ah, nici nu stiam cine este personajul si cu ce scop vorbeste in dodii. Asa stand lucrurile, pare chiar incurcat la minte - caci pledoaria lui nu este clar a fi favorabila lui Kovesi. Ar trebui mai intai sa argumenteze ca aceasta ARE o parte originala bine conturata, si ca ACEEA este 100% originala, caci ne-a explicat ca pana si 1% ar fi devastatot. Deci vorbeste pentru instalatia de incazire verbala a aerului - dar romanii care ii cunosc atributiile, inteleg ce trebuie sa inteleaga, anume ca ar vorbi pentru Kovesi :-)

Gavrila Ch Justificarea lui este totalmente specioasa, caci asta urmareste, in definitiv, ascunzandu-se dupa truisme ce abat atentia multora/mai ales gura casca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Comunitatea academica si plagiatul lui Kovesi

Comunitatea academica si plagiatul lui Kovesi – 30 noiembrie 2016

Gavrila Ch

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv