Era necesara scoaterea din joc a unicului partid nationalist?-18 mai 2014
Gradinaru Gheorghe ”Nu, eu nu cred în teoria conform căreia eliminarea partidelor extremiste este bună pentru viața politică, ci din contră. În știința politică se vorbește despre funcția tribunitară a partidelor politice, de la tribunul roman, care avea dreptul de a spune orice, pentru că aceste partide politice ajută la corijarea vieții politice, la corijarea tirului, ori eliminarea partidelor extremiste din România nu este un semn de sănătate. De ce ar fi societatea românească mai sănătoasă decât cea maghiară și bulgară, ca să dau două exemple din jurul nostru. Nu, este vorba de două accidente de parcurs, pentru că politicienii români sunt mai experimentați decât cei maghiari și bulgari. Ca să nu discutăm că în Ungaria, Viktor Orban folosește Jobbik pentru a-și legitima propriile sale extremisme pentru că, nu-i așa, când îl compari pe Orban cu Jobbik ți se pare că el este un moderat, dar nu este așa.”
Risc de cangrena pentru mediul politic: greseala scoaterii lui Vadim din joc.
Reporter Lucian Negrea
Profesorul și politologul Cristian Pîrvulescu identifică o problemă puțin discutată în mediul politic românesc. El susține că eliminarea din viața politică a partidelor extremiste, de exemplu PRM, este un semn de boală a vieții politice, pentru că aceste partide sunt un rău necesar care ajută la corijarea și îndreptarea comportamentului oamenilor politici.Dacă privim spre țări cu tradiție democratică (Franța, Germania, Anglia etc.) putem observa că aceste alegeri europarlamentare reprezintă raiul partidelor extremiste, care reușesc să speculeze toată nemulțumirea populară generată de partidele tradiționale.
”Nu, eu nu cred în teoria conform căreia eliminarea partidelor extremiste este bună pentru viața politică, ci din contră. În știința politică se vorbește despre funcția tribunitară a partidelor politice, de la tribunul roman, care avea dreptul de a spune orice, pentru că aceste partide politice ajută la corijarea vieții politice, la corijarea tirului, ori eliminarea partidelor extremiste din România nu este un semn de sănătate. De ce ar fi societatea românească mai sănătoasă decât cea maghiară și bulgară, ca să dau două exemple din jurul nostru. Nu, este vorba de două accidente de parcurs, pentru că politicienii români sunt mai experimentați decât cei maghiari și bulgari. Ca să nu discutăm că în Ungaria, Viktor Orban folosește Jobbik pentru a-și legitima propriile sale extremisme pentru că, nu-i așa, când îl compari pe Orban cu Jobbik ți se pare că el este un moderat, dar nu este așa.
Dar uitați-vă și la noi. Această confruntare între Ponta și Băsescu face imposibilă transmiterea oricăui alt mesaj decât ceea ce doresc cei doi. Zi de zi, ceas de ceas se discută despre ce a mai declarat Ponta despre Băsescu, respectiv Băsescu despre Ponta, iar campania nu mai există”, a declarat Cristian Pîrvulescu, pentru STIRIPESURSE.RO.
Smaranda
Dobrescu Am senzatia
ca cei care au gandit viitorul nostru pe cateva decenii, cei despre care vorbea
si Mircea Platon in studiul sau postat ieri la noi, au considerat ca un curent
nationalist reprezentat de Vadim ar fi numai bun pentru a demonetiza
nationalismul existent in mod firesc in orice tara. Cred in continuare ca se va
bara calea altor personaje mai convingatoare si ca Vadim va fi pastrat. Nu
inteleg insa de ce o stanga pronuntata-nu spun radicala sau anarhista- dar o
stanga socialista nu se face auzita. Echilibrul societatii, si aici sunt de
acord cu profesorul Parvulescu, are nevoie si de unii si de ceilalti.
Adrian H. Todea
La fel de grava mi se pare si scoaterea din
legalitate a asociatiilor cu caracter legionar.
S.D Inca din 1993 au
fost interzise prin lege formatiuni cu caracter legionar , fascist sau
comunist. Ulterior, au aparut cateva dar cu statut ambiguu..
A.H.T Daca le scoti in
afara legii chiar ca nu le mai poti controla, pe langa faptul ca un segment al
populatiei nu mai are "efectul regulator" social atat de necesar
intr-o societate normala.
Un Prospectiv
GG, noi doi am atins problema asta
aici, cu aceeasi concluzie.
G.G De aceea am postat
si opinia lui CP
Un.P Adica CP avea nevoie de confirmarea Prospectivilor.
Multam de companie, la mai multe, la mai mare!
Multam de companie, la mai multe, la mai mare!
Adrian
Severin În natură nu
există entități inutile. Chiar și cele mai nocive încă mai aduc foloase comunității
dacă se menține echilibrul global, armonia întregului. Eliminarea unora nu face
decât să strice echilibrul, funcțiile răului fiind preluate de cei rămași.
Extrema mărginește și limitează centrul. Fără ea centrul devine extremă sau, altfel spus, răul extremei se disiminează în zona centrală. Acesta este fenomenul care se produce, într-adevăr, în România. Fenomen evidențiat și de actuala campanie electorală europarlamentară.
Partidele extremiste nu trebuie eliminate din spațiul public. Ele trebuie eliminate de la exercițiul puterii.
Partidele extremiste pot fi eliminate din spațiul public prin interdicție legală sau șicane administrative. Ceea ce s-a și întâmplat în România. Ideologiile nu au cum fi eliminate pentru că ele sunt adăpostite în mintea oamenilor iar interdicția de a gândi nu funcționează. Acestea pot fi doar împiedicate să se exprime public și să aibă reprezentare politică. Fapt care duce la frustrarea și alienarea, adesea contagioase, ale unor întregi comunități umane, niciodată mari dar foarte active și invazive.
Pe plan ideologic și politic lupta dintre partidele extremiste (iraționale și negativiste) și cele moderate (raționale și pozitive) se dă prin preluarea temelor celor dintâi de către cele din urmă și tratarea lor în contextul valorilor acestora, de manieră rațională și pozitivă. Astfel extremismul va rămâne mereu pe o poziție politică marginală iar centrul se va întări.
Pe de altă parte, eliminarea extremiștilor de la exercțiul puterii se face prin refuzul celorlalți de a se asocia cu ei la guvernare. Astfel, influența extremei în viața politică rămâne doar virtuală. Ceea ce este necesar și suficient.
Dacă partidele extremei dispar artificial, celelalte partide nu vor mai avea a se confrunta cu extrema politică dar în schimb vor fi tentate ca în concursul dintre ele să își însușească moștenirea electorală a extremei, preluând nu doar temele ci și tezele ei. Aceasta este cangrena la care se referă dl Cristian Pârvulescu.
Observați izul naționalist-isteric al majorității lozincilor electorale ale acestei campanii "europene" în care se vorbește mult de mândria de a fi român în afara oricărui context european. Ele nu sugerează un proiect constructiv inspirat de nevoile națiunii și interesele ei în Europa, ci o revoltă împotriva "asupritorilor" generici, neidentificați ai națiunii. Culmea, exact acei "asupritori" la care caută mereu protecție, în detrimentul interesului național, servilii purtători ai acestui ridicol mesaj "marțial-pășunist". Ai impresia că, într-o țară oficial fără partide extremiste, toate partidele au devenit extremiste, chiar dacă toate sunt copii și nici unul originalul.
Extrema mărginește și limitează centrul. Fără ea centrul devine extremă sau, altfel spus, răul extremei se disiminează în zona centrală. Acesta este fenomenul care se produce, într-adevăr, în România. Fenomen evidențiat și de actuala campanie electorală europarlamentară.
Partidele extremiste nu trebuie eliminate din spațiul public. Ele trebuie eliminate de la exercițiul puterii.
Partidele extremiste pot fi eliminate din spațiul public prin interdicție legală sau șicane administrative. Ceea ce s-a și întâmplat în România. Ideologiile nu au cum fi eliminate pentru că ele sunt adăpostite în mintea oamenilor iar interdicția de a gândi nu funcționează. Acestea pot fi doar împiedicate să se exprime public și să aibă reprezentare politică. Fapt care duce la frustrarea și alienarea, adesea contagioase, ale unor întregi comunități umane, niciodată mari dar foarte active și invazive.
Pe plan ideologic și politic lupta dintre partidele extremiste (iraționale și negativiste) și cele moderate (raționale și pozitive) se dă prin preluarea temelor celor dintâi de către cele din urmă și tratarea lor în contextul valorilor acestora, de manieră rațională și pozitivă. Astfel extremismul va rămâne mereu pe o poziție politică marginală iar centrul se va întări.
Pe de altă parte, eliminarea extremiștilor de la exercțiul puterii se face prin refuzul celorlalți de a se asocia cu ei la guvernare. Astfel, influența extremei în viața politică rămâne doar virtuală. Ceea ce este necesar și suficient.
Dacă partidele extremei dispar artificial, celelalte partide nu vor mai avea a se confrunta cu extrema politică dar în schimb vor fi tentate ca în concursul dintre ele să își însușească moștenirea electorală a extremei, preluând nu doar temele ci și tezele ei. Aceasta este cangrena la care se referă dl Cristian Pârvulescu.
Observați izul naționalist-isteric al majorității lozincilor electorale ale acestei campanii "europene" în care se vorbește mult de mândria de a fi român în afara oricărui context european. Ele nu sugerează un proiect constructiv inspirat de nevoile națiunii și interesele ei în Europa, ci o revoltă împotriva "asupritorilor" generici, neidentificați ai națiunii. Culmea, exact acei "asupritori" la care caută mereu protecție, în detrimentul interesului național, servilii purtători ai acestui ridicol mesaj "marțial-pășunist". Ai impresia că, într-o țară oficial fără partide extremiste, toate partidele au devenit extremiste, chiar dacă toate sunt copii și nici unul originalul.
Un.P La acestea as adauga ca popularea unui spectru
politic mai larg face mai usoara guvernarea dela centru, atat la extern, cat si
la intern. Cei mai departati de centru pot da glas ideilor/vocilor *excentrice*
si pe care apoi centrul poate face parghie in a extrage rezultate mai lesne sau
chiar inaccesibile altfel.
________________
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. — Din fr. excentrique.
________________
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. — Din fr. excentrique.
S.D Se
pare ca Fukuyama s-a inselat in privinta sfarsitului ideologiilor si istoriei.
Comportamentul apropiat al stangii si dreptei europene din ultimii ani pe de o
parte a dat unora argumentul ca politica va fi doar o atitudine pragmatica care
sa serveasca globalizarii iar altora le-a indus comportamente excesive de
respingere a impunerilor care aduceau atingere suveranitatii si intereselor
nationale. Daca trendul in crestere al dreptei extreme in Europa este intr-o
masura justificat si de tendinta de islamizare , in Ungaria fenomenul este cel
de care se pare ca vorbim cu totii. Un partid nationalist radical de care se
foloseste un alt partid , poate la fel de nationalist dar care aparent nu
respinge de iure statutul de membru in UE. In concluzie, dreptul de asociere pe
orice platforma trebuie respectat, chiar daca maturitatea electoratului nu este
inca la cotele necesare unui discernamant larg.
Todosiciuc
Bogdan Adrian Vadim a fost unealta perfecta a oponentilor
sai fara sa isi dea seama, sau poate intentionat. E un om inteligent dar are un
temperament coleric si in timp nationalismul lui a fost catalogat ca fiind unul
isteric, pentru ca Vadim asa e. La fel si cu miscarile neo-legionare (ambigue
cum zice doamna SD) extremiste. In timp jocul era de a transforma orice forma
de nationalism intr-un extremism isteric pentru ca oamenii sa nu se mai
asocieze acestei ideologii. Nationalismul romanesc nu mai e comparat cu cel din
1848-1918 care a dus la formarea statului unitar roman, ci cu legionarii anilor
1940. In momentul in care ti se distruge sentimentul de apartenenta la o
natiune esti si mai usor de condus, manipulat si influentat. Ce e bine e ca
termenul de "patriot" a luat locul celui de "nationalist in sensul
1848-1918", dar sunt sigur ca se planuieste si distrugerea treptata a
acestei notiuni.
S.D Bogdane, imi place
mai mult sa-ti spun asa. Ma saturasem de AA ca apelativ. In rest salut in
continuare participarea ta valoroasa!
T.B.A Va multumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu