luni, 25 ianuarie 2016

Fukuyama: Daca nu facem asta, riscam...

Fukuyama: Dacă nu facem asta, riscăm.... – 18 ianuarie 2016

 


Prospectiv A-z
 Cel cu sfarsitul istoriei revine. Cu jumatati de intrebari si o sugestie: "Statele Unite ar fi trebuit să devină membru fondator al Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură".

Aflase el si Ponta de unde se rostogoleste banul...
Una din chestiunile nespuse de Fukuyama este ca cele mai multe tari sunt in stadiul de ne/dezvoltare de a fi ajutate de capitalismul chinez, al constructiei de infrastructuri, nu de cel speculativ financiar occidental. Adica un mariaj facut in ceruri, investitia in infrastructuri, dintre excesul de hartie occidentala detinuta de chinezi si nevoia acuta a celor mai multi de a se 'emancipa' dela ajutoarele si imprumuturile de pana acum.

Cum se va derula mariajul de mai sus e subiectul istoriei urmatorilor ani.

Una din chestiunile nespuse de Fukuyama este ca cele mai multe tari sunt in stadiul de ne/dezvoltare de a fi ajutate de capitalismul chinez, al constructiei de infrastructuri, nu de cel speculativ financiar occidental. Adica un mariaj facut in ceruri, investitia in infrastructuri, dintre excesul de hartie occidentala detinuta de chinezi si nevoia acuta a celor mai multi de a se 'emancipa' dela ajutoarele si imprumuturile de pana acum.

Cum se va derula mariajul de mai sus e subiectul istoriei urmatorilor ani.

 

 

 

 

Fukuyama: Dacă nu facem asta, riscăm să oferim Chinei viitorul Eurasiei

"La început de 2016 are loc o competiție istorică între două modele de dezvoltare – strategii pentru promovarea creșterii economice – între China, pe de o parte, și…

 

Alexandru Botu Americanilor le-a placut o China suficient de puternica incat sa creada ca se poate descurca fara sa se alieze cu altii, ba chiar sa se contreze cu unii pe multiple planuri, din ratiuni usor de inteles. Dar doar atat. China si nici altii nu vor depasi America atat timp cat dolarul ramane moneda internationala de schimb. Acumularea unei fabuloase cantitati de dolari datorie americana fata de China, imposibil de platit vreodata face ca singura modalitate de a recupera din acesti bani de catre China sa fie investitiile in strainatate facute de China, adica sa transfere datoria americana neplatibila catre China in datorie platibila a altora catre Chiina (un imprumut de hartie nevaloroasa catre beneficiarii de investitii, platit mai apoi cu bani reali).
Chestia cu banca aceea pare ca este o masura prin care sa se impiedice China sa faca ceea ce am zis mai sus. Sa fie tinuta in sah etern.

 

Prospectiv A-z Domnule Botu, valentele multiple ale comentariului dvs. rezolva si deschid multiple intrebari. Eu as zice asa: date dimensiunile celor 2 entitati, e greu de crezut ca vreuna ar face ce vrea/place celeilalte. China a dat iluzia ca ar face pe placul occidentului (privatizare, anti-militarsim/militantism ideologic, pretul 'etern' scazut ale mainii de lucru si hiperstabilitate), la fel cum occidentul a dat iluzia ca banii sai contau in mod real. Mult mai interesant gasesc mecanismul dual prin care fiecare parte a pretins ca o crede pe cealalta...

In realitate, cred ca Vestul a asteptat sa vada din China ceva asemanator Rusiei lui Eltin, pe cand China a stiut ca hartia pe care o cumpara era doar pretul platit pentru acces la know-how si pietele hipersistemului. 

Vom trai si vom vedea cine, cand si unde va trage linia. Desi, istoria ne spune ca liniile acestea sunt trase in nisip.

Niciun comentariu: