Pe facebook: Magaria cu adaosul comercial

luni, 12 decembrie 2016

Magaria cu adaosul comercial

Magaria cu adaosul comercial – 8 noiembrie 2016

Măgăria cu adaosul comercial
----------------------------------------
Cioloș I-ul și minionii săi se dau de ceasul morții să nu găsească surse de finanțare pentru majorările de salarii. O sursă există, e aproape și e fiabilă frații și surorile mele- ea numindu-se măreț ADAOS COMERCIAL.
Eu sunt o fabrică de pâine. Pentru o pâine normală am Preț=Cheltuieli de producție+adaos comercial. În cheltuielile de producție e inclus absolut tot, inclusiv salariile brutarilor. Hai să zicem că aceste cheltuieli de producție sunt 3 lei. Ei, uite că eu îmi fac un adaos comercial de 100% (mulțumim nea Nicu Văcăroiu, să ardeți în iad tu și toți ăia cu "liberalizarea" adaosului comercial) și îți vând pâinea la 6 lei. O să spuneți că e capitalism- și ce dacă ? Dacă tu stat ții cu mine cetățean și nu cu hoții- o să ceri pentru principalele produse (să fie 100, 1000, 10.000) niște fișe de calcul al prețului. Acolo unde adaosul comercial e nerușinat- adică peste 30-50% fă bine și pune taxe pe profit graduale. Dacă am fi o țară normală- ar trebui să-i închizi pe speculatori. Nu suntem o țară normală- taxează-i.
UN comerciant (producător) trebuie să se gândească că el are exact 2 opțiuni: să nu-ți vândă produsul (aici el pierde pentru că se lăcomește la un adaos peste 50% și pierde o piață de potențiali cumpărători) - dacă nu-ți vinde poate interveni statul cu acel complex de făbricuțe de care ziceam- care să facă în primul rând mâncare- cu adaosuri de 10-20% ; să-ți vândă produsul în condițiile cerute de tine.
Hai să vedem mari nenorociri: pleacă lanțul de magazine H&M- de exemplu. Ei și ?
Uite că am găsit de unde să-și tragă statul român bani de salarii.

Doina Nicolescu Dar trebuie sa renuntam la capitalismul salbatic aplicat de 26 de ani! Si sa nu ne mai lasam spalati pe creier.

Prospectiv A-z .
" pleacă lanțul de magazine H&M- de exemplu. Ei și ?" E semn ca sobolanii parasesc corabia, domnule Kovacs!

Stefan Kovacs Ziceam și eu. O fi mai mare deranjul dacă pleacă McDonalds ? Fără a fi un mare partrizan al autarhiei- eu zic că ne putem face în România marea majoritate a produselor alimentare și de îmbrăcăminte...

Prospectiv A-z .
Domnule, nu-i bai, ba dimpotriva! Dar e un semn ca romanul a saracit dincolo de limita de profitabilitate a celor mai ieftini pe categoriile respective.

Stefan Kovacs Prospectiv A-z Exact. Și mai grav- faptul că niște branduri ieftine- și includ aici orice fast-food- au devenit simboluri ale luxului...

Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Acesta este un succes pe care nu l-au experimentat pe Romania sau tarile de Est, fiti pe pace. Este o strategie dela la mama ei America. MacDo, Coca Cola si alte obsesii Americane sunt prototipurile sistemului extins.

Stefan Kovacs Preda Mihailescu Să fie. Nimeni nu-i gonește- atâta vreme cât ne aduc o anumită plus-valoare. Nu sunt naționalist absurd- dar nu pot să nu remarc faptul că băuturile românești- respectiv Cico și Brifcor-ul- erau competitive cu Fanta...

Prospectiv A-z .
"Cico și Brifcor-ul- erau competitive cu Fanta..." nu si in psihologia romanului care fiind tinut decade intregi in izolare/intuneric a vrut totul dintr-o data. Romanii traitori in Romania pana la 1990 n-au avut anticorpii necesari dupa 1989. Tranzitia trebuia mai bine controlata/ghidonata, dar n-avea cine s-o faca, premiantii erau la fel de habarnisti ca toti. Dupa aceea, pe langa habarnisti au crescut si au fost promovati oameni problema...

Preda Mihailescu Evident. In Germania a aparut in ultimii 20 de ani o moda crescanda de productii de varii bsauturi din acestea alternative la coca si sinalco. Ca le zice "bionade" sau "fritz-cola" nu sunt nici mai bune nici mai rele de cola, si au o bucata buna de piata. Dar este o reactie venita relativ tardiv ...

Stefan Kovacs Prospectiv A-z Nu e nici pe departe vreun naționalism desuet ci e părerea cuiva care a băut din ambele tabere...Fanta mi s-a părut deosebită în Germania lui 1993- când nemții cred că nu puneau aspartam masiv. Pe de altă parte Cico și Brifcort-ul se cam terminaseră pe la începutul anilor 90- lumea fiind înnebunită după mașinile de făcut sucuri din praf...

Prospectiv A-z .
Nu ma refeream la nationalism, ci la patologia contagiunii consumerismului.

Preda Mihailescu Prospectiv A-z @ Adevarul este ca devine patologic dupa ce te atinge. Ca sa fim foarte cinstiti, cat nu esti obisnuit cu abundenta aparenta, curiozitatea, gustul noului si al schimbarii reduc spiritul critic. La mine asta a durat cred mai bine de 10 ani ...

Stefan Kovacs Prospectiv A-z Consumerismul bine dozat e bun. Omul dacă nu consumă pe lumea asta- nu mai are când. Atâta vreme cât nu se exagerează. Eu am rămas uimit când am aflat că Nokia Jucu făcea câteva zeci de milioane de telefoane/an. Cine le cumpăra ?

Prospectiv A-z .
Domnule Kovacs, nu exista masura in capitalism! Gluma cu autoreglarea mai circula doar printre liberalii romani. Oamenii se comporta ca turmele, cei dela putere, fie ea politica sau economica, stiu asta. Ca niciodata in trecutul cunoscut, acum omenirea are capacitatea de autodistrugere, chiar si pe timp de pace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 12 decembrie 2016

Magaria cu adaosul comercial

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv