Pe facebook: Miza uriasa a TTIP-ului

marți, 10 mai 2016

Miza uriasa a TTIP-ului

Draghi Puterity shared Global Research (Centre for Research on Globalization)'s post.

Global Research (Centre for Research on Globalization)

PETER KOENING: One of the most important items on Obama's check list before he leaves office is obtaining the signatures of the 'free trade agreements' – the TPP – Transpacific Partnership with 11 Asian and Pacific countries, and the TTIP – Transatlantic Trade and Investment Partnership with the 28 EU countries.

The EU to Become a "U.S. Colony"? The Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP)...

This incisive article first published by Global Research in December 2014 is of utmost relevance to the ongoing process of US-EU negotiation of the TTIP…

GLOBALRESEARCH.CA

Preda Mihailescu Astazi in Welt, in mod simptomatic, era o pagina dedicata demonstratiilor de la Hannover, si purtatoarea de cuvant a EU in negocierile TTIP cerea ca Merkel si cu Obama "Sa ne convinga ca nu avem de ce sa ne temem". Cateva pagini mai incolo scria de seful avocatilor in chestiunea VW, care a venit in Germania, si lupta ca nu numai Americanii, ci si Germanii sa primeasca cate 5000 de Euro daune pentru fiecare masina cu consumul fals evaluat. Ne amintim ca zvonurile vor ca negocierea sa fie de fapt "Iscalesti TTIP si te pasuim de VW". Interesant, nu?

Smaranda Dobrescu "Cea mai frecventă critică adusă acestui parteneriat ține de posibilele dereglementări pe care le-ar produce în relațiile euro-americane: există temerea că TTIP va dărui corporațiilor dereglementări care nu erau posibile până acum, în special cu privire la drepturile consumatorilor și la standardele de mediu. Însă poate cel mai alarmant aspect – mai puțin evident – al TTIP pare să fie așa-numitul sistem de soluționare a litigiilor între investitori și stat („investor-state dispute settlement" – ISDS). O fișă de date publicată de Comisie în noiembrie 2013 definește ISDS drept un sistem care „permite unui investitor să inițieze o acțiune împotriva autorităților țării gazdă în fața unui tribunal internațional". Asta se poate întâmpla numai dacă investitorul poate susține că i-a fost încălcată una dintre cele patru garanții fundamentale pe care statul trebuie să i le ofere: „1) protecție împotriva discriminării (tratamentul națiunii celei mai favorizate și tratamentul național); 2) protecție împotriva exproprierii care nu este în scop de interes public și care nu este compensată în mod echitabil; 3) protecție împotriva tratamentului nedrept și inechitabil – de exemplu, negarea echității procedurale de bază; 4) protecție cu privire la posibilitatea de a transfera capital.""
http://www.criticatac.ro/.../nimic-bun-pe-frontul-de.../

Nimic bun pe frontul de Vest: Parteneriatul Transatlantic pentru…

CRITICATAC.RO

Preda Mihailescu Interesant este insa ca in critica acestor tratate intervine in mod repetitiv ideea ca un concern poate da in judecata un stat si pentru ca are legislatie potrivnica businessului. In Canada se pare ca au fost castigate cateva zeci de procese de acest gen, legile ecologice fiind mai bune in Canada decat in America. Oare or fi exagerand criticii?

Smaranda Dobrescu "Spaniolul Juan Fernández-Armesto, unul dintre arbitrii pomeniți mai sus, surprinde problema destul de limpede: „Când mă trezesc în toiul nopții și mă gândesc la arbitraj, nu încetează să mă minuneze faptul că statele au fost de acord cu arbitrajul privitor la investiții. (…) Trei persoane particulare sunt încredințate cu puterea de a revizui, fără vreo restricție ori procedură de recurs, toate acțiunile guvernului, toate deciziile curților și toate legile și reglementările emise de parlament."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 10 mai 2016

Miza uriasa a TTIP-ului

Draghi Puterity shared Global Research (Centre for Research on Globalization)'s post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv