Pe facebook: Diversiuni de presa

marți, 10 mai 2016

Diversiuni de presa

Diversiuni de presa – 20 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

Asa cum "strada " schimba guverne, de ce nu s-ar coaliza si presa sa schimbe candidati la primarie? Sincronizare si conducere unitara sa fie!

O diversiune de presă care a eşuat lamentabil

O ştire aruncată pe piaţă de două site-uri au inundat aproape întraga presă. Două site-uri l-au "schimbat" pe Marian Munteanu.

COTIDIANUL.RO

Alexandru Botu Iarasi o prostie sau alta conspiratie? Ca am observat ca atunci cand vrei sa conspiri ii pui pe toti sa se prosteasca, ca sa para de inteles pentru cat mai multi!

Mihai Ion Turcu Sunt manevre electorale legat de o pozitie considerata cheie "Primaria Generala a Bucurestiului", mitul fiind ca functia de "Primar General" este pozitia cu potential pentru a fi ales Presedinte al Romaniei, deci aceasta pozitie este incarcata politic. Desemnarea lui Marian Munteanu dreot candidat al PNL pentru primaria Generala a B. comporta semne de intrebare. Schimbarea schimbarii compromite si atata sansa cata are PNL de a adjudeca Primaria Generala.

Smaranda Dobrescu Intoxicarea presei manifestata ieri cat si previziunile acoperitului Turcescu dovedesc ceea ce stim cu totii, ca nu numai justitia dar si politicul sunt manevrate de un papusar care detine firele. Uneori acesta pune partidele intr-o situatie ridicola, probabil in scopul eliminarii treptate a politicului din viata cetatii..

Preda Mihailescu Parerea mea este ca cine stalceste limba materna pana intr-atata incat sa vorbeasca de "candidatului Monica Macovei.", nu are stiri de comentat. Nu au auzit de acord? Nu exista cuvantul candidata in limba lor de lemn? Pfui!

Preda Mihailescu Mi se pare cel putin suspecta solutia Cotidianului, sa faca vinovate niste ziare care au combatut tocmai calomniile impotriva lui Munteanu, si limbajul derozoriu (vor trebui bucurestencele sa faca avort in Bulgaria, si alte premonitii "catastofrale", pe post de avertismente) folosit. Si acum tocmai ei au produs schimbarea? Eu ma indoiesc rau de tot - sunt eu oare naiv?

Mihai Ion Turcu sa vedem ce va decide CCR privind cererea de alegeri in doua tururi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 10 mai 2016

Diversiuni de presa

Smaranda Dobrescu

Asa cum "strada " schimba guverne, de ce nu s-ar coaliza si presa sa schimbe candidati la primarie? Sincronizare si conducere unitara sa fie!

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv