Pe facebook: Oare cine in tara asta framantata si despartita de mari prapastii s-a mai repozitionat?

luni, 15 februarie 2016

Oare cine in tara asta framantata si despartita de mari prapastii s-a mai repozitionat?

Smaranda Dobrescu

Se intampla lucruri neobisnuite: Postul Romania TV si-a schimbat tonul si mesajul, Codruta isi dovedeste seful ierarhic care a avut un girofar albastru, un deputat ALDE iese din rezerva cu care ne-au obisnuit alesii si-si expune public panseurile. Oare cine in tara asta framantata si despartita de mari prapastii s-a mai repozitionat?

IN SFARSIT CINEVA O PUNE LA PUNCT PE KOVESI – Vicepresedintele ALDE Catalin Beciu, mesaj dur...

IN SFARSIT CINEVA O PUNE LA PUNCT PE KOVESI – Vicepresedintele ALDE Catalin Beciu, mesaj dur catre sefa DNA Laura Codruta Kovesi: „Bine Lulutza!…

luju.ro|By Copyright (c) luju.ro

Draghi Puterity "Oare cine in tara asta framantata si despartita de mari prapastii s-a mai repozitionat?"

Departamentul de Stat al SUA grin emoticon Probabil s-au prins ca mergand pe linia asta vor reusi sa-i transforme pe romani din cei mai pro-americani "aliati" in cei mai antiamericani. Si asta chiar in ajun de WWIII. Este chiar de asteptat ca americanii sa dea celor nemultumiti "capul Motzoacei", conform traditiei.

Smaranda Dobrescu Departamentul de Stat, Draghi avea toate motivele sa realizeze ca sustinerea impotriva poporului a lui Basescu in 2012, tolerarea discursului lui Gittenstein si a actiunilor sale, vizitele lui Gordon si Nulland vor comuta in altceva simpatia de decenii a romanilor in asteptare de americani. Daca si-au dat seama abia acum pot intelege fie ca nu au fost informati asupra pulsului populatiei fie abia acum au intradevar nevoie de soldati fideli..

Preda Mihailescu Nu ma incumet sa enunt opinii despre evolutia atentiei acordate Romaniei, dar despre Departamentul de Stat din experienta acumulata in zeci de ani - adica picaturi de informatii legate de contexte diverse - biasul merge mereu in aceeasi directie: birocratie cu multa intertie, in care principiul "if it ain't broke don't fix it" nu este intrerupt decat de socuri provocate sau de lobbyuri puternice, sau schimbari de orientare politica la nivel destul de inalt. Deci daca intr-adevar vantul bate de peste ocean, exista o buna probabilitate ca sa isi permita niste analisti mai pricopsiti la tema Romania. Tara atat de sarmana ca nu numai ca nu are lobby, dar nici nu isi poate imagina cine ar interveni in favoarea reala a intereselor ei....

Alexandru Botu Nu conteaza "repozitionarile" . Cei in slujba stapanilor stiu ca pot avea aceiasi soarta, numai ca daca isi slujesc stapanii si-o iau mult mai tarziu pe carca si mai putin "dureros" decat daca ar fi fost pedepsiti de stapani. Stapanii sunt cinici, iuti la manie, ceilalti-neindreptatitii au fost invatati sa le fie mila (mai ales de cine nu trebuie).
Deocamdata, in tara asta, vad ca doar ciobanii, manuitori de ciomage, posesori de caini credinciosi si luptatori, iar ei infierbantati de sange dacic mai gasesc unele rezolvari.

Smaranda Dobrescu Draga Alexandru, nu intentionez sa te deceptionez, dar ma intreb de ce au fost descoperiti la demonstratia ciobanilor de la Parlament fosti lucratori ai Securitatii imbracati cu mitoase si garnisiti cu clop?

Alexandru Botu Draga Doamna Smaranda Dobrescu, nu ma deceptionati si stiu raspunsul: printre daci au trait totdeauna si alte natii. Cand au avut obiective comune s-au bucurat cu totii de izbanzi, cand au fost "neutrii" s-au suspectat cu totii de neintelegere ori chiar de tradare. Daca cineva nu vrea sa repare o situatie care poate deveni periculoasa de ce n-ar fi acceptat dacii sa aiba cu ei iagizzyi la negocierile cu romanii? Mai ales ca erau mai inruditi cu iagizzyi decat cu romanii....Bine, cu asta nu inseamna ca le putem zice iagizzyi si celor ce au "fraternizat" cu ciobanii...

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu ,Doamna, pentru ca ei nu pot lipsi din locurile in care se intampla ceva.

Smaranda Dobrescu Mihai Ion Turcu , Raison. Dar daca stau cuminti si trag cu ochiul e una, daca dau tonul la ceva sloganuri si excentricitati agresive, e altceva. ca de la pasiv la activ.

Alexandru Botu Misiuni si misisiuni....Apoi omisiuni si cate si mai cate!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 15 februarie 2016

Oare cine in tara asta framantata si despartita de mari prapastii s-a mai repozitionat?

Smaranda Dobrescu

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv