Pe facebook: Reteaua

luni, 6 martie 2017

Reteaua

Reteaua.. – 12 februarie 2017

Gheorghe Gradinaru shared Gheorghe Piperea's photo.

Nu stiu cine a facut schema din poza de mai jos. Circula pe net, fara precizarea autorului. O sa il creditam, deci, ca autor, pe Anonymus.

E foarte funny pentru ca e intitulata Reteaua ...

Mi se pare foarte instructiva partea de sus a schitei, pentru ca arata originea actualei retele politico-tehnocrato-securiste care controleaza societatea si economia.
Sunt prezente acolo trei nume : Isarescu, Stanculescu si Iliescu.
Stanculescu a murit, Iliescu este ingropat definitiv in dosarul Mineriadei din iunie 1990 si, oricum, el devenise de mult un personaj marginal dupa ce, intr-un fel de "noapte a cutitelor lungi" orchestrata de Reteaua care intentiona sa se debaraseze de el, a fost inlocuit de Geoana in fruntea PSD.
Vedeti bine cine a ramas sa imparateasca aceasta colonie pe care unii inca o denumim Romania (desi, de regula, cei ce au adoptat hashtagul #resist al ong-ului Greenpeace, isi intituleaza tara "romanica").
Isarescu.
Omul e - inca - bine-mersi. E rezistent. Asa cum indica hashtag-ul.
Nu il contesta nimeni, niciodata.
Ba chiar isi permite glumite rasuflate si ipocrizii de genul "multinationalele sa respecte legile romanesti si sa plateasca taxe aici, unde fac profit" sau "vai, ce pacat, firmele romanesti sunt decapitalizate".
De ce oare?
Pe plan social si politic, aceasta Retea politico-tehnocrato-securista, are captivii ei care vin mereu la vot. Cei care nu vin la vot sunt, la randul lor, captivi ai ideii ca nu au cu cine vota (ei cred ca sunt liberi daca ii palmuiesc moral pe politicenii vizibili refuzandu-si exercitiul democratic al votului). Multi dintre acestia sunt acum captivi ai retelelor de propaganda ong-ista, globalista, care controleaza social-media la o scala globala.
Evident, nimeni nu se intreaba daca pentru asta am facut Revolutia din 89 si daca pentru asta se iese in strada dupa 2012. Pe pancarte scrie si libertate, si democratie, si stat de drept, dar si dna sa vina sa va ia.
Pe plan economic, 82% din PIB - ul Romaniei este "produsa" de corporatii multinationale. Cu aceste corporatii nu se poate concura, mai ales ca, asa cum ipocrit constata Isarescu acum cateva zile, firmele romanesti nu sunt capitalizate si nici finantate de banci. Corporatiile multinationale nu concureaza nici intre ele, intrucat, mai rau ca in China "comunista", si-au impartit sectoarele economiei, in asa fel incat sa nu se calce pe bataturi. Scepticii sa se uite la modul in care este impartita distributia de energie electrica sau de gaze, la productia de ciment si la sistemul oligopolist bancar. Vor vedea ca aceasta impartire a pietei este o impartire a prazii. E evident pentru toti oamenii onesti si rezonabili ca provincia Romania este un rai al corporatiilor. Pentru asa ceva merita sa te faci de ras ca CEO de banca protestand alaturi de debitorii la creditele de retail, captivi ai acestora pe 25-30 de ani.
Firmele romanesti nu doar ca sunt nevoite sa concureze intre ele pentru supravietuire, dar trebuie sa suporte si "concurenta" firmelor care apartin direct serviciilor secrete (da, oricat vi s-ar parea de ciudat, exista asemenea "afaceri", pe care legea intelligence-ului romanesc le permite) sau care au fost deja capturate de acestea, ci si urgiei taxelor de protectie platite "reprezentantilor" retelei descrise in poza. Ca sa nu mai vorbim de acoperitii din conducerea "concurentilor" sau chiar din interiorul propriei structuri de personal, de acoperitii din presa si de semi-acoperitii din serviciul fiscal anti-frauda care, mereu, este concentrat pe firmele romanesti si niciodata pe multinationale. Pentru ca e o economie "de piata", "libera", Romania a ejectat prin faliment peste 250 de mii de firme romanesti intre 2009-2016. Si a falimentat, in aceeasi perioada, un milion de persoane, adica unul din 5 salariati romani.
In anul 2015, multinationalele au facut in Romania 250 mld lei cifra de afaceri. Cu toate acestea, impozitul pe profit platit de acestea a fost de 3 mld lei. Poate ne explica dl Isarescu acest paradox aritmetic : cum e posibil ca 16% din ceea ce ramane dupa ce sunt eliminate toate cheltuielile deductibile legale aferente acestei cifre de afaceri de 250 mld lei sa ramana de plata doar 3 mld.
Asadar, sa protestam. Poate, pana la urma, o sa reusim sa dibuim drumul.

Alexandru Stanescu Mi-adc aminte de o zicere : singura soluție , inc-o revoluție !!!
De-nvățat din experiența Poloniei !
Desfințat sri , dna , curte constituțională , reorganizâre totală sub alte donumiri , cu alți oameni , chiar și tineri , dar cu mințile la ei !!! Nu gen usr , la o analiză mai atentă niște impostori sadea !

Smaranda Dobrescu Excelenta explicatie, Domnule Piperea! Mizerabila situatie, imposibila posibilitate de iesire de aici cu mijloace verbale.

Alexandru Stanescu .... cu mijloace verbale ! Bine zis !!!!

Alexandru Stanescu ... și ma-ntreb : armata , cu marele procent de încredee , stă de lemn-tănase ???

Gheorghe Gradinaru nu se amesteca in manifestari de strada si in politica

Alexandru Stanescu Stiu asta ! E normal ! Da până unde și când ?

Smaranda Dobrescu Am mai spus-o ceva mai sus. Votul de incredere primit in Parlament cu ocazia motiunii de cenzura ii da dreptul odata in plus puterii sa evacueze pietele. Dar, puterea actuala pare sa nu doreasca violente cand se pune problema readucerii romanilor la sentimente mai bune. Dorinta pare deocamdata uitopica.

Alexandru Stanescu Și atunci doamnă ? Dacă nu armata (deocamdată) MI ce are de făcut ?

Alexandru Stanescu O anume formă de "forță" duce la pacificare !

Gheorghe Gradinaru Smaranda Dobrescu nu cred, in acest stadiu, ca violentele pot rezolva problema. Trebuie vointa si capacitate politica pentru a demonstra ca cea ce a facut bine este mult mai important decat cea ce a gresit.

Alexandru Stanescu Eu cu Dumnezeu am o problemă ! Îi zic LEGEA SUPREMĂ ! În virtitea acesteia-mi doresc s-aveți dreptatre !

Smaranda Dobrescu Gheorghe Gradinaru , si eu cred ca violentele niciodata nu au rezolvat nimic. Am spus -o doar ca demonstrantii daca mai cred in democratia reprezenrtativa care a revalidat votul de incredere al alegatorilor. ar trebui sa o si dovedeasca si sa aprecieze nerecurgerea puterii la mijloace neplacute

Alexandru Stanescu Generalii , Chelaru si ... Staupe ei ?

Gheorghe Gradinaru sunt pensionari

Alexandru Stanescu Și-au lăsat în urmă tâmpiți ?

Smaranda Dobrescu Asteptam testamentul lui Stanculescu!!

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu Simbolic sau fizic, testament?

Smaranda Dobrescu Inainte de a se prapadi a spus ca exista scris un astfel de document aflat in grija avocatilor sai si ca va fi facut public dupa.. Poate ca avocatii au acum ceva probleme...

Alexandru Stanescu De asta chiar nu ștam ! Câte știu , dată find condiția mea , le știu după anume informați tv. , rumegate după cât mă duce mintea !
Vă mulțumesc doamnă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 6 martie 2017

Reteaua

Gheorghe Gradinaru shared Gheorghe Piperea's photo.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv