Ne trebuie "un presedinte de tranzitie"!

Ne trebuie un „președinte de tranziție”!  6 august 2014
Adrian Severin

Apropierea alegerilor prezidențiale îi unește tot mai mult pe români în două sentimente. Acela că nici unul dintre candidați nu are datele necesare ocupării funcției de Președinte al României și acela că piața politică românească nu oferă nici un alt nume din afara listei oficiale de candidați, care să poată sau să merite a fi antrenat în cursă.
Oamenii politici consacrați, când nu s-au compromis singuri, au fost compromiși. Noi oameni politici cu potențial nu au mai fost lăsați sau încurajați să apară. În consecință nu se mai pune nici măcar problema alegerii răului celui mai mic, ceea ce ne rămâne de făcut fiind doar reciclarea gunoiului.
Pe acest fundal, ceea ce trebuie neapărat observat este că viitorul șef al statului român, indiferent cine va fi el, va fi ținut să prezideze asupra unui complex proces de tranziție.
1. Este vorba, în primul rând, despre procesul de tranziție de la regimul neo-cezarist al lui Traian Băsescu cu autoritar-populismul și justițiar-populismul său, la un regim (neo-)democrat real care să refacă legătura dintre democrație, statul de drept și drepturile omului. În acest context se va impune, desigur, negocierea unui nou „contract social” care să substiutuie actualului „stat opresiv” „statul inclusiv”, mutând, printre altele, accentul în lupta cu corupția de pe metoda represivă aplicată selectiv în cazuri individuale, pe cea a prevenirii cu caracter structural și a reintegrării sociale a persoanelor implicate în acte de corupție.
2. Cum experiența recentă a demonstrat incapacitatea statului român de a rezista derapajelor anti-democratice, anti-naționale și anti-sociale, este evident că viitorul mandat prezidențial va trebui, în al doilea rând, să acopere și adoptarea unei noi Constituții (iar nu doar revizuirea celei actuale) marcând tranziția de la cea de a doua republică (republica post-comunistă cu vulnerabilități neo-feudale) la cea de a treia republică (republica democrației inclusive și a capitalismului social).
3. În al treilea rând, viitorul președinte al României va fi chemat, în calitate de mediator între stat și societate, să gestioneze tranziția de la o societate divizată și aflată în divorț cu puterea politică, la o societate reconciliată și solidară. O societate mândră de identitatea sa și încrezătoare în conducătorii săi nu numai la mitingurile electorale de acasă ci și în negocierile de la Bruxelles, Strasbourg, Berlin sau Washington. Va fi, probabil, necesar ca în acest scop viitorul președinte să inițieze și să gireze o „Comisie pentru transparență, adevăr și reconciliere” care să analizeze abuzurile regimului neo-cezarist băsescian, să propună măsuri reparatorii la nivel individual și instituțional, precum și să susțină reforme care să prevină repetarea unor asemenea derapaje. Procesul indispensabil de „debăsescizare” a României va impune inclusiv o lege a lustrației menită a igieniza întregul aparat de stat infestat de neo-cezarismul autoritar-populist al deceniului 2004-2014.
4. O a patra dimensiune a necesarei și (sper) iminentei tranziții ține de procesul obligatoriu și urgent al „renaționalizării statului român”. Aceasta ar presupune, printre altele: i. interzicerea multiplei cetățenii în cazul unor demnitari ai statului sau funcționari publici (cum ar fi procurorii sau judecătorii); ii. scoaterea instituțiilor de putere ale statului sau, în general, a acelora care îi constituie sistemul imunitar, de sub controlul unor entități străine (cel puțin în acele cazuri în care procedurile de verificare și „cooperare” nu se aplică tuturor statelor având un statut de drept internațional sau comunitar egal cu al României); iii. abolirea mecanismelor care fac ca intereselor străine să li se dea prioritate față de interesele românești (atunci când, în lipsa unei armonizări consensuale anteriore, acestea intră în concurs și atâta timp cât faptul se petrece fără garanțiile integrării noastre nediscriminatorii într-o democrație transnațională autentică). În același context, "renaționalizarea" ar implica recuperarea de către statul român a pachetelor de control la unitățile economice din sectoarele strategice pentru siguranța națională (ex. sectorul bancar, cel al energiei, al petrochimiei etc). (Dacă românii nu pot intra în spațiul Schengen nici capitaliștii din spațiul Schengen nu pot deține băncile românești.)
5. Tranziția de după viitoarele alegeri prezidențiale se cere să includă, în al cincilea rând, schimbarea statutului de rang secund al României în structurile internaționale sau transnaționale din care face parte (NATO și UE) cu unul de prim rang, egal cu al celorlalți membri federați. Așa cum rolul instituțiilor statului român și echilibrul dintre ele vor trebui redefinite printr-o nouă Constituție, așa și poziția României în lume va trebui clarificată inclusiv, dacă este cazul, prin renegocierea tratatelor existente și construirea unor alianțe noi în afara sau în interiorul celor actuale. Lucru ce nu poate fi făcut decât de un președinte care nu are nici vulnerabilități personale pe termen scurt nici ambiții personale pe termen lung.
6. Un al șaselea aspect ținând de o tranziție inevitabilă și urgentă privește mutarea de la starea de pseudo pace intervenită odată cu armistițiul prin care Războiul rece a fost oprit în anii 1990, la o nouă situație de război activ cu implicații majore pentru ordinea geo-politică globală și regională. Prinsă în focul încrucișat al disputei americano-ruse, în cleștele antantei ruso-germane și în păruiala aferentă divorțului germano-american, membru al unei alianțe defensive (NATO) tot mai puțin pregătite să sară eficient în apărarea frontierei sale estice, al unei comunități politico-economice (UE) minată de egoismele naționale și al unui sistem transatlantic de securitate în plin proces de fracturare, România a devenit o țară de linia întâi care mai poate conta doar pe noroc. Forțarea acestuia în sens pozitiv depinde enorm de caracterul, instinctul, experiența și … seninătatea celui care va fi „fața României” în lume. O asemenea misiune nu poate fi încredințată unor veleitari imberbi având un curriculum vitae scris cu copy-paste.
7. În fine, trebuie avută în vedere și trecerea de la mediul politic toxic din România, care a făcut imposibilă apariția unei noi generații de oameni politici valabili, la o stare de calm și securitate, de stabilitate și predictibilitate care să îngăduie și catalizeze emergența naturală a unor personalități publice capabile să își asume cu succes conducerea țării pe o perioadă mai lungă. Problema actuală a României – printre atâtea altele – nu este schimbarea gărzii ci lipsa unei adevărate gărzi de schimb. Surogatul de clasă politică, lipsită de crez, de viziune, de voință (în afara aceleia de a obține puterea cu orice preț și de a se îmbogăți prin orice mijloace), de știință și de conștiință, nu poate trece, decât cel mult formal, drept elită națională. Aducerea acesteia la conducerea țării doar pentru că o elită autentic funcțională lipsește, nu va face decât să perpetueze actuala penurie de conducători, descurajându-i să intre în bătălia politică pe toți cei cărora cetățenii români le-ar putea încredința cu folos destinul și amplificând scepticismul, apatia și cinismul popular.

O asemenea tranziție cere un Președinte care să fie deopotrivă puternic (din punctul de vedere al abilității dar și al caracterului) și de…tranziție. Tocmai trăsătura din urmă – având o natură obiectivă – va permite exprimarea mai convingătoare a calității dintâi – ținând de zona subiectivului – în condițiile în care, cel mai probabil, aceasta va fi recesivă. O președinție a tranziției cere un președinte de tranziție! Cel puțin în formă dacă nu și în conținut.
Inclusiv cei care doresc perpetuarea regimului băsist după plecarea Președintelui Băsescu ar trebui să fie interesați într-un „președinte de tranziție”. O asemenea tranziție urmează totdeauna unui lider puternic. Așa cum a fost fără îndoială, că ne place sau nu, Traian Băsescu. Liderii puternici nu au urmași întrucât la umbra lor, ca și la umbra marilor stejari, nu cresc nici măcar ierburi. Este normal, deci, ca în zona politică de la care se revendică – așa zis a „dreptei” – Traian Băsescu să lase moștenire doar un „război de secesiune„ între „clanuri liliputane” iar în tabăra adversă – așa zis a „stângii” – o armadă de hârtie care, împinsă de vântul urii populare față de el, este cel mult capabilă să câștige un concurs de împrejurări. Așa stând lucrurile succesorii Băsescului, fie ei și adepți ai neo-cezarismului, nu pot spera decât la un „președinte de tranziție” care să le lase perspectiva unui „meci de baraj” într-un viitor rezonabil, până la care au și șansa supraviețuirii și cea a reabilitării sau consolidării, după caz.
Nenorocirea națiunilor vine adesea din aceea că după lideri dominanți apar doar lideri pigmei, când în realitate este nevoie de lideri uriași. Cum de uriași clasa politică românească nu dispune în prezent – cu excepția, poate, a uriașilor cu picioare de lut, a celor adormiți sau a celor doborâți – singura soluție este aceea ca viitorul șef al statului să fie măcar scutit atât de poftele pe care ți le trezesc cât și de angoasa pe care ți-o insuflă cursele lungi.
O personalitate decentă și cu suficientă experiență politică, la sfârșit de carieră și deci fără o agendă proprie, fără fundamentalisme ideologice și fanatisme partizane, mai mult tehnocrat decât politician, cu calificare diplomatică și înțelegere a modului în care funcționează statul, cunoscut și acceptat în străinătate, fără probleme existențiale și complicații judiciare, adică lipsit și de veleități și de teamă, este nu idealul dar optimul care poate fi obținut. Asigurând echilibrul între continuitate și discontinuitate, un asemenea „președinte de tranziție” ar rămâne în funcție pentru maximum un mandat sau eventual chiar numai până în 2016 când, ca urmare a adoptării unei noi Constituții, s-ar organiza simultan alegerile parlamentare și cele prezidențiale. El ar putea supraveghea parcurgerea unei tranziții minime în regim de urgență dar și de calm, oferind climatul pentru apariția unor viitori prezidențiabili de cursă lungă care să poată duce restul tranziției până la capăt și gestiona apoi normalitatea.
Atari personalități de tranziție pot fi găsite, în timp ce, deocamdată, prezidențiabilii de două mandate constituționale lipsesc. Ele nu sunt multe dar există. Am în minte măcar două nume pe care nu le pronunț public tocmai pentru a menține intacte șansele formulei.
Întrebarea care rămâne este cum ar putea fi propulsată o astfel de candidatură? Două căi apar cu deosebire disponibile.
a) Prima ar consta într-o înțelegere a partidelor din curentul principal, a actualilor protagoniști ai scenei politice românești. Cu puțină luciditate atât social-ortodocșii (pravoslavnicii) dlui Ponta, cât și creștin-liberalii dlor Johannis, Blaga și Predoiu, și mai ales (im)popularii populiști ai dnei Udrea, ar putea conveni asupra unui „președinte de tranziție” care să le amâne cu doi până la patru ani confruntarea decisivă. Consumată în 2014, această confruntare, indiferent de rezultat, i-ar pune pe toți în poziții inconfortabile și i-ar obliga la suportarea de riscuri și de costuri enorme.
b) A doua cale ar implica o convenție a societății civile (inclusiv patronatul și sindicatele), a diferitelor forțe patriotice indiferent de forma lor de organizare și a unor personalități individuale responsabile, în consultare cu și asistate de partenerii externi ai României (fără de care s-a văzut că, din păcate, funcțiile de conducere în stat sunt aproape imposibil de ocupat), neîndoielnic sătule de instabilitatea și impredictibilitatea politică actuale, precum și, desigur, doritoare să evite adâncirea dezechilibrelor politice interne (inclusiv prin concentrarea unei prea mari puteri în mâinile unui singur partid) ori continuarea războiului fără principii între puterile statului în proximitatea unei regiuni de conflict geo-strategic cu semnificație globală. Pe o atare bază ar urma să fie identificat un „prezidențiabil de tranziție”, scos apoi la joc sub egida unuia dintre partidele mici care nu au apucat să se compromită sau al unei coaliții a acestora. Nu este nici nefezabil nici prea târziu.
Atunci când nu există un papabil în puterea vârstei și pe măsura sfidărilor cu care se confruntă, Vaticanul obișnuiește să facă apel la un „papă de tranziție”. Respectabil dar situat prin vârstă în imediata apropiere a eternității, acesta este capabil să își asume schimbările de maximă urgență pe care alții s-ar teme să le adopte, să păstreze în același timp o minimă continuitate care să calmeze neliniștile celor terifiați de spectrul răzbunărilor și totodată să instaleze, prin efectul propriei lipse de ambiții, o admosferă de calm și reconciliere favorabilă apariției, căutării și identificării unui papă de respirație lungă. De ce oare nu s-ar inspira și România dintr-o asemenea experiență?! Au făcut-o și alții cu succes (a se vedea exemplul actualului președinte italian Giorgio Napolitano). De ce nu am face-o și noi?! Altminteri s-ar putea să scăpăm de dracul dar nu și de iad; iar acolo sigur o să dăm de tată-său. Vorba prezidențiabililor noștri prea-cucernici și mai mult sau mai puțin pravoslavnici: „Piei drace!”

 Fogarassy Paul Bine structurat, frumos spus ... pacat ca fara sanse de aplicare in lumea noastra.

Gabriel Chircu Si la fel de pacat ca Dl. Severin nu /mai/ este implicat in alegeri pentru o inalta dregatorie a statului. Se duc artistii si cu ei si oamenii politici cu adevarat competenti si integri.

Adrian Severin Nu vă grăbiți cu concluziile dle Fogarassy. Nu aveți chiar toate informațiile; iar eu nu am cum să le completez. Nu suntem noi singurele "trestii gânditoare" pe lume. Chiar dacă unii dintre actualii prezidențiabili par în mare formă și de neoprit, nu uitați vorba care spune "că primii căței turbează!" sau pe aceea potrivit căreia "în spatele fiecărui om care se ține bine se ascunde un bolnav care își ignoră boala". Să auzim numai de bine!

F.P  Multumesc pentru raspuns; sper ca nu veti considera lipsa de respect daca raman foarte sceptic in continuare. Cei care ne vor acolo unde suntem, nu vor permite nici o abatere de la plan. Urmeaza sa ne vindem pe nimic aurul de la Rosia, urmeaza sa ne vindem ieftin resursele energetice si sa le cumparam scump de aiurea si vom exploata chiar si gazele de sist, ca sa aratam altora ca "nu se intampla nimic" (apoi vine randul lor). Intre timp, Har-Cov se va activa imediat ce ne abatem de la cuvantul celor care ne controleaza. Sa nu uit: dupa ce vom ceda portul Constanta, vom intra si in Schengen (cu felicitari).

Smaranda Dobrescu Acest material atinge cateva probleme de egala importanta a caror rezolvare se afla intr-o relatie biunivoca cu alegerea presedintelui. Rezolvarea lor depinde de un presedinte corespunzator portretului robot facut de Adrian,iar presedintele la randul sau ar trebui sa fie acela care este constient si capabil de rezolvarea problemelor. Deci acest binom inteleg ca trebuie pus in aplicare in conceptia autorului!
Asadar:
1. Realizarea unui nou contract social.
2. Trecerea la a treia republică (republica democrației inclusive și a capitalismului social).
3. igienizarea întregului aparat de stat infestat de neo-cezarismul autoritar-populist al deceniului 2004-2014.
4.Renationalizarea statului roman in anumite domenii strategice.
5.Pozitionarea Romaniei in aliantele actuale sau viitoare in deplina egalitate de statut cu ceilalti parteneri., inclusiv luarea in considerare a unor viitoare situatii beligerante

Fata de aceste sarcini majore ma gandesc eu totusi cat de greu va fi sa se realizeze acel pact social larg care sa adune toate fortele natiunii sa actioneze sincron la indeplinirea lui, incepand cu alegerea presedintelui. Lipsa de orizont, lipsa de proiect de tara a actualilor lideri si prezumtivi presedinti este egalata doar de ambitiile si fuduliile proprii ale partidelor. Si totusi, consider acest text unul care poate initia o serie de discutii si care ar putea fi larg acceptat apoi prin contribuitii diferite. Sperante!
Fata de trasaturile portretului robot ale presedintelui de tranzitie as vrea ca Adrian sa-mi risipeasca gandul la Cristian Diaconesc care a si inceput sa ma apese. .

Alexandru Botu Ma indeamna asta: ."..Nu suntem noi singurele "trestii gânditoare" pe lume. Chiar dacă unii dintre actualii prezidențiabili par în mare formă și de neoprit, nu uitați vorba care spune "că primii căței turbează!" sau pe aceea potrivit căreia "în spatele fiecărui om care se ține bine se ascunde un bolnav care își ignoră boala"....sa fiu optimist. Sa ma simt ceva mai bine, chiar sa freamat!...Imi trebuie insa cateva puncte de sprijin. Pana la urma m-as multumi si cu trei: Primul=Initiatorul, Al doilea=Prezidentiabilul in carne si oase, Al treilea= eu devotat si rabdator, cum n-am fost pana acum . Vi se pare ca eu as fi punctul slab? Numai daca eu nu ar insemna toti nehotaratii si nemultumitii. Eu ar deveni Ei, si Ei cel mai tare punct de sprijin. Cum zicea Cosbuc de foc si de vant?

S.D Pana in prezent opinia publica a abordat in mica masura doar eventuala reorientare a aliantelor cu argumente suficient de slabe incat sa reuseasca doar radicalizarea sustinatotilor unei anumite optiuni si neluarea in discutie a altor posibilitati. Acesta este un punct al discutiilor viitoare, tinand in permanenta urechea pe tic-tacul conflictelor lumii si a rearanjarii ordinii mondiale.
Nu trebuie sa pierdem din vedere nici un moment miscarile anuntate de vecinii maghiari prin vocea lui Orban de acum cateva zile, nu trebuie sa ne dezlipim ocheanul si sa uitam Moldova, trebuie sa prevenim tendintele de autonomie ale maghiarilor din Transilvania.
As dori ca Adrian sa-mi raspunda cum vede pozitia geostrategica viitoare a Romaniei stransa geografic intre Ungaria apropiata Germaniei si Moscovei si Ucraina, Moldova, Rusia, la urma urmelor. Imi pare ca se complica portretul robot al presedintelui.

Nedeea Burca Daca toate astea ar fi posibile, am putea asista la o miraculoasa redresare a Romaniei.... De ce sa ne refuzam speranta?

A.S  Dle Fogarassy, sunt de acord cu tot ceea ce spuneți dvs ca fiind un foarte probabil scenariu negativ. De acord 100%. Eu, însă, spre deosebire de dvs, sunt în luptă; și nu voi înceta lupta nici când mă vor doborâ atâta timp cât voi mai avea suflare. Or, câtă vreme lupt nu pot adopta mentalitatea învinsului. Nu vă supărați pe mine și credeți-mă că vi-o spun cu respect și simpatie, dar cei care au mentalitate de învinși sunt învinși chiar înainte de a începe lupta. Dacă vrem să avem cea mai mică șansă de a-i face pe cei care stau de vorbă cu noi să ne ia în considerare, trebuie să intrăm în bătăliile (aparent) fără șanse ca și când acelea sunt singurele pe care le considerăm demne de a fi purtate.

S.D Capitalismul social despre care vorbesti, Adrian, are o definitie care ar putea fi extinsa cred de tine:
"Social CAPITALISM refers to the economic and social system in which the means of production are social, creative, and intellectual assets.

In order for Social Capitalism to become the dominant form of social organization, quite literally, society must reorganize itself to TRADE “abundant intangibles instead of scarce tangibles”. Then, all the decentralized innovations can integrate. The following video describes a system for reorganizing society so that the new economic paradigm; called Social CAPITALISM, may emerge.

Ce tangente are acesta cu noua viziune despre societatea, economia si piata muncii progresiva?

A.S  Dle Botu, dvs dețineți puterea celor fără de putere. De ce nu o folosiți. Cine să fie Inițiatorul? De pildă, Dvs. Cine să fie Prezidențiabilul? Căutați-l în jurul dvs. El există. Eu l-am găsit (și îl promovez pe canalele care îmi stau mie la dispoziție). Dvs să fiți răbdător? Nu! Dvs să fiți activ, combativ, neobosit, neezitant, netemător! Dacă ideea pe care am îndrăznit să o sugerez (și vă asigur că nu aceasta este prima încercare) vi se pare bună, propagați-o gândindu-vă la ceea ce o poate face să zboare iar nu la ceea ce îi împiedică înălțarea. Nu vă temeți că astăzi veți părea utopic. Mâine veți fi proclamat vizionar realist.

Dacă ideea va intra în conștiința publică fiți sigur că și cei care au puterea reală vor promova-o, căci nici ei nu se pot baza la infinit pe niște nevolnici lacomi și iresponsabili. Nu sunt chiar proști cei care vor să ne domine și după o vreme, confruntați cu puterea celor fără de putere, își amintesc de zicala potrivit căreia decât să fii cu un prost la câștig, mai bine ești cu un deștept la pagubă.

A.S  Aveți dreptate dnă Burcă. De ce ne-am refuza speranța? Mai important este, însă, să nu ne refuzăm acțiunea. Altminteri murim cu speranța. Cred că Fichte spunea: "Comportă-te așa ca și când de fapta ta depinde soarta lumii!" Iar Wilhem de Orania spunea: "Nu ai nevoie de speranță ca să acționezi și nu ai nevoie de succes ca să perseverezi!" Iată, după umila mea părere, mentalitățile cu care trebuie să ne înarmăm spre a ne domina destinul și a ieși învingători. Marele nostru adversar este în noi iar nu în afara noastră. Dacă ne-am învins inerțiile interne, cu adversarii externi bătălia este ușoară.

A.S  Dragă Smaranda, cred că din portretul robot pe care am încercat să îl schițez rezultă destul de limpede că nu la Cristian Diaconescu m-am referit. Chiar dacă el are unele dintre calitățile cerute unui "președinte de tranziție", nu o îndeplinește pe cea esențială: aceea de a fi la sfârșit de carieră și ca atare deopotrivă fără ambiții personale și fără temeri personale (în afară de iminenta judecată a Creatorului său); adică un om liber. C. Diaconescu face parte mai degrabă din categoria lupilor tineri cazați la grădina zoologică.

Ceea ce cred a ști este că mulți deținători ai "puterii reale" simpatizează cu ideea unui "președinte de tranziție" dar nu știu cum să o vândă populației; căci în regimul "imposturii democratice", chiar dacă este disprețuit în taină, cetățeanul trebuie omagiat în public și lăsat să creadă că decizia îi aparține. Iată de ce, în această dialectică perfidă, este important ca o asemenea idee să fie îmbrățișată de opinia publică. În măsura în care lumea ar aștepta ca lucrul să se întâmple, lucrul se va și întâmpla. Culmea, inclusiv spre ușurarea celor mai mulți dintre actualii candidați. Dacă, însă, ne va fi teamă să cutezăm și vom prefera confirmarea scepticismului nostru....

S.D  Cred ca cerintele enumerate de tine si pe care le consider esentiale ar trebui sa apara in programul oricarui viitor presedinte, indiferent daca il alegi tu sau nu!!

A.B  Pai Domnule Adrian Severin, Initiatorul=Adrian Severin. Credeam ca am fost mai clar. Asa ca ma bazez pe Dumneavoastra pentru cele doua puncte de sprijin. De distribuit Ne trebuie un „președinte de tranziție”! am si inceput sa o fac. Dar nu sunt nici focul si nici vantul din poezia aceea a lui Cosbuc.

A.S  Așa este Smaranda. Când am scris textul m-am gândit ca, în afara ideii legate de "președintele de tranziție" sub aspectul subiectiv al persoanei, să introduc și principalele puncte ale unei platforme pe care orice prezidențiabil ar trebui să o aibă în măsura în care ține seama de contextul obiectiv. Eu dacă aș candida aș prezenta exact această platformă. (Și nu mă supăr dacă altul ar prelua-o.)

În ceea ce privește întrebările tale asupra "capitalismului social" și "societății progresive" (concepte, evident, legate), ele sunt mult prea ample spre a primi un răspuns cât de cât satisfăcător în contextul acestei discuții limitate la "președintele de tranziție". Pentru aceasta se impune o discuție separată și un cadru adecvat. Deocamdată căutăm o roabă; de Mercedes ne ocupăm mâine.

S.D  Oricum, pentru Mercedes trebuie sa mai citim, sa invatam cum ii merge incalzirea scaunelor, ce face calculatorul de bord cand simte ca se apropie furtuna, etc..

A.S  Exact. Așa este. Hai la bibliotecă!

 A.B  Domnule Adrian Severin: Totusi, fara sa fiu carcotas, termenul de „președinte de tranziție”, justificat intrutotul in expunerea Dumneavoastra poate sa "nu dea bine" la cei dezamagiti de o tranzitie fara obiective sustenabile si cu atatea distrugeri. Acest presedinte ar scoate tara din impas, i-ar da noima, ar face el ceea ce n-au facut altii care s-au substituit sistemului si au folosit toate resursele, inclusiv cele ale inregimentarii politice. De ce sa-i zicem "presedinte de tranzitie", asumandu-si obiective si durata limitate, si sa nu-i zicem "presedinte al demnitatii" Romaniei?

A.S  Deocamdată trebuie să dea bine la cine contează. Cine nu înțelege nu are cum conta. După aceea, se pot pune orice etichete fac marfa vandabilă. Un "Papă de tranziție" nu este, totuși, un "Papă al demnității bisericii catolice". România trece acum printr-o situație de maxim pericol din care pot să o scoată doar cei care "înțeleg". Știu că "tranziția" este un cuvânt demonizat dar de această dată este vorba de faptul că nu avem un candidat valabil - și toată lumea, cu excepția electoratului captiv și al celor spălați pe creier - își dă seama de asta. De aceea mă gândesc că mulți vor fi gata să prefere un Președinte "provizoriu" unui alt netrebnic cu care să se pricopsească pentru următorul deceniu. Dacă vom fi destui care să explicăm vor fi destui care să înțeleagă.

Cristi Pantelimon Interesant program politic! Un astfel de program ar merita mai mult decât un președinte tranzitoriu. Aici apare o problemă biologică: cum ar putea un astfel de om, aflat în proximitatea eternității, să stăpânească vitalismul dezordonat cultivat până la paroxism de poftele d-lui Băsescu? Și una geopolitică: de ce ar fi el acceptat în afară, având în vedere tendințele etatiste, să zicem asemănătoare cumva celor din Ungaria lui Victor Orban? Ar însemna că străinătatea îi este cumva îndatorată sau că mediul politic autohton s-a maturizat în sfîrșit după ”catastrofa geopolitică” T. Băsescu. Ceea ce e greu de crezut... Poate, de sperat!

F.P  Stimate Domnule Severin, stiu cum este sa fii in lupta si stiu cum este sa fii pe margine. Cand esti in fata adversarului nu ai voie sa te gandesti decat la victorie; de pe margine insa, iti permiti luxul ratiunii detasate (ma rog). Dupa parerea mea, nici Melescanu si nici Isarescu nu reprezinta solutia pe care o propuneti (si cu tot respectul, nici Dumneavoastra).

Nu cred ca Romaniei i s-ar fi putut intampla ceva mai rau decat Basescu intr-unul dintre cele mai grele momente ale istoriei sale. Basescu este un foarte bun politician (la fel la Hitler, Stalin sau Ceausescu etc.) Adversarii sai sunt (asa cum ati aratat) compromisi; el insusi este terminat, dar are inca energia de a influenta in rau si o va face (nu a pierdut nici o ocazie). Cineva capabil sa faca tot ceea ce ati spus (pentru ca tot ceea ce ati aratat ar trebui sa se intample) ar trebui sa aiba o sustinere politica mai larga si nu cred ca este cazul.

Nici Melescanu si nici Isarescu nu sunt compromisi, oricare dintre ei ar fi primiti bine de romani, dar este prea tarziu, la fel cum prea tarziu ar fi si pentru un oricare alt politician la care v-ati fi gandit. Acum voturile par sa se indrepte catre Johanis si Germania a dat semne clare ca il sustine. Daca va avea un comportament "de neamt" in campanie, atunci are toate sansele sa ajunga presedinte; din pacate insa, va avea mari datorii de platit odata ajuns acolo. Si nu el le va plati.

Un Prospectiv Gasesc rezonante interesante aici cu istoria franceza de pana la a doua inscaunare a lui de Gaulle.

A.S  Dle Fogarassy, ca să nu avem vorbe, vă precizez că nu m-am gândit la mine ca "președinte de tranziție". Eu aș putea fi cel mult un "președinte pentru o situație de dezastru". Situație la care nu s-a ajuns încă dar la care am putea foarte repede ajunge dacă nu vom găsi un "președinte de tranziție" post-Băsescu.

Un.P "din pacate insa, va avea mari datorii de platit odata ajuns acolo. Si nu el le va plati."

Da, cred si eu ca Iohannis e pozitionat sa castige capitalizand multe din slabiciunile sistemului. Ce datorii ar avea de platit? Cum ar arata Romania mai rau din cauza lui? Cred ca ne datoram raspunsuri la asemenea intrebari, mai cu seama cand Iohannis pare a prinde viteza.

Revenind la tema initiala si a presedintelui de tranzitie, dificultatea la acel nivel cred ca rezida in in/abilitatea elitei romanesti, de orice culoare politica, sa admita ca EXISTA O PROBLEMA NATIONALA. Un shoc ar ajuta probabil. De exemplu, nesemnarea acordului cu FMI?

Draghi Puterity Nu-mi da pace expresia "în spatele fiecărui om care se ține bine se ascunde un bolnav care își ignoră boala". V-ati referit la persoane de pe scena politica din Romania, sau la actori politici (natiuni, sisteme) de pe arena politica internationala, domnule Severin?

 A.S  Expresia se poate aplica și unora și altora. Eu m-am referit, însă, la cei care astăzi sunt candidații oficiali cotați cu cele mai mari șanse la alegerile prezidențiale din România.

S.D  Lucrurile evident ca nu vor fi atat de simple precum am dori si poate cum ar fi normal sa fie. Iata parerea unui fost prim ministru despre inca puternicul presedinte:http://www.dcnews.ro/adrian-nastase-scenariu...

Adrian Năstase, scenariu sumbru pentru prezidențiale       www.dcnews.ro

Jocuri și trădări sau doar alegeri prezidențiale. Fostul premier Adrian Năstase conturează lupta pentru Cotroceni în zece puncte devastatoare. 

Fostul premier Adrian Năstase a amintit, pe blogul său, "în pregătirea campaniei pentru prezidențiale, "Decalogul bunului politician", așa cum îl definea Petre Pandrea, cu tristețe și cu oarecare cinism. Sau poate cu resemnare:

Bogdan Niculescu-Duvăz, dezvăluiri din PDL. Cum făcea Traian Băsescu numirile în justiție

1. Cine nu ucide, fizic sau moral, pe adversar, va fi ucis.
2. Vin la putere cu ajutor străin, cu Tercio (arabi marocani), cu ambasada engleză (Mussolini), ucid opoziția și stau trei decenii la putere (Franco și Mussolini and Co.).
3. Mă inspir exclusivamente din sacro egoismo nazionale și mi-e rușine (Mussolini și comparșii).
4. Il Duce ha sempre ragione (Propaganda lui Pavolini) și partidul fascist nu greșește niciodată.
5. Eu și partidul nu greșim niciodată (Genialul Generalissim Stalin).
6. Când aud cuvântul cultură, scot pistolul și trag (Goebbels).
7. Stoarce pe antifascist ca pe-o lămânie și aruncă-l imediat (Paukerist valah).
8. Am trei morale: una gândesc, alta vorbesc și fac ce-mi place. Morala e masca.
9. Folosește-te de tovarășul de drum și, la ultima cotitură, aruncă-l în prăpastie, ca să poți trece mai repede și mai comod.
10. Așează pe față soarele umanității și pune pe buze mierea democrației, dar ține opoziția politică în pușcării cu forme legale, cu magistrați timorați și cu avocați, anexa procuraturii. ", scrie Adrian Năstase.

- See more at: http://www.dcnews.ro/adrian-nastase-scenariu-prezidentiale_450507.html#sthash.BzXXzeQy.dpuf

Un.P E interesant care-i prima porunca in decalogul Pandrea/Nastase:
1. Cine nu ucide, fizic sau moral, pe adversar, va fi ucis.

Asta o fi invatarea de minte atunci cand te ia somnul cu mana pe tragaciul dosarelor