Pe facebook: Efectul despaduririlor in Carpati

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Efectul despaduririlor in Carpati

Efectul despaduririlor in Carpati – 3 decembrie 2016

Smaranda Dobrescu

Aseara la A3 am vazut un film despre efectul despaduririlor masive din Carpati asupra faunei. Mamifere mari, cum doar la noi se gasesc si-au pierdut pe suprafete mari habitatul si pe cale naturala sau cu ajutorul vanatorilor de lux s-au imputinat in mod drastic.(in special ursii). Acelasi lucru l-am regasit intr-un studiu la nivelul planetei:
""At some point the earth is going to say 'enough."
A damning new report from the World Wildlife Fund has found a precipitous decline in the world's animal populations as thousands of species scramble to survive against a sole enemy: humans.
The 2016 version of WWF's biennial Living Planet Report, published Thursday, found a 58 percent overall decline in vertebrate populations from 1970 to 2012, the latest year with available data. The nonprofit warned that if current trends continue, the world could lose more than two-thirds of wildlife by 2020."

Aici e vorba de fapt de cel mai periculos efect al neoliberalismului/neoconservatorismului actual. Se cheama distrugerea planetei. Pentru profituri mari si imediate personale exploatarea solului si subsolului se face fara nicio moderatie. Modificarea climei nu este luata in seama, exploatarea carbunelui continua. Insusi Trump in lipsa unei alternative de joburi a promis in Virginia de Vest in campania sa redeschiderea minelor pe carbuni. Marii oameni de afaceri nu vor sa investeasca in investitii ecologice si in favoarea sanatatii oamenilor. Globalizarea merge inainte fara sa existe reglementari clare impotriva celor care produc ieftin fara sa-si reduca noxele. Tratatele de comert nu sunt mutuale in privinta conditionarilor de mediu, automobilul electric nu este incurajat suficient cu fonduri necesare finalizarii cercetarilor pentru utilajele adiacente complementare necesare (bobine de inductie pentru alimentare pe sosele) pentru a nu deranja marii fabricanti de automobile alimentate la baza cu petrol. Apele sunt infectate prin fracking si exploatare cu cianuri, cancerele pulmonare in marile metropole supra poluate infloresc, etc.Deznadejdea oamenilor in fata unor astfel de actiuni ireversibile nu poate fi potolita prin nimic, precum abuzurile ireversibile ale capitalismului. Iata de ce actualul capitalism este cu adevarat criminal, inainte de a-l incrimina pentru tendintele nedemocratice, de inegalitate de venituri, de lipsa de solidaritate umana. El e principalul responsabil de distrugerea unicei locuinte umane: Pamantul.

Doina Nicolescu Sper sa traiesc pana cand oamenii se vor destepta si vor impune limite neoliberalismului care ne distruge planeta! Reamintesc ca despaduririle salbatice au dus in Romania si la cresterea efectului devastator a inundatiilor. In viitorul apropiat vom constata si in Europa schimbarea climei din cauza despaduririlor ( va amintiti efectul taierii padurilor amazoniene).

Prospectiv A-z .
"Iata de ce actualul capitalism este cu adevarat criminal, inainte de a-l incrimina pentru tendintele nedemocratice, de inegalitate de venituri, de lipsa de solidaritate umana. El e principalul responsabil de distrugerea unicei locuinte umane: Pamantul."

Aceasta concluzie merita spusa si repetata pana ne intra incap si nu ne vom mai scoate ochii unii altora pe tot felul de motive manufacturate sau care palesc in comparatie (coruptie, rasa, religie etc.). Ecocidul este rezultatul neconfruntarii frontale a arhi-inamicul speciei din ziua de azi: Capitalismul dezlantuit.

Dinica Roman Trump e mai surprinzator decat s-ar banui. Tocmai s-a intalnit cu Al Gore sa afle opinia acestuia despre incalzirea globala...

http://on.wsj.com/2gJqTIA

Al Gore Says Meeting With Donald Trump on Climate Change Was 'Productive'

BLOGS.WSJ.COM|BY MICHAEL C. BENDER

Smaranda Dobrescu Vom urmari cu interes cum se va materializa aceasta preocupare

Mihai Ion Turcu Este normal sa incerci sa fii edificat despre ce este, da sau nu, si in ce masura, efect uman in schimbarea climiatica. Sunt sustineri pertinente ca in cauza se afla o ciclicitate planetara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Efectul despaduririlor in Carpati

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv