Pe facebook: "Partidele nu au nevoie de programe"

sâmbătă, 17 decembrie 2016

"Partidele nu au nevoie de programe"

"Partidele nu au nevoie de programe" – 14 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu

" Partidele nu au nevoie de programe. De exemplu, uitati-va la mine: vedeti ca sunt o persoana normala, deci puteti avea incredere in mine" Clotilde Armand, A3, 18,42, azi

George Pala vazuta prin prisma stapanului ei orice afirmatie pe care reuseste sa o fasaiasca devine oricum un pericol, pericol care nu lasa urma de gluma https://www.youtube.com/watch?v=pBT4jirmqhA

George Soros Lost/Scrubbed 60 Minutes Interview

YOUTUBE.COM

Alexandru Botu Partidele nu au nevoie de programe. A trecut vremea partidelor cu program si ideologie. Este de ajuns ca cineva sa declare ca ceea ce spune el este un program si partidele sa-l sustina pe cel care face un astfel de enunt. Partidul nu trebuie sa aiba o ideologie ci un stapan, din interior ori impus din afara. Daca nu face asta, partidul poate iesi din...istorie. Asta vrea sa spuna Doamna Clotilde?

Smaranda Dobrescu Asta am putea sa o spunem noi. D-na Clotilde spune un lucru care intr-o masura e adevarat: daca ai incredere in calitatile unui om, deplina incredere poti sa-i dai votul. Doar ca ea este legata de Bechtelul nefacut si platit si nu spune ca mai e nevoie de un mic amanunt: sa fii specialist, profesionist.

George Pala EXACT.eu tocmai i scrisesem un mesaj .Ea a spus ca a primit 50.000.000 euro sa supervizeze Bechetlul.La bani astia ea a orbit in loc sa sa vada anomaliile in materie!Am auzit-o de la 1 metru spunand ca ea a tinut cu romanii!!!! impertinenta mai mare nu are.Ma irita cand imi apar anunturi pe peretele fb de la usr in care il vad pe alt apostol al romanilor, nicusor, ca imi cere bani .L-a m invatat cum sa faca rapid bani .E o reteta magica productiva si binedovedita in Franta clotildei....,, PENTRU CA NU STAPANESTI LA PERFECTIE Fund Raising ul, strangerea de fonduri te rog sa urmaresti filmuletul de la minutul 6.46 sec de unde usr isi va perfectiona metoda http://monq.biz/article-2957-Jonathan+Lambert+en+Thierry....

Jonathan Lambert en Thierry Ardisson

MONQ.BIZ|BY MRKNIGHT

Smaranda Dobrescu Cel putin filmul si umorul sunt mai mult decat discutabile. De analogie nu vorbesc ca e jenanta. Nicusor a plecat la razboi fara arme? M-as mira! Ar insemna ca nu-l sustine nimeni?

Stefan Kovacs Nu suntem răi și nu întrebăm- în ce realitate este dna. Clotilde normală ? Eu cred că la hobbiți...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 17 decembrie 2016

"Partidele nu au nevoie de programe"

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv