Pe facebook: Oportunitatea referendumurilor

vineri, 10 martie 2017

Oportunitatea referendumurilor

Oportunitatea referendumurilor – 15 februarie 2017

Dinica Roman shared Bogdan Duca's post.

George W Bush s-a folosit de o chichita similara pentru a baga Americii pe gat infamul Patriot Act. Asa ca nu stiu daca-s de acord cu aprecierea oportunitatii in termenii lui Bogdan Duca...

Bogdan Duca

February 14 at 10:43pm

Eu cred că ieri Parlamentul a dat o lovitură de moarte domnului Iohannis.

Şi nu mă refer doar la faptul că i-a dat de treabă, aprobându-i referendumul. Acum va trebui să găsească o întrebare ca să nu se facă de rahat, ceea ce e foarte dificil când la Cotroceni ai mai mulţi consilieri decât neuroni....
Adevărata lovitură este aceea că domnul Iohannis va trebui să se zbată singur să îşi treacă referendumul. Pentru că nici PNL, nici USR nu sunt în formă să treacă la campanii electorale... Şi să te bazezi doar pe ratingul Realitatea şi Digi 24.....

Smaranda Dobrescu Presedintele iesind acum din gaselnita OUG 13, poate veni cu o tema dubioasa care sa-i permita in viitor orice libertate, chiar neuzuala care sa ne conduca nu se stie unde, in cadrul razboiului declarat. Solutia ar fi poate invalidarea prin neprezentare la vot. Daca isi retrage declaratia de razboi si dovedeste bune intentii fata de toti romanii, e de discutat.

Dinica Roman PRECIS!

Smaranda Dobrescu Liviu Plesoianu
February 13 at 4:33pm ·
NU am participat la acest vot! NU poți da niciun aviz câtă vreme nu cunoşti, concret, întrebarea! NU e normal să cheltuim 50 de MILIOANE de EURO pentru fițele lui Iohannis! 50.000.000 de EURO pentru o întrebare retorică şi PERVERS formulată (sunt convins de asta)? NU! Cu 50 de MILIOANE de EURO puteam salva zeci de copii grav bolnavi, puteam să le dăm o şansă la VIAȚĂ! ...Cred că avem o problemă. SIGUR avem o problemă!
P.S. Am marea rugăminte să nu încerce niciun coleg să mă convingă de contrariu! NU ar avea cum...

Rizea-manea Marius La cat ii functioneaza lui Neuronul ala stingher ,nu cred ca a vrut asta dar l-a luatr valul si acum sa se descurce ...Banii ne lipsesc dar el TOCMAI DIN ACEST MOTIV A VRUT SA FACA REFERENDUM ....SA MAI CHELTUIE DIN BANII SI ASA PUTINI ,STRANSI PENTRU ZILE NEGRE ,

Rizea-manea Marius STITI CA RESURSA ESTE FONDUL PENTRU SITUATII SPECIALE (CALAMITATI , DEZASTRE ,NENOROCIRI SI ALTELE DE-ASTEA) .

Amza Gheorghe Daca nu se prezintă nimeni la referendum dam dovada de civism pt ca 50 mil de euro ar putea fi folositi pt construirea de scoli si spitale.

Rizea-manea Marius Daca se face ,oricum se cheltuiesc ....

Smaranda Dobrescu Un aviz inutil pentru un referendum inutil
FEBRUARIE 15, 2017 ADRIAN NĂSTASE
Mi se pare amuzantă procedura consultării parlamentului pentru referendumul anuntat de presedintele Iohannis. Nu este, neapărat, vina sa. Dar ce sens are să ceri (sa dai) un aviz, care, oricum este consultativ, pe o hologramă. Adică, să te pronunti nu pe intrebarea ce va fi adresată in cadrul referendumului ci pe „tema" pe care o are in vedere presedintele. Un fel de cec in alb, până la urmă oricum inutil. Prin decret, presedintele Iohannis poate să formuleze, intr-un cadru foarte larg a ceea ce inseamnă, de exemplu, lupta impotriva coruptiei, o intrebare ce nu va mai putea fi cenzurată in niciun fel până la referendum pentru că invalidarea eventuală, ulterioară, de către CCR nu va putea anula efectele politice ale campaniei si ale votului respectiv. Ce părere ati avea de o formulare de genul :" Sunteti de acord cu introducerea pedepsei cu moartea pentru infractiunile de coruptie?" Existând si votul consultativ, anterior, al Parlamentului…

Eu cred că, in conditiile necunoasterii intrebării ce va fi adresată la referendum, votul in Parlament ar fi trebuit să fie de abtinere.

Asa cum scriam in urmă cu câteva zile, tema coruptiei, respectiv a luptei anti-coruptie, a fost extrem de suculentă, politic, in ultimii 15 ani. Alimentată si din exterior, ea a permis „fezandarea" politicienilor si a oamenilor de afaceri români, in timp ce – ce să vezi? -, lupta asta a dus la ocuparea spatiului economic national, aproape complet, de către capitalul străin. Tratamentul indicat de MCV-uri a reusit, din pacate, pacientul e in sala de renimare, fără prea mari sanse de supravietuire.

Sigur, „coruptia" poate avea diferite semnificatii, lupta impotriva ei căpătând diverse forme.

Precizam, intr-o postare anterioară, că Primul Plan national de prevenire a coruptiei a fost adoptat de guvernul pe care l-am condus in 2001. Au urmat Măsuri de accelerare a aplicării acestui Plan, in 2002. In anul următor, a fost adoptată Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei. Tot in 2003, a vut loc revizuirea Constitutiei, fiind eliminată, spre exemplu, imunitatea parlamentarilor pentru fapte penale.

In anii următori, au fost adoptate Planuri nationale anti-coruptie de către toate guvernele care au urmat. Pentru perioada 2005-2007, pentru perioada 2008-2010, 2010-2012, 2012-2015.

Ultimul Plan national anticoruptie a fost adotat, prin HG nr 583/2016, in august anul trecut, de către guvernul Ciolos si vizează perioada 2016-2020. Si nimeni nu a cerut anularea acestui act normativ. Ceea ce arată că nimeni nu este, de principiu, impotriva luptei anti-coruptie.

Si atunci care ar fi rostul referendumului lansat de presedintele Iohannis?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 10 martie 2017

Oportunitatea referendumurilor

Dinica Roman shared Bogdan Duca's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv