vineri, 27 mai 2016

Revanse retorice

Revanse retorice – 11 mai 2016

Prospectiv A-z
 
Cateva consideratii despre impartialitate, obiectivitate si alte handicapuri asumate 
__________________
Observ o impartialitate PAGUBOASA a romanului care tinde sa faca din fiecare analiza ceva asemanator imaginii pe care ar avea-o un extraterestru despre obiectul la indemana.
La un nivel, pe fondul tzepei istorice luate dela vestici, tot mai multi atarna spre Rusia/China/BRICS si argumentele acestora ca si cum astfel ar revansa situatia, macar la nivel retoric. Oameni buni, Romania a platit deja sa fie in niste cluburi, de ce credeti ca celelalte ar fi mai juste inainte de a incerca sa scoateti parleala din aranjamentul actual? Sau cu ce credeti ca romanii/Romania sunt mai bine pregatiti sa faca mai bine intr-o alta schema imperiala/neo-coloniala? N-am vazut din 1989 incoace ca dusmanii dusmanului nostru nu sunt neaparat prietenii nostri?
Ce nu observ destul insa este perspectiva din care romanul/Romania ar fi buricul lumii. Adica o analiza care sa porneasca sau macar sa defineasca roadele unei actiuni cu romanul/Romania la centru, iar nu cele centrate pe discursurile/interesele altuia.
Motivatia unei asemenea stari de fapt, cred eu, sta in faptul ca romanii sunt colonizati in primul rand la nivel simbolic, adica mental si sufleteste. Nu vorbesc aici de simbriasii colonizatorilor spiritului romanesc, ci de oamenii cumsecade, care dau apa minerala pe cola, plimbatul pe bulevard pe mersul la mall sau mersul la piata de verdeturi pe cuburile Maggi.
Cum impartialitatea este o masura a obiectivitatii, pare-se o virtute in sine, sa analizam un pic la notiunea de obiectivitate. Pentru inceput, trebuie inteles ca *obiectivitatea generalizata* este (epistemologic) imposibila, iar acest fapt este in general luat ca premiza de toti in evaluarea oricarei situatii. Ce vreau sa spun este ca obiectivitatea este dependenta de context/perspectiva. Stiu, se va spune ca riscul este sa ne transformam intr-o adunatura de relativisti galagiosi care sa nu se poata intelege asupra niciunui obiectiv de interes comun. Mai mult, romanii, mai cu seama din interiorul Romaniei, deja par a nu se mai inteleg asupra niciunui obiectiv comun major.
Nu vi se pare suspect cum toti suntem *obiectivi/impartiali* cand vine vorba de perspectivele altora, dar avem mare dificultate in a fi obiectivi dintr-o perspectiva romaneasca? Cred ca romanii ar face mult mai bine daca ar incepe sa-si constientizeze experienta comuna de pe care sa evalueze situatiile, mai cu seama cand sunt confruntati cu perspective decontextualizate. Pentru asta, romanul trebuie sa-si asume conditia de romanitate si sa nu mai umble precum cainele surd la vanatoare. Pentru asta, de exemplu, Romania nu trebuie sa-si mai faca un scop din a ajunge 'ca afara;' va ajunge acolo doar atunci cand cainele surd va prinde himera. Romanii ar trebui sa se decolonizeze simbolic mai intai, restul va urma mai mult sau mai putin dela sine. Decolonizarea simbolica nu necesita interventia de afara (investitori, experti, indicatii si planuri pretioase), doar constientizarea in sens din ce in ce mai larg a conditiei de roman si asumarea acesteia.


Smaranda Dobrescu Viteza cu care evolueaza omenirea in directii doar de unii cunoscute, miscarile bruste ce au loc in contextul mondial, lupta pentru multipolaritate, refuzul altora de a accepta ideea, ne ofera un context nou, complicat, fara solutii incercate, fara cai batatorite. Noua ordine pe care o simtim ca se zbate sa se instaleze presupune tot soiul de alte noutati deloc neglijabile: a patra revolutie industriala cu somajul aferent si inerent, criza financiara prelungita, cresterea inegalitatilor lumii, punerea sistemului de tip capitalist sub semnul intrebarii, etc . Toate acestea presupun o repozitionare a omenirii cu totul diferita de cea din perioadele depasite de Romania moderna.. Dar hai sa vorbim doar de romani !
Ceea ce ne propune Prospectiv A-z, existenta unui reper de care sa ne ancoram este un lucru necesar, un instrument corect in lupta cu anarhia si haosul. Asumarea identitatii de roman inseamna ca judecata noastra ar trebui sa mearga in sensul :"imi cunosc istoria, evolutia, eforturile de obtinere a independentei tarii, a libertatilor individuale, am tot interesul sa lupt pentru interesul larg convenit al romanilor." 
Aici mi se pare marea piedica: interes larg convenit. Momentul 1990 ne-a apropiat destul de mult de acest deziderat, momentele de solidaritate din acea perioada ne-au ajutat sa simtim si sa definim sublimul. La fel de adevarat este insa ca importantele optiuni romanesti din acea perioada le-am asimilat fara sa cunoastem toate aspectele de care ne vom lovi. De exemplu nu ne-am gandit in ce masura ciuntirea suveranitatii nationale in cadrul Uniunii monetare ne poate deranja, sau de ce hotarari pe care in mod normal trebuiau sa apartina decidentilor romani le luau altii. Lucrurile au evoluat in rau, dupa parerea mea si pentru ca s-a instalat o dihotomie de pareri in jurul unor obiective vitale care de fapt au dus la scindarea romanilor mai rau decat in orice alte perioade. As denumi doar cateva: colonie/protectorat vs stat suveran, democratie reprezentativa vs democratie participativa, multiculturalism vs cultura dominanta, secularism vs teocratie, nationalism vs.internationalism, echitate sociala vs meritocratie, homosexualitate si drepturile omului extinse vs. familia traditionala, dominatia pietei vs stat reglementator, etc. Combinatiile intre aceste elemente nu mai sunt tipice ideologiilor cunoscute, clasice, ele se intrepatrund in mod original punand sub semnul intrebarii ideologiile clasice. 
Toate aceste hiatusuri in societate sunt intretinute si de isteria generala a coruptiei convenabila strainilor de tara si calchiata numai bine pe resentimentele improspatate ale romanilor, cu rezultat dezastruos pentru unitatea natiunii. Care natiune? Poate ca de aici trebuia sa pornim: Mai vrem sa fim o natiune sau vrem sa fim cetateni ai Europei, ai planetei? 
Am lasat la sfarsit optiunea colonizatorului care desi nu prea rostita este prezenta printre noi, simtita dupa sasaitul sarpelui nevazut...Aici exista variante nepuse in discutie, multumindu-ne sa consideram doar doua zone posibile de influenta la indemana ca optiuni. Iar tinerii, speranta noastra, nu cunosc "binefacerile" uneia din ele, sustinand-o precum voteaza pe principiul votului negativ...

Mihai Ion Turcu Perfect inventarul dilemelor.Date fiind, cred ca prudential Romania trebuie sa-si conserve cateva elemente de suveranitate atat pentru a avea o mai buna pozitie in negocieri privind aranjarea UE cat si pentru a avea unde sa se intoarca in situatia in care aranjamentul UE esueaza. Personal nu cred ca galopul spre UE federatie va duce imediat la federatie. Poate duce la o criza a UE cu disolutie. UE confederatie este necesara pentru ca izolat statele UE nu mai fac fata presiunilor.Romania a inaintat prea mult spre UE pentru a se intoarce si nu este in situatia de a se organiza autarhic.Pentru definirea interesului national si promovarea lui in context si in pozitia de membra a UE NATO avem nevoie de relativa stabilitate politica interna. Reforma "clasei politice" recunoscuta ca necesara nu s-a produs. "Clasa politica" a generat grupuri de interese nepolitice, de factura "compradora" , optuze politic , sei ele in acest moment in criza prin presiunile DNA sub presiune externa ( SUA) care SUA spune explicit ca in interesul lor geostrategic au nevoie de o baza (Romania) stabila intern, epurata de dominatia in politica a variilor grupuri compradore cu interese externe divergente foloite divergent de interesati nepolitici externi. O anume consecventa exista in sensul ca givrene succesive proclama stabilitate privind insertia in UE NATO si relatia "speciala" cu SUA. Guvernarile mediocre sau proaste si jaful au clatinat increderea cetatenilor in toate aceste institutii si angajamente. Functioneaza o manipulare asidua in sensul debusolarii cetatenilor.

Smaranda Dobrescu Miscarea centrifuga europeana in largire si castigare de teren datorita crizei refugiatilor are nevoie urgenta sa fie contracarata de discutii serioase la nivelul Consiliului European si al Parlamentului European care sa restabileasca macar intr-o masura imperfecta echilibrele si interesele natiunilor. Nivelul de manifestare al democratiei, in special cel de natura suprastatala trebuie definit si mai ales convenit. Sa nu uitam ca in paralel functioneaza partidul paneuropean al lui Varoufakis care cat de curand isi va dovedi virtutile, sau dimpotriva, neajunsurile, ocazie suplimentara de reflexie pentru decidentii Europei. Deflatia, continuarea politicii de austeritate si polarizarea nord-sud impinge din ce in ce mai departe ideea de federalizare. Ca sa nu mai vorbim de realizarea confederatiei. Cu toate acestea, e nevoie de cat mai multe capete animate de idei constructive care sa reuseasca sa mentina in viata o idee care s-a nascut din cele mai frumoase aspiratii...



QZ.COM|BY ZHEPING HUANG

Niciun comentariu: