Pe facebook: Romania nu a fost niciodata independenta

vineri, 6 mai 2016

Romania nu a fost niciodata independenta

Romania nu a fost niciodata independenta – 17 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

Parerea unui roman dintre Prut si Nistru despre independenta Romaniei:
"Chiar este un mit "independența" așa cum o promovează în acest moment propaganda rusă de limbă română care are ca țintă reală crearea unui curent anti-occidental printre români speculând mai multe concepte bine înrădăcinate în mentalul colectiv.
La fel de dăunătoare sunt și gălăgiile pro-occidentale care anulează conceptele de suveranitate și independență – cu cât sunt mai zgomotoși integraționiștii fără condiții, cu atât mai mult fac jocul propagandei ruse."

România nu a fost niciodată independentă. Republica Moldova cu atât mai puțin - KISHINIOV

"România este o colonie a Uniunii Europene" – cam așa sună una din tezele propagandei ruse recente în spațiul românesc. Și aparent există destule argumente întru susținerea acestei teze, doar că se pornește de la o premisă istoricistă falsă. Dacă acum suntem colonie, înseamnă că la un moment dat, în…

KISHINIOV.EU

Mihai Ion Turcu Este regula in pseudopolitologia politica sa amestece concepte din epoci diferite fara a le cunoaste continutul in epoca sau pentru a manipula.Conceptul de suveranitate-vasalitate medieval priveste o relatie contractuala solemna mutuala intre persoane. Intre Carol Robert si Basarab a existat un conflict suzeran-vasal, denuntat unilateral de Basarab fapt care a dus la razboi . Tot evulk mediu este plin de asemenea incidente. Nici istoriografia romaneasca nu spune ca final conflictul s-a aplanat. In epoca relatia de vasalitate era modalitatea de politica externa si alianta militara.Anglia dupa invazia normanda (Ducele Normandiei era vasal regelui Frantei) regii Angliei (Plantahenet) erau considerati vasali regelui Frantei etc. In Sfantul Imperiu Roman toti regii,principii, ducii etc, din cuprinsul intinului imperiu erau formal vasalii Sfantului Imparat Roman. Modern suveranitatea are alt continut, relatiile intre statate sunt relatii prin tratate intre state suverane.

Prospectiv A-z .
Si eu cred ca "este un mit 'independența,'" numai ca nu fac caz de asta caci asa cum am mai spus-o aici, nu prea avem exemple de tari independente. Toate depind intr-o masura sau alta de factori externi, dincolo de procesul democratic/politic intern.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 6 mai 2016

Romania nu a fost niciodata independenta

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv