Pe facebook: Despre cel mai recent razboi de 100 de ani si 'democratizarea globalizarii'

Adrian Severin shared a link.

Găsiți mai jos adresa la care poate fi citit un eseu inspirat de complexitatea și gravitatea actualului context internațional. Sper ca abordarea mea să prezinte interes și să îndemne la reflecție.

http://powerpolitics.ro/razboiul-rece-etapa-a-primului-razboi-mondial-de-o-suta-de-ani/

Power&Politics World » Războiul rece – etapă a primului război mondial de o sută de ani

powerpolitics.ro

știri, analize si comentarii politice si...

Un Prospectiv .
Iata un text in premiera in discursul romanesc--daca gresesc, sa ma atentioneze, va rog, careva! Este vorba de incadrarea situatiei mondiale in context istoric, cu un ochi la Romania. Meritul acestei incadrari este asamblarea evenimentelor recente in asa fel incat cititorul atent poate INCEPE a face sens din cele ce se intampla si prea adesea par haotice.

Nu-i putin lucru, desi este un exercitiu de temeritate intelectuala ce risca a fi incomplet sau chiar incorect. Sper ca cititorii prospectivi sa contribuie, cu lectura, suggestiile, observatiile, criticile si prospectiunile proprii. In sensul acesta, am sa incep:

1) Gasesc foarte potrivite analogiile dintre Rusia de acum si Germania din 1939, respectiv a China de azi si Germania din 1913/4.
2) Este o vorba: It takes two to tango/Trebuie un cuplu pentru un tangou. Lipseste din analiza rolul britanicilor inainte de cele 2 razboaie in comparatie cu rolul americanilor dela septembrie 11 incoace.
3) Foarte buna analiza la nivel micro si intermediar despre fermentul popular al razboaielor. "Nu sărăcia a împins lumea în război ci reaua distribuție a bogăției. Nu insecuritatea a creat nevroză geo-politică ci reaua distribuție a garanțiilor securității. Nu precaritatea drepturilor individuale a impus deteriorarea relațiilor de încredere între conduși și conducători, situație din care cei dintâi, sub presiunea așteptărilor populare, n-au mai știut ieși decât prin război, ci imprudenta escaladare a concursului identitar în condițiile nepunerii de acord a realității culturale cu realitatea geo-politică și geo-economică."
4) Lipsesc detaliile la nivel macro ce arata presiunile sistemice actionand asupra lumii--Criza capitalista a precedat razboaiele, aranjamentele unei paci au viabilitate limitata de fortele perene ale geo-politicii si/sau cele emergente ale geo-economiei. Ultima propozitie de mai sus telegrafiaza partial aceasta idee.
5) Abordarea practica schitata in punctele (a-h) denota idealismul omului de stat dintr-o tara mica/medie, singurul fel in care ar trebui adresati hegemonii, prezenti si viitori.
...

Pareri personale:

In afara de vreo gaselnita a capitalismului vestic (tehnica si/sau tactica), Vestul nu poate scapa de ce ii e scris in frunte. Ultima data cand s-a confruntat cu o zguduiala oarecum similara era in anii 1970, desi presiunile la acel moment nu erau asa de mari ca acum.

Politicienii romani ar face bine sa iasa din somnambulismul cu care-si executa miscarile. Inainte de a casca gura pe pereti, ar trebui sa vada cum pot consolida fortareata Romania.

Politicienii americani ar trebui sa invete istoria, incepand cu decaderea Imperiului Britanic. Istorici seriosi britanici spun ca decaderea imperiului lor a fost accelerata de belicozitate, mai cu seama inainte de Primul Razboi Mondial.

Bizantul a mai rezistat aproape o mie de ani dupa caderea Romei. Caderile, desi inevitabile, pot fi incetinite.
Adrian Severin Atenție! Textul publicat de mine nu este un studiu exhaustiv. El nu este nici măcar un eseu de mari dimensiuni. L-am scris cu sentimentul nevoii unui "eseu de criză" sau al unui "eseu de alarmare". De aceea, fără îndoială, este incomplet. Avantajul unei asemenea abordări - dacă este un avantaj în asta - este relativa claritate a concluziei / mesajului: ne aflăm la capătul unui război de mai multe ori întrerupt dar niciodată terminat, care este pe punctul de a se relua cu efecte devastatore pentru protagoniștii săi dacă aceștia nu au înțelepciunea să convină o pace, cu ordinea specifică ei. Cei care cred că azi războiul mondial împlicând toate puterile globale este imposibil greșesc, amâgindu-se cu o iluzie. Plecând de la demonstrația mea minimală, se pot aduce completări sau face dezvoltări și nuanțări. Micul eseu se poate transforma într-un mare eseu sau într-un studiu de tip monografic. Eventuala dezbatere în cadrul acestui grup ar pute ajuta în realizarea unei asemenea dezvoltări. Ca om politic cu o oarecare experiență îmi dau seama, însă, că "timpul nu mai așteaptă" și că acțiunea pacifică este urgentă. Din păcate nu vedem decât ezitări belicoase. Un Prospectiv are perfectă dreptate: 1. decăderea imperiilor este accelerată de belicozitate (aș adăuga, de frivolitatea cu care imperiile bătrâne preferă să cheltuiască constant pentru securitatea prin război decât pentru dezvoltarea prin pace); 2. dispariția imperiilor este inevitabilă (căci nimic pe lume nu este etern) dar ea poate fi încetinită.
Adrian Severin Mă tem că vom triumfa în lupta noastră pentru intrarea în familia occidentală exact în momentul în care Occidentul, ca centru de iradiere a unei civilizații superioare și pol de putere globală, se va prăbuși. Un alt ghinion la șansă!
Smaranda Dobrescu Asa cum ne-a obisnuit Adrian Severin, prin experienta sa bogata in geostrategie si usurinta de a face conexiuni si predictii bazate pe cunoastere, de data aceasta ne obliga sa analizam situatia tulbure si instabila a lumii si din perspectiva istoriei ce se repeta cand conditiile se refac pe planuri asemanatoare. La cele expuse de Adrian in justificarea temerilor sale privind posibilitatea unui conflict mondial as mai pune in discutie: 1. Crizele economice majore ajung adesea si ele sa schimbe vechea ordine pe calea armelor. Coordonarea monetara internationala s-a intrerupt (Rajan-guvernatorul Bancii Centrale a Indiei) Efortul de a introduce si stabiliza moneda euro in scopul maririi integrarii europene si ca mijloc de a mentine coeziunea europeana pe fondul cresterii economice a Germaniei reunite este un semi esec, reactile eurosceptice si antieuropene fiind o dovada sustinuta si de rezultatul politicilor de austeritate si de limitare a suveranitatii nationale. Alunecarea spre miscari radicale este vizibila.2. In Statele Unite, coeziunea sociala intretinuta mai mult de un deceniu pe motivul necesitatii unitatii in fata pericolelor amenintarilor la adresa securitatii nationale,a capatat aspecte radicale prin incalcarea drepturilor omului si a intimitatii sale. De curand decidentii americani au elaborat un studiu in care sunt evidentiate pericolele la care ar fi expuse SUA prin limitarea interceptarilor 3. Normele de drept international nu sunt respectate sau sunt din ce in ce mai des liber interpretate. Capacitatea de interventie si actiune a ONU pare a fi in declin. Cu alte cuvinte este necesara o rediscutare a institutiilor de reglementare si interventie in problemele de securitate ca si a normelor de drept international printr-un acord global al tarilor. 4. Valorile umaniste ale iluminismului par sa se fi pierdut in larma globalizarii si polarizarii lumii, fapt ce prezinta lumea actuala ca un mediu impropriu desfasurarii armonioase a vietii. Traim intr-o lume injusta, resentimentara, inamicala, plina de primejdii. Noi, romanii, mai rau, traim dupa cum spune si Adrian intr-un mediu patologic in care decidentii fac zilnic declaratii belicoase, amenintatoare la adresa altora. E nevoie de tone de intelepciune spre a opri un timp implacabilul ceas al dezastrului.

July 29 at 3:55am · Like · 4
Un Prospectiv .
http://nastase.wordpress.com/2014/07/29/lumea-in-care-traim/

Lumea în care trăim
nastase.wordpress.com

Acesta este titulul editorialului meu din Jurnalul National. Ocupați să comentăm...
Adrian Severin Toate cele spuse de Smaranda Dobrescu pot fi adăugate cu folos analizei mele spre a completa imagina crizei globale, a crizei de sistem în care se află lumea și pentru a-i demonstra gravitatea.

Criza economică, de fapt o criză a sistemului capitalist și în special a capitalismului neo-liberal impus lumii în anii 90 sub acoperirea așa numitului "consens de la Washington", se suprapune situației descrise de mine agravându-o. Prin aceasta s-ar putea spune că lucrurile seamănă cu anul 1939/40 dar asemănarea nu este esențială. Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de 1990 când problema principală era sărăcia, acum la originea crizei este reaua distribuție a bogăției, ca și în 1914. O altă deosebire este că în anii Marii Crize din care s-a ieșit prin al Doilea Război Mondial, liderii poltici nu știau ce să facă, în timp ce aveau sprijinul democratic spre a face ce trebuie. Astăzi conducătorii politici știu ce să facă dar nu știu cum făcând ce trebuie să păstreze susținerea populară. Asta vorbește despre criza democrației. În 2014 ca și în 1914 sistemul politic nu se mai bucura de credibilitate. Ceea ce aș mai spune aici este că dacă în 1990 ordinea post-belică ar fi fost negociată este posibil ca și această criză să fi fost evitată.

Celelalte aspecte sesizate de Smaranda sunt tocmai consecința dezordinii în care trăim atât vreme cât războiul început în 1914 și a cărui cea mai recentă etapă a fost războiul rece, nu s-a încheiat cu adevărat.

Dincolo de toate acestea care nu fac decât să completeze argumentația, mesajul pe care eu am vrut să îl dau este că: a) omenirea se află în pragul războiului deși cei mai mulți lideri politici nu înțeleg acest lucru sau nu vor să îl înțeleagă; b) pentru evitarea războiului este urgent să se treacă la negocieri structurate și comprehensive pentru definirea unei noi ordini internaționale. (Aceasta va trebui să reformeze și actualul drept internațional și actualele instituții finanțatoare internaționale, la care se referă și Smaranda.)
Adrian Severin Scuze, în textul de mai sus când vorbesc de criza economică mă refer desigur la anii 1930-1940 iar nu la 1990.
Un Prospectiv .
"a) omenirea se află în pragul războiului deși cei mai mulți lideri politici nu înțeleg acest lucru sau nu vor să îl înțeleagă; b) pentru evitarea războiului este urgent să se treacă la negocieri structurate și comprehensive pentru definirea unei noi ordini internaționale. (Aceasta va trebui să reformeze și actualul drept internațional și actualele instituții finanțatoare internaționale, la care se referă și Smaranda"

Care ar fi acei lideri politici, putini si puternici, care vor totusi razboiul? Printre candidatii mei la raspuns ar fi neoconii lumii. Tot pentru acestia, reformarea ordinii mondiale inseamna 'asculta comanda la mine, nu incerca sa faci ce fac eu!' Acestia tin lumea de fraieri...

George Halarescu Cred că este adevărat că Rusia nu a încheiat Războiul Rece, ci a cerut timp pentru reorganizare. Cât privește soluțiile eu pledez pentru democratizare globalizării.
Adrian Severin "Democratizarea globalizării" este și după părerea mea o soluție de susținut. Această idee se regăsește, practic, și în eseul meu publicat în PPW.
Ionel Ilasi Felicitãri! Sunt si persoane cu aplicatia fb pe mobil si care nu au acces la internet pt a citi linkuri; punctarea pe peretele dvs. a câtorva idei esentiale, ar fi salutarã.
Henrieta Szabo ...Un material excelent, o prelegere buna de trecut in manuale, dar in acelasi timp si o posibila strategie de politica externa , vazuta si analizata de un expert in politica internationala, un om politic valoros, bun cunoscator al problemelor de la frontiera estica a UE. atat prin pozitiile oficiale detinute de Adrian Severin in decursul timpului : Raportor permanent al PE pentru relatiile dintre UE si Rusia, Presedintele delegatiei PE pentru relatiile cu Ucraina, cat si prin repetatele luari de pozitie din cadrul PE. Recunoscut si apreciat in mediile politice internationale, Adrian Severin aduce in atentie o problema de mare actualitate facand un studiu amplu, bine documentat , scris cu aplomb si multa clarviziune, demn de luat in seama ......o concluzie , o avertizare cat se poate de reala, imbracata in metafora ce da " stil " textului , exprimata cat se poate de clar si de convingator .......... „ Dispariția totală și definitivă a vechiului sistem de securitate globală nu ar fi, poate, chiar o mare pagubă dacă nu ar fi faptul că imperiile mor urât iar scufundarea lor în trecutul istoric, asemenea scufundării marilor vapoare în ocean, crează vârtejuri periculoase care împing în adâncuri toate micile ambarcațiuni din preajmă. Aceasta cu atât mai mult cu cât în prezent orice dezordine de tranziție stă sub semnul amenințării nucleare.
Moartea (schimbarea) imperiilor (marilor puteri), bucuria nebunilor! Nebunia liderilor, moartea popoarelor! „..Adrian Severin
Un Prospectiv .
Domnilor Halarescu si Severin, poate-mi scapa ceva, insa ce inseamna "democratizarea globalizarii"?
George Halarescu Este un proces complex prin care se urmărește trecerea instituțiilor internaționale sub controlul cetățenilor. De exemplu, FMI, BM, OMC și alte instituții internaționale influențează decisiv viața cetățenilor din statele naționale fără ca aceștia să aibă puterea de a influența sau controla aceste instituții. Democratizare globalizării este un proces mult mai complex care presupune formarea unui Legislativ Mondial prin care să se dea legitimitate acțiunilor iar instituțiile internaționale de forță să nu mai fie subordonate SUA ci LM. Acesta presupune și o schimbare de paradigmă a democrației. Democrația așa cum o știm noi că există în statul național trebuie să devină una internațională. Ele vor fi complementare și vor veni să legitimeze și să controleze guvernarea fără guvern a globalizării din prezent.
Adrian Severin Răspund în continuare întrebării puse de Un Prospectiv, cu mențiunea că dl Hălărescu este mai bine plasat să o facă de o manieră structurată, întrucât este autorul unei excelente teze de doctorat pe această temă.

Globalizarea este un proces și un produs.

Procesul este unul natural și în acest sens obiectiv, deci inconturnabil. În același timp, procesul este influențat, direct sau indirect, prin decizii politice, adesea fiind chiar instrumentalizat politic. Gestiunea politică a procesului natural al globalizării nu are nimic rău în ea - dimpotrivă - dacă ea are ca obiectiv ca globalizarea să funcționeze în folosul tuturor și dacă strategia folosită este aceea a integrării iar nu a dominării. Pentru aceasta procesul globalizării trebuie să se democratizeze, el implicând de manieră adecvată toate națiunile și pe toți cetățenii, precum și ținând seama de toate aspirațiile lor.

Produsul are cel puțin două dimensiuni: una politică și alta culturală.

Sub aspect cultural, națiunea sau națiunile cosmopolite care vor rezulta din globalizare trebuie să fie o sinteză a culturilor naționale iar nu rezultatul preluării forțate (adesea fără asimilare corespunzătoare) a unei / unor culturi dominante.

Sub aspect politic se pune problema transformării actualului sistem al instituțiilor internaționale, care este de tip oligarhic, într-unul de tip democratic. Aceasta include și proiectarea unei "guvernanțe" globale transparente și democratice cu caracter politic, aptă a controla actuala guvernanță economică netransparentă și nedemocratică având caracter plutocratic, a lupta cu crima organizată globalizată și a combate sărăcia la scară globlă.

Ce înseamnă democrație în acest context? Aceasta are patru componente esențiale: 1. un sistem de consultare populară la nivel transnaționla de natură a permite orientarea, amendarea și schimbarea deciziilor fără recurgere la violență; 2. un sistem de asigurare a transparenței deciziei politice trans-naționale și de informare a cetățenilor cu privire la modul de aducere la îndeplinire a acelor decizii (transparency and accountability); 3. un sistem global de echilibre de putere prin contraponderi și control instituțional reciproc (checks and balancies); 4. un sistem de transfer al puterii direct către cetățeni (empowerment) în sensul realizării unei adevărate suveranități indivudiuale, cumulat cu un mecanism al subsidiarității globale, permițând agregarea flexibilă a globalizării cu glocalizarea.

O problemă specifică în dezbatere este / a fost aceea a "americanizării" v "globalizare". După părerea mea (expusă cu ani în urmă) SUA s-au "globalizat" înainte ca globalizarea să devină un fenomen global (sic!), astfel încât globalizarea restului lumii în ultimile decenii în mod greșit este considerată "americanizare". Problema este că exact în momentul în care restul lumii a intrat în era globalizării, SUA au început să se "naționalizeze" și pornind de aici, au încercat să instrumentalizeze politic fenomenul natural al globalizării spre a-și impune propriul model de globalizare (căci, evident, globalizarea construită politic este plurală) și a domina politic omenirea prin el. Acestei tentații - opuse ideii de democratizare a globalizării - trebuie să i ne opunem nu numai pentru că nu este justă ci pentru că nu este fezabilă și ni durabilă.

PS Unii dintre membrii Grupului Prospectiv își vor spune că aceasta este o dezbatere ce le este proprie doar lor și celor ca ei, întrucât are virtuți intelectuale, metafizice, străine celor aparținând clasei politice. Doresc să îi contrazic. Asemenea idei și reflecții au stat la baza planificării și acțiunii politice atât în România cât și în lume. Am participat direct la asemenea exerciții. Drept este însă că numărul celor implicați în ele a fost foarte mic. Diferența între dezbaterea oamenilor politici intelectuali și a intelectualilor puri și simpli este că cei dintâi nu pot hamletiza la nesfârșit și de aceea la sfârșitul zilei iau o decizie, chiar dacă ea nu le place neapărat, în timp ce cei din urmă, fără obligația de a decide sau de a face ceva, pot să-i îi critice pe cei dintâi fără limite de timp. Tragedia este că, în România (dar nu numai), această critică i-a gonit tocmai pe cei politicienii responsabili, lăsând locul neispărviților trădători de azi.
Ionel Ilasi Realitatea infirmã teoria pentru cã toate pot fi posibile daca nu ar fi natura omului. Pot demonstra asta aici, acum, cu dvs. Dincolo de vorbele savante ce stau desfasurate ín cãrti pe care, la scarã nationalã, nimeni nu le deschide, se aflã eternul "tot ce avem e l luat de la altii", ca sã-l citez pe dl.Adrian Nãstase. Vrea cineva sã îi demonstrez aici sãrãcirea prin globalizare? În fapt, unicul adevãr?
Ionita Mihnea Domnule profesor, spuneti ca procesul asta este pornit si suntem cumva obligati sa-l continuam. Care credeti ca este orizontul de timp pana la care va apare produsul (asa cum il definiti cu cele 4 componente) final?
Avand in vedere ca democratia (ca experiment social) a ajuns la "produse" destul de diferite in varii parti ale globului, eu tind sa cred ca procesul nu este bine stapanit iar ridicarea lui la scara (globala) e o intreprindere foarte aventuroasa.
Cine si cum isi asuma riscurile (globale si ele) unui asemenea experiment? Decizia unei elite luminate poate angaja, in sens democratic, viitorul demos-ului?
George Halarescu Democrația nu este un experiment, ci un mod de viață, pe care ni-l asumăm sau nu. Globalizare nu este un proces teleoligic, ci este un complex de procese cu grade diferite de intensitate și de extindere, motiv pentru care noi trebuie să găsim un echilibru între aceste procese(politic, economic cultural, social etc), pentru ca să nu fie disproporționate în privința evoluție. Așadar, nu există un orizont circumscris, ci provocări continue pe care viața, hazardul sau vanietatea umană le ridică, iar noi trebuie să le facem față. De ce? Pentru a ne face viața mai bună, mai dreptă și mai ușor de trăit. Din punctul meu de vedere nu există niciun proiect, ci o evoluție spontană, din care facem parte și căreia trebuie să ne adaptăm, ba chiar avem și enclave de libertate pentru a o modela.
Un Prospectiv .
Domnilor, oamenii au o problema in a face democratia la nivel local si national sa lucreze pentru ei. De ce s-ar intampla acest lucru la nivel global? Europenii mai pot adauga experientele lor de democratie supra-statala, iar cea romaneasca recenta (2012) nu-i de natura sa ne dea incredere.

In caz ca se merge pe ideea unei democratii 'globale', pun ghilimele deoarece ma indoiesc ca India si China vor vrea sa faca parte, care va fi entitatea atomica: cetateanul, regiunea, statul sau blocul?

Domnule Severin, forme de globalizare au fost cunoscute cu mult timp inaintea capitalismului (ca si democratia). Cumva lumea a decis sa-si localizeze politicul, desi erau cunoscute roadele globalizarii. Pot intelege factorii tehnologici, economici si ideologici in favoarea globalizarii la momentul acesta. Nu sunt pregatit sa admit ca globalizarea ar fi un proces natural. Deja sunt forme ale globalizarii care testeaza limitele ecologice ale planetei...

Acum intorcand putin problema globalizarii, dumneavoastra, domnilor Severin si Halarescu, pareti a crede intr-o globalizare fara hegemon--iar aceasta ar fi intr-adevar o inovatie a timpului nostru. Numai ca admitand ca hegemonul zilei ar ceda pozitia, in lipsa hegemonului, cine asigura pacea?

Pana la urma domnilor, cred ca unitatea de baza a lumii sociale ramane TRIBUL. Experiementul american continua ca exceptie ce confirma regula--desi triburi se observa si aici.
George Halarescu Globalizarea nu a adus sărăcie, ci o multitudine de oportunități, dar și o inegalitate de șanse între actori. Ce trebuie avut în vedere este faptul că globalizarea a adus multă bogăție, dar o distribuție discutabilă, deoarece a adâncit prăpastia între bogații și săracii lumii. Cauza principală este reprezentată de distribuția puterii statelor naționale, dar și de incapacitatea cetățenilor lumii de a-și reprezinta interesele în mod eficient la nivel național și internațional. E o ecuație complexă cu mulți actori și multe responsabilități. Din punctul meu de vedere noi trebuie să facem tot posibilul să evităm un recul al globalizării (adică o stagnare sau un regres - pentru că este sinonim cu dezastrul) și să facem eforturi de a o controla prin mecanisme democratice.
Un Prospectiv .
Domnule Halarescu, intrebarile mele erau putin altele. Dar hai sa vedem ce-mi propuneti ca premize/concluzii:

Distributia discutabila a bogatiei create de globalizare este chiar mecanismul ce mentine si propaga globalizarea. Mecanism natural as adauga, daca ar exista vreunul.

Asa ca nu stiu ce si de ce romanii trebuie sa faca tot posibilul sa evite un recul al globalizarii din moment ce (imi) este clar ca se afla in partea donatorilor, fara perspective de echilibrare.

Recomand celor care cred in democratie la nivel suprastatal cartile despre ONU scrise de Mazower. Mecanica puterii si discursul democratiei sunt intr-o relatie speciala: a doua ca o mica rotita a primei.
George Halarescu Ultimul meu comentariu viza ce a comentat dl Ilasi, dar vă răspund și dvs.
George Halarescu Către "Prospectiv " Democrația națională viciată pe dvs o invocati este o problemă care tine mai curând de modul în care au înțeles SUA să -și justifice acțiunile în lume. Americanii au dărâmat guverne și au altoit democrații în niște state unde ei au interese (adică și -au pus niște oameni) din acest motiv am avut o extindere a numărului democrațiilor în lume - multe state din blocul comunist și din curentul primavara arabă. Ei, problema democrației este complexă. Avem diverse culturi ale democrației, în funcție de popoare, de aceea avem probleme și în a o evalua corect, dar trecând peste aceste chestiuni vreau să argumentez de ce este nevoie de o democrație globală. Problemele astăzi nu mai sunt locale sau naționale, ci sunt regionale sau globale, iar deciziile sunt luate de câțiva lideri care reprezintă interesele câtorva țări. Statele naționale mici sunt slab reprezentate, iar puterile emergente își cer dreptul la a împărți puterea și bogățiile. Așadar, relațiile internaționale sunt dominate de principiul dreptul celui mai tare, iar înțelegerile care au loc tot de acest principiu sunt dominate. Multe instituții internaționale guvernează, aproape direct statele naționale, iar aceste instituții sunt în subordinea SUA. Deși sunt multe probleme pentru crearea unei noi paradigme a democrației, dar ea se va impune ca o necesitate firească. Modelul PE poate fi un exemplu. Unii gânditori propun reformarea ONU, prin eliminarea Consiliul de securitate și prin creșterea atribuțiilor Adunării Generale. Eu cred că nu este suficient, motiv pentru care propun ca cetățenii lumii să reprezentați în într-o cameră a Legislativul Mondial (LM) iar statele naționale să fie reprezentate într-o altă cameră LM. Fezabilitatea acestui proiect tine de nevoia firească a tuturor de a împărți în mod legitim puterea, iar rezolvarea problemelor internaționale să fie asumată și rezolvată de LM și nu de SUA care și-a subordonat toate instituțiile internaționale, iar rezolvarea problemelor se face doar prin prisma interesului american. Acest comentariu, nu este satisfăcător, dar vă rog să mă înțelegeți că vă scriu din concediu. În mod corect ar trebui să vedem ce este democrația, globalizarea, capitalismul, ce relații sunt intre ele, cum au evoluat, care sunt provocările actuale, ce factori forțează schimbarea de paradigmă de la național la internațional. Lumea este pregătită să accepte, culturile naționale nedemocratice, manifestă deschidere pentru a participa la luarea deciziilor internaționale pe principiul legitimității democratice? Dacă doriți eu vă pot trimite lucrarea de doctorat, unde am încercat să găsesc niște răspunsuri la provocările lumii în care trăim. Pentru asta trebuie să -mi dați o adresă de mail.
Un Prospectiv .
De acord ca avem de-a face cu probleme globale, dar nu sunt acesta cumva tocmai rezultatul hiperglobalizarii?

Ce facem, continuam sa bem tarie sau o dam pe apa/spritz?

Domnule, cum am spus, motorul globalizarii este ARBITRAJUL. Adica asimetriile in toate cele. Daca se democratizeaza schema si avem un om un vot in loc de un dolar un vot, cine si de ce VA CHELTUI sa mentina mecanismul globalizarii in miscare?
George Halarescu Aceste probleme sunt rezultatul unui complex de cauze. Globalizarea nu este un fel de bau -bau care face rău, ci dimpotrivă este produsul adaptării omului la provocările diferitelor perioade istorice. Eu vă întreb: cele 7 miliarde de oameni ai planetei trebuie hrăniți? (deci trebuie să producem mâncare) planeta trebuie conservată? (deci să găsim resurse alternative) și sunt multe nevoi care trebuie satisfăcute care generează o multitudine de efecte. Înapoi nu mai putem să ne întoarcem, deci trebuie să găsim soluții pentru a merge înainte
Un Prospectiv .
Lumea se tot intoarce, iar pentru asta nu trebuie sa ma credeti pe mine, ci ORICE sistem spiritual cu ceva vechime. Iluzia progresului e veche de numai cateva sute de ani, o picatura in marea timpului.

Povestea cu hrana o tot aud, numai ca:
1) de ce nu se fac schimburile in termenii particulari ai fiecarui loc?
2) de ce se vaita cei mai putin hraniti ca subsidiile Vestului din agricultura ii condamna la saracie?

Monsanto e un produs al globalizarii, dar produsele sale nu-s SOLUTIA. Monoculturi super-dependente de hidrocarburi...
Adrian Severin Revin, dar nu pentru multă vreme, în această dezbatere animantă în special de Un Prospectiv și dl Hălărăscu, cu observația preliminară că, din păcate, o asemenea discuție cu greu se poate duce pe FB. Cu atât mai mult cu cât unii vorbim de pădure, alții de copaci, alții despre lupi și alții despre pădurar. Dacă nu suntem extrem de riguroși și disciplinați din punct de vedere intelectual riscăm să mărim confuzia în loc să o risipim.

Discuția dacă globalizarea este un fenomen natural este veche și aproape că o credeam tranșată. (Cu ceva ani în urmă am scris destul de mult pe această temă.)

Eu unul sunt convins că globalizarea este (și) un fenomen natural. De aceea nu poate fi nici oprită nici ignorată.

Ceea ce nu înseamnă că actuala globalizare este fără precedent. Au mai fost "globalizări". Din câte putem ști prima a fost cea asiriană. Cu mențiunea că lumea (obiectivă) de atunci era mai mică (în sensul că istoria nu era universală), timpul (subiectiv) era mai lung (întrucât evenimentele se derulau mai lent), instrumentele diferite iar spațiul geografic și timpul istoric se întâlneau în unitate.

Principalul factor care a propulsat globalizarea actuală este progresul tehnologic; iar asta nu mai poate fi întors din drum ci numai gestionat. Tehnologia a comprimat spațiul geografic și a făcut ca diferiți timpi istorici să se întâlnească în timpul astfel dilatat al prezentului. Identități culturale diferite care altădată nu ar fi știut una de alta și ca atare nu s-ar fi îndoit de sine, au ajuns acum în contact, s-au comparat, și-au relativizat valorile și au adoptat o civilizație de sinteză la care altminteri unele nu ar fi avut acces.

Problema este că asocierea unei civilizații globale (în curs de globalizare) cu o diversitate de culturi locale (mai flexibile dar încă dominate de specificul propriu) a condus la mărirea decalajelor economico-sociale, oferind avantaje relative unor națiuni politice (state) în raport cu altele. Ca și în economia de piață netemperată politic, aceasta a dus la polarizarea bunăstării națiunilor, pe de o parte, și la blocarea ascensorului național, pe de alta. Ambele cu efectele sociale cunoscute: migrație, conflicte identitare, crimă organizată, terorism, corupție.

În ofensivă sau în defensivă, statele "avantajate" sau mai bine plasate spre a gestiona globalizarea, încearcă nu doar să domine natura ci să domine și celelalte națiuni. O încercare pe cât de reală pe atât de deșartă pe termen lung.

Cum pe termen lung cu toții vom fi morți, este esențial nu doar să explicăm fenomenul (ceea ce fac filosofii) ci și să îl disciplinăm îndreptându-l spre anumite ținte (ceea ce fac oamenii politici). Sunt multe motive pentru care hegemonii vor accepta să se implice în acest proces de disciplinare. (Nu este locul să discutăm despre ele dar ca unul care am negociat aceste lucruri pot spune că un compromis este dificil dar nu imposibil.)

Rămâne problema democrației. Dacă vorbim despre democrația globală în termenii democrației naționale (ea însăși în criză și în nevoia de a se reinventa) o apucăm pe un drum greșit.

Democrația globală va fi altceva decât democrația națională și cu siguranță nu se va mai baza pe principiul un om este egal cu un vot. (Este discutabil dacă democrația națională va mai putea păstra multă vreme acest principiu.)

Cele patru puncte menționate de mine mai sus pot ghida acest efort și pot să vă asigur că inclusiv țări care au sisteme naționale de organizare diferite (ex. China) sunt gata să contribuie la definirea unei democrații trans-naționale. O știu, de pildă, din contactele directe la vârf cu trei generații de lideri chinezi și întrucât cred că le înțeleg interesele, pot crede în sinceritatea lor.

Hegemonii vor să domine dar ei știu că nimeni nu este hegemon etern și că într-o lume globalizată nici un hegemon nu este atât de puternic spre a nu avea nevoie de forța dreptului.

Ar mai fi multe de spus dar din păcate nu mai am timp pentru aceasta. Cu regret închei aici știind că nici nu am adus toate argumentele nici nu am fost convingător.
Adrian Severin Scuze, abia acum am sesizat întrebările dlui Ioniță Mihnea și nu vreau să le las fără o încercare de răspuns. Așa cum am spus și mai înainte, democrația globală (dacă vom ajunge la ea) va fi altceva decât democrația națională (despre care nu știm dacă și cât va supraviețui, cel puțin în forma actuală).

Nu există un arhitect universal al acestei democrații. Ea se va naște sub presiunea necesității prin contribuții intelectuale și politice diverse, precum și din energia diferitelor conflicte politice, economice și geo-politice. Când vom ajunge la produs? Greu de spus. Deja îi simțim lipsa. Pentru moment important este să începem.
Ionel Ilasi Onorat, impresionat sincer de aceastã veritabilã masã rotundã virtualã, unde demonstratia cã politica este o stiintã, a învins. Am retinut pe agenda mea, nume ale unor gânditori pe care nu le voi uita: Henrieta Szabo, Ionitã Mihnea, Un Prospectiv, George Hãlãrescu si nu în ultimul rând, amfitrionul Adrian Severin. Am plasat intentionat registrul comentariului meu la nivel mediu, jurnalistic, accesibil publicului larg, tocmai pentru cã cetãteanul obisnuit apartine acestui status, fiind permanent obligat sã facã fatã provocarilor unui cotidian frust si injust, filtrul analizei sale fiind fixat ireversibil în necesitatea supravietuirii. Conceptele teoretice au fost foarte bine explicate iar ideile exprimate sunt valoroase, cu atat mai mult cu cât apartin rezultantelor unor gandiri de decenii, în analiza si practica fenomenului politic (Adrian Severin). De aceea nu voi intra ìntr-o polemicã, în care nu as face decât sã repet ideile exprimate deja si cãrora doar sã le imprim nuantele proprii ale retoricii. Voi veni însã cu ineditul experientei mele particulare ca subiect si obiect al studiului de psihosociologie specialã: "Darabani, 2000,martie~2014,iunie. Psihologia disperarii". Aceasta vã va fi util dvs. cu siguranta, pentru cã, neavând douã vieti de trait, nimeni dintre dumneavoastra nu va renunta la pregãtire, status si rol în societate, devenind un marginal autentic, cotidian si mental, astfel încât rezultatele studiului sa si fie valoroase prin veridicitatea trairilor si a comportamentului nesimulat.
Ionel Ilasi Va voi da trei elemente de reper ín ceea ce mã priveste, astfel ca dvs. sã faceti corelatiile care sã vã incite interesul spre cele câteva idei pe care vi le voi expune: 1.La mine s-a referit dl.Adrian Nastase, íntr-o emisiune de la 'Realitatea tv' a lui Mihai Tatulici, cu afirmatia: "Am ínteles acum, trebuie sa asiguram egalitatea de sanse.". Era prin 2005-2006, dupã înfrângerea tandemului "Eu si Mircea Geoanã", deci cu putin înainte ca dl.Adrian Nastase sa devinã obiect al muncii aparatului de Justitie. 2. Dl Caramitru, dnei Mona Musca: "-Doamna Ministru, dumneavoastra aveti painea si cutitul!" (Premiile Uniter) Replica dnei Mona Musca fiind o referire la mine: "-Poti avea si trei cutite. Când esti....muscã..." (Cu cateva zile ínainte refuzasem amicitia unui viitor agent secret, aratandu-i ce poti face cu trei cutite íntr-un caz de legitima aparare ímpotriva unui grup mai mare de 3 agresori.) Ulterior, dna Mona Musca avea sã-si aminteasca de colaborarea consimtita si continua cu Securitatea, înainte si dupã 1989. 3. Doamna Barbu, dupa íncetarea portofoliului (sper ca am folosit corect termenul) avut la Ministerul Muncii, deci, dupa cãderea Guvernului Boc, mi s-a adresat, via B1tv, in vara anului 2012: "-Asteptam si noi rezultatele studiului dumneavoastra." Protestul meu din 15 februarie 2012 a fost ínaintea cãderii Guvernului Boc. Acesta a fost un 'rezultat' iar al doilea a fost si cãderea Guvernului Ungureanu. Bineínteles, cãderea celor douã guverne nu a avut nicio legaturã direct determinantã cu un anonim din micul oras Darabani ce protesta pentru obtinerea unui loc de munca, la Botosani, în 15.02.2012. Asadar, vã propun ca subiect: raportul individ/societate în contextul globalizarii actuale. Cateva idei pe aceasta tema ar fi binevenite. Multumesc.
George Halarescu D-le Ilasi, raportul individ -societatea este unul complex care trebuie analizat din multiple perspective: sociologic, psihologic, juridic, politic etc. Dar ca o observație generală pot afirma că individul astăzi se află sub o mare presiune - indiferent de societatea în care trăiește. Libertatea de circulație i-a permis omului să descopere lumi străine și sa-i alimenteze dorința de mai bine. De asemenea exigențele competiționale, impuse de educație îl solicită și mai mult. Sunt multe variabile care trebuie analizate, dar cel mai corect se poate face o analiză aplicată individ - comunitate locală - stat. De aici se pot vedea mai ușor perspectivele diverșilor indivizi în relația cu societatea și care sunt exigențele pe care le impune noul context global. PS. Nu uitați că suntem într-o competiție pentru un trai mai bun, iar pentru a câștiga trebuie să ne echipăm cu multă cunoaștere - trebuie să știm să ne dozam efortul, să ne evaluăm corect perspectivele, să știm ce ne dorim, cu cine intram în competiție etc. Suntem liberi și purtăm o mare povară, deoarece responsabilitatea sta doar pe umerii noștri.
Smaranda Dobrescu V-as ruga sa mai suportati parerea altui prospectiv. Desi eu, ca adepta convinsa a profesorului Dani Rodrik as vrea sa ridic o problema primordiala a globalizarii, gandita si dovedita corect de acesta. Problema globalizarii as spune ca a fost si a ramas "cat de multa globalizare" si care e raportul dintre aceasta si democratie.
In mod logic putem imagina un sistem reprezentativ global raspunzator de guvernanta la nivel global si astfel am putea combina pietele globale si guvernanta globala prin mijloace democratice. Aceasta, desigur ar presupune restrangerea semnificativa a auto-determinarii nationale deoarece politica spatiala s-ar misca de la nivelul statului national la un nivel transnational deasupra statului natiune. (cazul UE). Experienta UE, esecul zonei Euro in particular ne da ceva ragaz sa consideram limitele mai largi decat cele ale unei entitati regionale, dar acest fel de caracterizare a optiunilor noastre este ceea ce se cheama trilema economiei mondiale. Aceasta ne spune in mare ca intre hiperglobalizare(integrare), suveranitate nationala si politici democratice, nu putem avea decat cel mult doua din trei.Pentru a aplica aceasta in termenii comertului, daca ne plasam in directia hiper- globalizarii, va trebui sa sacrificam fie suveranitatea nationala, fie democratie, fie ambele. Nu putem pastra toate aceste valori simultan si o multime din problemele noastre deriva din nestiinta sau inabilitateade a internaliza aceste constrangeri pe care economia si politicile ni le impun. In aceste conditii imi pun si eu intrebarea: ce inseamna "democratizarea globalizarii?"
Ionel Ilasi Prima greseala: legarea stricto-senso a individului de comunitatea locala. Ma intereseaza numai raspunsul la íntrebarea: are individul în raport cu societatea, mai multa sau mai putina libertate? Adicã alegerea uneia din cele trei variante de raspuns. Scurt sintetic, prin da sau nu. Studiul meu demonstreaza probat ca mecanismul justitiei este coercitiv, controlat si transormat într-un instrument. Sunt sceptic asadar cu privire la deciziile judecatoresti din Romania si ma refer inclusiv la cea care l-a trimis pe gen.Stanculescu dupa gratii. In rest subiectul nu este incitant pentru ca nu e inedit. In fond din toate manualele de filosofie, singura lectie cu adevarat veridica si probata este <partinitatea ideilor filosofice>. Referitor la efectul sigur al globalizarii asupra individului, acestea sunt în mod sigur, sãrãcirea sa prin accentuarea transferului de bogatie spre cei avuti si depersonalizarea.
Ionel Ilasi Doamna Smaranda Dobrescu, o masa salarialã bugetivorã, pe care natiunea nu o poate sustine prin economia proprie e o plosnitã uriasã, fluctuantã si cameleonicã, deopotrivã. Mentinerea ei nu se poate face decat suprastatal, de aici si entuziasmul îmbratisarii "fenomenului politic al globalizarii". Carevasazicã avem o globalizare deja, dar e 'oligarhicã' si trebuie s-o 'democratizam' printr-un asazis 'control al institutiilor cu participarea cetateanului printr-un viitor legislativ'. Cu alte cuvinte, nu ajunge un jug pe gatul contribuabilului, îi mai punem si clopotei...
Ionel Ilasi Ionel Ilasi, str.Unirii nr.2A, Darabani-715100, jud.Botosani. Tel. 0721 307 807. Imi doneaza cineva, un telefon mobil cat de uzat? Dna Henrieta Szabo, dna Smaranda Dobrescu, dle George Halarescu, dle Adrian Severin, trimiteti-mi o cerere de prietenie, va rog!
Ionel Ilasi Cititi al 6lea Raport al Comisiei Europene privind Romania.
Adrian Severin Dragă Smaranda, întrebării tale - "Ce înseamnă 'democratizarea globalizării'?" - îi răsund cu o altă întrebare: "Ce înseamnă democrația?" Cei care nu au un răspuns la întrebarea mea nu pot răspunde întrebării tale. Eu unul am încercat să răspund întrebării mele acum câțiva ani în calitate de raportor al Consiliului Europei (PACE) cu privire la metodologia de evaluare a democrației și a progresului democratic. (De ce oare elitele noastre citesc tot ce scriu alții și nimic din ceea ce scriu ai noștri?!)

Ceea ce pot să îți răspund, totuși, chiar acum, este că democrația națională este în criză, și trebuie reinventată; democrația trans-națională este în curs de proiectare; democrația globală este doar în stadiu de idee generală. Deși toate se numesc "democrație" ele sunt / vor fi diferite. Dacă încerci să definești democrația globală pornind de la definiția democrației naționale nu ajungi decât la impas.

În fine, democrația este un sistem de organizare a societății, după observația lui Churchill, imperfect dar mai bun decât toate celelalte. El a apărut pe o anumită treaptă a istoriei pentru a dispărea pe alta și a reapărea ulterior într-o formă modificată. S-ar putea, deci, să dispară dinnou, cel puțin pentru o vreme.

Eu cred în democrație dar nu sunt un idolatru. Societatea are probleme iar noi - cei care credem că suntem responsabili de rezolvarea lor - trebuie să oferim cea mai bună soluție, chiar dacă asta presupune renunțarea la soluții mai vechi pe care le-am iubit și le-am susținut la timpul lor. Sunt mândru că sunt democrat dar sunt și mai mândru că gândesc liber.

Adaug doar atât: cred cu putere că democrația continuă să fie necesară și poate fi salvată; cu condiția de a fi adaptată realităților post-moderne.
Ionel Ilasi Ce 'democratie' avea ín cap, colonelul SRI, fost lt-col.Securitate Burulean Vasile Alexa, ín 1997, cand a ordonat securitatii Spitalului Fundeni implantarea unui subiect sanatos si tanar cu un dispozitiv radiocomandat, viitor posibil donator de cornee si rinichi, ca urmare a mortii sale concomitenta unei apãsari de buton?( pt. conf. discutia dr.Zota<>Dan Diaconescu). 'Marile alegeri' din 6.12.2012: uninominalul i-a procopsit pe Serban Mihailescu si pe Costel Soptica ín functiile de senator, respectiv, deputat de Darabani. 20000 lei cheltuieli pt cabinete parlamentare, un singur loc de munca la cabinetul Sopticã. UNDE SUNT ANGAJATORII DIN DARABANI? NU AU OBTINUT AICI NICIUN LOC DE MUNCA PENTRU DARABANI? Pentru ce, acele 200 milioane rol, lunare, din baníi contribuabililor? Din 300 alesi s-au facut 500. Care e datoria externa a Romaniei? Pe cine sustin, de fapt, creditele luate? Plus 'nerambursabilii'...."Ín fond, fiecare vrea sa fie aristocrat..", nu este asa? Altceva nu mai conteaza...
Ionel Ilasi <Diferenta dintre dictaturã si democratie este cã, în prima, ai un dusman identificabil, pe când în a doua, nu.> de Ionel Ilasi
Smaranda Dobrescu Adrian, sunt de acord cu cele trei paliere de democratie enumerate de tine, cu specificul lor. Eu am fost mereu preocupata de modul in care globalizarea poate afecta democratia -sa-i spun pe scurt reprezentativitatea-. Europa noastra se afla într-o stare mult mai avansată de hiperglobalizare decat exista în alte parti. În termeni generali, problema de rezolvat este ca e nevoie fie de mai multă integrare politica dacă se doreste o piata unica sau o uniune mai putin economica daca aceasta nu este capabila de integrare politica. A treia optiune care ar trebui hotarata cat de curand este restrangerea semnificativa a mecanismelor democratice de lucru. Inainte insa de a fi de acord cu diminuarea democraiei sau a prerogativelor statului-natiune e bine să reflectam la eventualele consecinte:

Atacul asupra statului-natiune vine din toate partile. Globalizarea economica a tocit instrumentele politicii economice nationale si a slabit mecanismele de transfer si distributie care intareau incluziunea socială. Mai mult, decidentii politici adesea se ascund in spatele (real sau imaginar) presiunilor competitive emanate din economia globala ca sa justifice lipsa lor de responsabilitate fata de cerintele populatiei si invoca aceleasi presiuni cand implementeaza politici impopulare cum ar fi austeritatea fiscala.

O consecinta a fost multiplicarea grupurilor extremiste in Europa.In acelasi timp, miscarile separatiste regionale cum ar fi cele din Catalonia si Scotia aduc provocari legitimitatii statelor-natiune de care apartin si de care doresc sa se rupa. Indiferent dacă acestea fac prea mult sau prea putin, multe guverne nationale se confruntă cu o criză de reprezentare.
Cand democratia nu reuseste sa performeze economic sau politic este posibil ca parte din oameni sa se gandeasca la solutii autoritare. Si, pentru destui economisti, delegarea politicii economice spre structuri tehnocrate pentru a le izola de „nebunia maselor”de cele mai multe ori este solultia preferata de abordat.

Democratia, pe alocuri inca firava a lumii este amenintata pe de o parte de slabirea statului- natiune, si pe de alta parte de ideile-toate neoliberale/neoconservatoare- de limitare si trimiterea tarilor respective in epoca drepturilor limitate.
Acesta a fost si motivul pentru care partidele de extrema dreapta, nefiind de acord cu democratia diminuata si cu pierderea atributelor de suverantate in favoarea hiperglobalizarii, au castigat adepti.

Asadar, dupa parerea mea moderarea globalizarii si regandirea democratiei concomitent cu o structura institutionala si administrativa corespunzatoare ar fi un bun inceput. Discutiile in paralel despre federalizare pornite de la a,b,c cu aportul tau, Adrian ar fi salutare!
Ionel Ilasi Eu mã opresc aici. Rog pe dl.Adrian Severin sa nu steargã nimic. Aceste postari-toate- sunt esentiale pentru întelegerea momentului istoric pe care íl traversãm si vor face obiectul unor analize al caror rezultat vor fi decizii practice. Va multumesc tuturor.
Ionel Ilasi DOMNULE ADRIAN SEVERIN, NU STERGETI NIMIC. LASATI PAGINA ASA. AM INCETAT ASTAZI ROLURILE JUCATE IN DARABANI-BOSANI, URMAND CA, IN CEL MAI SCURT TIMP SA REVIN ÌN AULA UNIVERSITARA, REÎNNODAND FIRUL DEVENIRII MELE, RUPT CANDVA. AM POSTAT PE PERETELE IICCMR CATEVA COMENTARII CARE VOR RASPUNDE MULTOR INTREBARI ALE LUMII MEDIA SI POLITICE A ROMANIEI ULTIMILOR 15 ANI. POATE VOM FI INVITATI AMANDOI LA ACEEASI MASA A UNUI STUDIO DE TELEVIZIUNE, AS FI ONORAT. IAR ACEST PERETE VA FI UN ELEMENT DE REPER. DOAMNA HENRIETA SZABO AVEA DREPTATE; NE NEGAM VALORILE DIN PURE ORGOLII PERSONALE. VA MULTUMESC. VA ONORATI NUMELE SI SUNT CONVINS CA DVS.,PERSONAL, LA STRASBOURG, NU ATI STIUT DE EXISTENTA MEA, DOAMNA IULIA MOTOC, ACUM ACOLO, ISI AMINTESTE DE MINE. TOT CE VA DORITI!
Ionel Ilasi Domnule Eugen Halarescu, sunteti revirimentul lunii iulie, pentru mine. Onorat. De îndatâ ce ími voi putea permite o unitate de pc, negresit va voi studia lucrarile. Firea umanâ duce pe om si nu omul îsi duce firea. Globalizarea are un singur mare avantaj: libertatea individului, pentru prima data în istorie individul poate învinge statul sau poate scãpa de tirania lui, fãcand si public 'hic et nunc', terorismul de stat, precum si un singur mare dezavantaj: depersonalizarea, sclavia modernã a angajarii sociale, cu transformarea într-o marfã vie. Asa cum ati subliniat, presiunile pe individ sunt uriase, copetitivitatea profesionalã dictand statutul social. Acestea sunt concluziile publice ale studiului meu. Totodatã, dl.Adrian Severin accentua foarte bine pe ideea democratiei ca necesitate sociala si politica. Va multumesc pentru tot. Va fac un cadou, un citat din mine, motto al unui capitol din studiul meu: <SINGURA PUTERE IN STAT ESTE PRESA ! CELELALTE PUTERI SUNT ALE STATULUI.> de Ionel Ilasi. Mult succes în tot ce vã propuneti!
Ionita Mihnea Domnule profesor, ca raportor pentru evaluarea democratiei, ce indicatori ati propus/utilizat?
Refuzul participarii la vot a unui numar din ce in ce mai mare de cetateni europeni e un indiciu ca democratia avanseaza sau e in impas?
Falia accentuata intre politicile nationale/europene si asteptarile "demos"-ului nu este cumva un semn al faptului ca avem o clasa de tehnocrati/administratie care incepe sa rivalizeze cu clasa politica in ceea ce inseamna exercitarea puterii?

Daca judecam "globalizarea" in sensul ei restrans la europa, putem observa ca a generat o scadere a transparentei, o diluare a responsabilitatilor si o indepartare de vointa populara - sunt 3 dimensiuni ale produsului democratic - compromise.
Daca vorbim si de sistemul electoral care permite cetatenilor sa schimbe directia, vreau sa imi exprim uluirea ca in aceasta perioada de explozie informationala cu sume uriase angajate de UE pentru dezvoltasrea societatii informationale, nu se pune foarte serios problema votului electronic, a unei forme de democratie directa in care cetateanul european sa-si poata spune parerea mai des si mai specific despre politicile care ajung sa-l guverneze.

Concluzia mea este ca nu avem (inca) un model pozitiv de urmat in globalizarea democratiei si oricate bune intentii ar pava acest drum, el este extrem de riscant. Poate ar fi momentul unui pas inapoi, al regandirii metodelor si instrumentelor la nivel national, in asa fel incat intreprinderea globala sa poata porni (mai tarziu) cu asociati valizi, constienti si pregatiti.
Ionel Ilasi Scaderea numarului votantilor nu e indiciu pentru 'diminuarea' democratiei.
Ionel Ilasi Democratia nici nu avanseaza, nici nu regreseaza. Ea exista sau nu exista.
Ionel Ilasi Nu exista rivalitate intre 'tagma' administrativa si cea politica, ci intre turmele politico-administrative ce formeaza masa salariala bugetivorã, armata, informatiile, politia si doctorii fiind cumparati permanent.
Ionel Ilasi O 'scadere a transparentei' cui? O 'diluare a responsabilitatilor'? Vreti sa spuneti ca cei ín functii nu ïsi fac treaba, ei primind oricum indemnizatiile uriase pentru simpla prezenta. Ba si-au marit si numarul de parlamentari pentru a-si aduce rudele si prietenii la un ban frumos...Ce 'transparenta' vreti dvs. la furt? Cati membri are Parlamentul englez?