Pe facebook: Sustineti-l pe Piperea!

miercuri, 18 ianuarie 2017

Sustineti-l pe Piperea!

Sustineti-l pe Piperea! – 10 noiembrie 2016

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Dl. Piperea nu trebuie lasat de unul singur, doar se lupta pentru interesul celor nereprezentati!

November 10, 2016

Astazi, dupa o asteptare de 5 ore, m-am judecat in procesul contra celor 9 banci + BNR pentru incetarea practicilor inselatoare in domeniul creditelor in franci elvetieni.
E un fel de a spune ca m-am judecat. De fapt, s-au discutat cele 14 exceptii ridicate de parate.
Instanta, asa cum v-am spus, este dintre cele mai ostile. Tot ceea ce a pronuntat pana acum dna jude a fost contra consumatorilor. Din 2010 pana in prezent, fara exceptie.
Evident, recuzarea a fost inutila.
Trebuie, deci, sa ne gandim deja la apel.
Problema este ca s-au cerut cheltuieli de judecata enorme. Vor fi, cu siguranta, admise de instanta. E acea instanta care, intr-o ordonanta presedintiala ceruta de cei din G1 (pentru care anul trecut am castigat irevocabil procesul contra BCR), a obligat reclamantii, in solidar, la cheltuieli de judecata, mai precis, onorariu de avocat de banca, de 100.000 de lei.
Asociatia Parakletos va fi istorie pana la acest apel daca onorabilele banci vor decide exexutarea. O vor face negresit. Poate ca asta a si fost scopul : sa intram in faliment. Sau in lichidare.
Nu ma lamentez. Doar constat.
Nu va cer ajutor. Va rog sa nu vi-l oferiti.
Asa cum am facut-o pana acum, ma voi descurca de unul singur.
Si, in definitiv, exista un sfarsit in toate, dupa care urmeaza alte inceputuri.
Asa ca, probabil pentru ultima data :
Hai sus!

Dinica Roman Tot dl. Piperea adauga: "PS In sala au fost fix 4 (patru) consumatori. Din 150 de mii."

Demoralizator!

Dinica Roman Orice am scrie noi (de) aici, tot nu indreapta mare lucru. Romani, puneti-va mintea si sufletul la contributie si intelegeti macar acum ce n-ati inteles cand ati contractat acele imprumuturi nenorocite sau ati girat egoisti sa va reprezinte in parlament! Mobilizati-va, omul Gheorghe Piperea nu va putea rezolva mare lucru de unul singur! Nu-i Sfantul Gheorghe, desi balaurul modern e sistemul bancar-financiar.

Dinica Roman Tot dl. Gheorghe Piperea: Ce trebuie sa intelegeti din postarea de mai sus. Sau, mai bine zis, trebuie sa intelegeti macar asta : nu sunt un lautar. Sunt un autor de piese originale. Cand va astept la concert, mai ales ca e gratis, va astept la concert. Juriul e mai usor de convins de concurenti daca sala de concerte e goala, chiar daca piesa lor e ciorba reincalzita. Sau, ca pe stadion. Cand e gol, nu vede nimeni blatul facut de adversar cu arbitri.

Smaranda Dobrescu Are dreptate! te zbati, iti pui pielea la bataie si vezi ca beneficiarii stau linistiti pe unde apuca..ca rezolva Don` Piperea!
Am experienta legilor pe care le-am trecut prin Camera fara ca niciun sindicalist pe care i-am asteptat la poarta sa fi venit. Si erau legile lor.

Prospectiv A-z .
Cu (sau fara?) stirea sa, dl. Gheorghe Piperea este ghidat de principii ale eticii kantiene. Bravo domniei sale, sper sa aiba emuli!

Dinica Roman Nu cumva avem si azi echivalenti ai haiducilor/Robin Hood de odinioara? As zice ca Gheorghe Piperea este un echivalent al acestora in mediul romanesc de azi. Iata si un alt exemplu:
https://www.facebook.com/aljazeera/videos/10154908915498690/?hc_ref=NEWSFEED

November 28, 2016 ·

A Nigerian tribal king has taken oil giant Shell to court in London. Here's why.

Mihai Ion Turcu Ce vom pati noi cu aurul si cianurile, padurile, gazele de sist.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 18 ianuarie 2017

Sustineti-l pe Piperea!

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv