Pe facebook: Cate roluri joaca ANI?

duminică, 3 august 2014

Cate roluri joaca ANI?

Cate roluri joaca ANI?—9 iulie 2014

Smaranda Dobrescu CCR-ul ale carei pronuntari erau validate prin prima Constitutie a tarii doar daca doua treimi din Parlament erau de acord, si-a extins puterile prin modificarea legii sale de functionare, la fel ca si ANI. In prezent, acestea au prevalenta in fata hotararilor Parlamentului desi ele (institutiile) nu au reprezentativitate directa. Acest lucru nu e de contestat daca toate se intampla conform legii. Ce faci insa daca prin dovedirea existentei unui conflict de interese in cazul unui parlamentar, ANI si ICCJ considera sintagma din lege " nu mai poate ocupa aceeasi functie" echivalenta cu sentinta"nu mai poate ocupa nicio functie eligibila"? Asa e statul de drept, sau asa arata statul care nu-i permite lui Mircea Diaconu mandatat popular, sa ocupe un loc in Parlamentul european? Nu mai vorbesc ca oricand valul de simpatie pro Mircea Diaconu se poate transforma in precedentul Raed Arafat...

Alexandru Botu Daca cineva indrituit s-a pronuntat inaintea organizarii scrutinului electoral privitor la "incompatibilitatea" lui Mircea Diaconu, atunci orice alta actiune venita dupa "vox populi" ar trebui sa nu mai fie posibila. Reprezentativitate mai mare decat votul popular nu poate exista. Nu poti pedepsi poporul ca a votat ceea ce i s-a prezentat drept perfect eligibil de catre institutiile statului. Daca institutiile statului nu cad de acord cu ceva, sa rezolve mai intatai conflictul, neintelegerea dintre ele si in viitor lucrurile sa fie mai clare.
Cu toate cele spuse mai sus imi vine greu sa cred ca Mircea Diaconu ar putea fi un nou Raed Arafat. Nici Raed Arafat nu mai poate sa fie ceea ce a fost la momentul acela...

S.D Cand Diaconu s-a prezentat in alegeri avea decizia de aprobare din partea nu stiu carei instante romanesti. Noua cerere de invalidare a mandatului facuta de ANI se bazeaza pe o interpretare , asa cum am descris-o mai sus .Pe de alta parte,iata hotararea Parlamentului European: "Parlamentul European nu ia în considerare scrisoare trimisă de Agenția Națională de Integritate privind starea de incompatibilitate a europarlamentarului Mircea Diaconu. ANI cerea să-i fie retras mandatul candidatului independent Mircea Diaconu, pe motiv de incompatibilitate.
Parlamentul European le-a transmis celor de la ANI că ei nu iau în considerare decât punctul de vedere al Biroului Electoral Central, care a validat candidatura și mandatul lui Mircea Diaconu.

http://www.dcnews.ro/scandalul-mircea-diaconu-ani...

A.B Am nimerit-o si eu odata, adica fara sa fi stiut de pozitia Parlamentul European spuneam cam acelasi lucru cu acesta. ...

Sorin Faur Cîtă dreptate aveţi! Prin Constituţie, rolul CCR este pur şi simplu defect dpdv al principiului echilibrării instituţionale (checks and balances). CCR e un electron liber, dar decisiv, neintegrat nici uneia dintre cele trei puteri. Practic, 9 cetăţeni sunt mai puternici decît legislativul, executivul şi puterea judecătorească. În absenţa oricărui filtru instituţional de cenzură, statutul şi funcţia CCR nu sînt doar defecte, ci şi foarte periculoase. Nici măcar 9, ci doar 5 dintre judecătorii CCR pot stabili, în fapt, absolut orice. CPex-ul lui Nicolae Ceauşescu era parcă mai numeros, nu? Dar, bine că s-a spart USL şi, o dată cu divorţul, bine că s-a pierdut şi majoritatea necesară modificării Constituţiei! (nu că s-ar fi gîndit cineva să repare respectiva vulnerabilitate de-un potenţial opresiv extrem)

S.D Corect! Ma gandesc si la multe alte ocazii in care hotarari majore, cum ar fi deciziile din Consiliul European la care participa presedintele fara mandat parlamentar, la hotarari CSAT de a admite trupe militare NATo pe teritotiu, etc, fara aprobarea Parlamentului, ridica probleme de legitimitate prin lipsa de reprezentativitate. Oare asa trebuie sa fie Institutiile Statului? Indiferent de calitatea parlamentarilor, Institutia Parlamentului este singura care reflecta exact ce a dorit electoratul!

Un Prospectiv "probleme de legitimitate prin lipsa de reprezentativitate" fara doar si poate. Mai grav, in epoca turbo-neoliberala, democratia e deja o tara a trecutului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 3 august 2014

Cate roluri joaca ANI?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv