Pe facebook: Lebada neagra a aterizat

luni, 12 decembrie 2016

Lebada neagra a aterizat

Lebada neagra a aterizat – 9 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu

The Black swan has landed

Ethics dictates one should vote according to principles, not whether the vote matters. Why I am morally obligated to vote for the third party candidate.
(slip: "preferences for principles")

Nassim Taleb: Trump won't do anything apocolyptic

Nassim Taleb, distinguished scientific advisor at Universa, "The Black Swan" and "Antifragile" author, weighs in on the 2016 election and the potential market reaction to either candidate.

VIDEO.CNBC.COM

Smaranda Dobrescu O buna ocazie de a ne intreba de ce sondajele premergatoare alegerilor si rezultatele efective difera cu cateva procente. IN SUA rezultatul s-a aflat imediat dupa ultimul vot al electorilor, in Romania cu 8-9 milioane de voturi rezultatul se afla dupa cateva zile bune. Nu sunt excluse micile corecturi post alegeri, daca e sa dam crezare protestelor din ultimii ani atat in tara cat si in ce priveste votul diasporei. Ca sa nu invinovatim stiinta care guverneaza sondajele de opinie, ne putem gandi mai degraba ca un conducator, precum Trump, de exemplu a exprimat cateva adevaruri care salasuiau in mintea si in sufletul oamenilor si pe care acestia nu indrazneau sa le enunte, cu toata democratia afisata. Putem considera oare ca impingerea la extrem a corectitudinii politice a determinat existenta unei societati a mastilor?

Smaranda Dobrescu Via Mircea Platon:
And so Democratic leaders made Hillary their candidate even though they knew about her closeness to the banks, her fondness for war, and her unique vulnerability on the trade issue – each of which Trump exploited to the fullest. They chose Hillary even though they knew about her private email server. They chose her even though some of those who studied the Clinton Foundation suspected it was a sketchy proposition.
To try to put over such a nominee while screaming that the Republican is a rightwing monster is to court disbelief. If Trump is a fascist, as liberals often said, Democrats should have put in their strongest player to stop him, not a party hack they'd chosen because it was her turn.
https://www.theguardian.com/.../donald-trump-white-house...

Donald Trump is moving to the White House, and liberals put him there |…

THEGUARDIAN.COM|BY THOMAS FRANK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 12 decembrie 2016

Lebada neagra a aterizat

Lebada neagra a aterizat – 9 noiembrie 2016

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv