Pe facebook: Garda nationala cu rezervisti?

vineri, 8 august 2014

Garda nationala cu rezervisti?

Garda nationala cu rezervisti? 29 aprilie 2014

Smaranda Dobrescu In aceste zile s-a lansat ideea crearii unei Garzi Nationale formata se pare din rezervisti. Nu am o parere clara daca e sau nu necesara, dar am citit comentariul unei doamne (domnisoare) postat pe FB care merita sa-l cititi, cred eu.
"In cazul declansarii unui razboi, ar fi pentru prima data in istorie cand Romania ar intra in asa ceva fara o IDEE NATIONALA care sa explice, sa mobilizeze si sa ofere un viitor. In primul razboi mondial ideea a fost reintregirea tarii. Sacrificiul taranilor – grosul armatei – a fost urmat de cea mai ampla reforma agrara din aceasta zona a Europei. Deci o idee nationala si sociala, totodata. In al doilea razboi mondial, dupa dezastrul gestionat de Carol al II-lea, dupa pierderea Basarabiei, Bucovinei si Ardealului de Nord, desi fortati de imprejurari intr-o alianta pe care nu o iubeau, romanii au avut macar ideea razboiului de recuperare a teritoriilor smulse si de protectie fata de totalitarismul sovietic ateist. Exista si o idee sociala, uitata intre timp din cauza celorlalte teme istorice, care consta intr-o a doua reforma agrara, in industrializarea tarii si nationalizarea unor domenii strategice. In ambele cazuri, ideea era ca se lupta pentru tara si pentru unele obiective direct masurabile. Dar acum? Ce ar justifica romanilor sacrificiile unui razboi? Apararea granitei de pe Prut pentru ca Chevron sa exploateze linistita in Vaslui? Apararea patriei, ca supermarketurile sa vanda in continuare cartofii adusi din Austria si cepele din Germania? Apararea tarii ca sa continue distrugerea sistemului sanitar, vinderea ultimelor companii strategice si a resurselor? Cumva recastigarea Basarabiei? Dar ea este deja un stat liber si ni se spune ca, oricum, s-ar dizolva in UE. Ah, da, am uitat, pentru “valori”, “democratie”, “stat de drept”, UE, NATO. Da, tot romanul vibreaza la auzul acestor concepte! Caci ele, (ca altadata si cu o alta “libertate” adusa de “Stalin si poporul rus”), i-au adus libertatea de a se balaci in mizeria austeritatii si a eficientei capitalist-corporatiste. Dar, pare-se, ai nostri conducatori vor sa inregistreze si acest record de periferie: si la razboi, si fara drepturi, si fara tara."

Andrei Țurcanu Basarabia „un stat liber”? Mai degrabă un teritoriu al nimănui, unde își fac de cap câteva clanuri cu joncțiuni oculte tot spre un fel de Chevron. Că se cheamă Shor, Tkaciuk sau altfel nu are importanță. Mititeii, moldoveni sau români, după cum i-a apucat locul liber în eșicherul politic, comuniști ori liberali, democrați sau socialiști - toți o apă și un pământ!!! Pe ei să-i apere bietul norod (cât a mai rămas acasă)? Dar această Basarabie „nu este a noastră” și, tot mai mult, nici a feciorilor noștri și nici...

S.D O tristete!

Todosiciuc Bogdan Adrian Sunt de acord cu comentariul respectivei "doamne (domnisoare)". Sa speram ca nu se va ajunge vreodata aici dar in caz de razboi bravii nostri conducatori vor avea surprize imense legate de refuzul populatiei de a lupta, de numarul imens de dezertori si recruti care vor refuza sa se incorporeze. Pe langa asta mai multe sanse avem ca insurgenti singuri decat sub comanda politicienilor nostri. Si in plus lumea in general s-a schimbat, mostenirea celor doua Razboaie Mondiale ne-a aratat cat de grav se poate ajunge si nimeni nu mai crede acum propaganda nationalist-patriotica "your country needs you" sau "armata te face barbat" sau "mergi la oaste sa aperi tara" etc. Oamenii s-au mai luminat in legatura cu lumea in care traiesc si nu ar mai fi atat de dispusi sa mearga la razboi mai ales ca nu e interesul lor direct sa participe.

Un Prospectiv "bravii nostri conducatori vor avea surprize imense legate de refuzul populatiei de a lupta, de numarul imens de dezertori si recruti care vor refuza sa se incorporeze." cei mai multi nu vor mai fi prin preajma sa sie surprinsi. Pe de alta parte, nu cred ca pune careva in NATO baza serioasa pe aportul Romaniei, razboiul schimbandu-si oarecum natura.

Capacitaea de aparare a Romaniei a fost adusa exact acolo unde trebuia sa fie tot timpul. La fel ca si cu invatamantul/sanatatea/etc., astea-s rezultate programatice menite sa inlesneasca DISTRIBUTIA MUNCII in sistemul transnational.

In caz de ce se vorbeste aici, nu absenteismul ar fi 'surpriza', cat mai degraba insurectia si/sau faramarea la viteza.

T.B.A Sigur ca nu se asteapta NATO la un aport serios al nostru dar marea problema ar fi ca intr-un razboi cu Rusia noi am fi unul din campurile de lupta si pe front ai nevoie de recruti la greu si ghici de unde o sa ii ia? Credeti ca intamplator Basescu abereaza cu rezervistii? Credeti ca Nuland (care a mers des in Ucraina si Moldova) a trecut pe aici azi sa discute de coruptie si justitie cum au zis unii? Eu nu prea cred in coincidente. Astia isi fac un plan de contingenta din timp in caz de ceva. Cred ca toata treaba cu rezervistii e pe de o parte ca sa ne testeze reactia si pe de alta parte ca sa ne pregateasca de "worst case scenario" din timp. Si chiar daca capacitatea noastra de aparare e la fel de slaba ca in 1940 intr-un razboi cu interese americane ei ar furniza arme si tehnica militara necesara, noi carnea de tun fiindca inca nu au drone pentru orice.

A.T Povestea veche cu... carne de tun.

A.T Atențiune la degete! S-ar putea să vă pară că v-ați fript în nimbul „minților luminate”, dar, de fapt, v-ați ales doar cu o mușcătură de maidanez al moralei.

Un.P Desi nu cred ca ne referim la aceleasi scenarii, ideea ar fi cam aceeasi, continuitatea puterii...

http://www.digi24.ro/.../Hoyt+Yee+adjunctul+secretarului...

Hoyt Yee, adjunctul secretarului de stat american: Este important ca România să reziste...

www.digi24.ro

„E important ca România să reziste celor care pot câştiga controlul asupra statului”, spune Hoyt Yee, asistentul Victoriei Nuland, adjunctul secretarului de stat american. Declaraţia a fost făcută pentru Mediafax şi vine după ce, în cursul zilei, liderii mai multor partide politice au fost convocaţi…

T.B.A @BD Ati pus punctul pe I la o problema care ma deranjeaza si pe mine foarte mult. Am observat si eu cand am revizitat monumentele noastre istorice importante sau la targuri de produse traditionale ca suvenirurile sunt majoritatea chinezisme sau cu ceva noroc facute in alta tara UE dar la suprapret (se gasesc mult mai ieftin pe ebayul englez) si sunt foarte putine produse romanesti. Inainte cand eram mic in anii '90 era plin de suveniruri handmade facute de oameni de acolo, de la oale la statui la bibelouri, steme, insemne, castele, etc. Comercialismul si kitchul a prevalat si acolo.

T.B.A Si ca sa fiu in tema eu nu cred ca asistentul lui Nuland a discutat doar de treburile interne ale Romaniei. Nu cred ca e o coincidenta ca vine aici si convoaca partidele tocmai cand in Ucraina situatia devine din ce in ce mai grava.

S.D Se pare ca americanii au remarcat in sfarsit Moldova si drept recompensa a lipsei de simt de observatie le ofera o mica lauda: http://www.cotidianul.ro/the-new-york-times-republica.../

The New York Times: Republica Moldova, cea mai curajoasă țară din lume

Dacă ar exista o competiție olimpică pentru cea mai curajoasă țară din lume, medalia de aur ar putea fi obținută de Moldova

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 8 august 2014

Garda nationala cu rezervisti?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv