Bataia copiilor in familiile de romani

Bataia copiilor in familiile de romani – 5 februarie 2016

 

Stefan Kovacs

Eu sunt sigur că familia știe mai bine ce-i trebuie copilului decât orice stat- inclusiv statul norvegian. La naiba, discutăm despre părinți vs. roboței ucigași și funcționând pe aceeași melodie abuzivă "Noi nu dăm socoteală la nimeni". Vrăjelile cu "Da CE TARE SUNT BĂTUȚI COPIII NOȘTRI" uită 2 lucruri:
1. violența în familie are ca principala cauză sărăcia;
2. violența în familie este potențată de lipsa de educație;
Acuma revenind la vechile și bunele principii eu aș zice că atâta timp cât nu se produce un abuz real, sistematic și care poate fi dovedit indiscutabil asupra copilului- ceea ce se întâmplă în familie trebuie să rămână în familie. A dramatiza o corecție fizică înseamnă a deschide o cutie a Pandorei de unde nu se mai poate ieși. De asemenea să ceri unor părinți să devină niște pedagogi cu normă întreagă și cu doctoratul în pedagogie e iarăși stupid. L-ai prins pe cel mic că a furat de la un coleg de clasă. Pui de o psihodramă sau îi arzi una ca să învețe minte ? Toată politica asta de educare ținând seama de "drepturile copilului" (Există și curs în școală "Educația pentru drepturile copilului" dar vor scoate istoria că-i inutilă) e deficitară și conduce la apariția unor mici monștri răzgâiați la maximum și care pleacă din start fără vreo responsabilitate socială. Când faceți o astfel de educație cu copiii dvs. gândiți-vă la beizadeaua aia care tocmai a călcat o femeie beat fiind pentru că "așa l-au învățat părinții să se manifeste liber".

 

Costel Gilca De ce nu am transforma părinții în pedagogi? 
Părintele este un antrenor de viață pentru copil, și nu copilul un paratrăsnet pentru oboseala/frustrarile zilnice.
Dacă copilul fura nici bătaia nici psihodrama ajuta, ci înțelegerea mecanismului/motivației furtului și apoi identificarea acelor cuvinte scurte care sa explice nu sa traumatizeze.
Profesorii văd mulți copii: un copil violent în clasa înseamnă ca aduce violenta (presiunea) din familie. 
Revin: de cea nu ne-am educa și noi ca sa educam copiii?
Eu m-am adunat pt ca innGermania unde s-a născut fetiță mea nu vorbeam limba și nu aveam pe nimeni lângă mine.
M-am trezit cu un produs nou în casa fără instrucțiuni și fără nimeni din familie ca sa îmi arate cum funcționează. 
Așa ca am citit mult și foarte mukt. 
Și da...violenta nu e metoda de educare ci de dresare! 
Acum ca am caine îmi dau seama ca nici pe caine nu îl bați când îl dresezi!

 

Stefan Kovacs Stimate domn- pentru că nu există timp, chef și resurse. Ideea e nobilă- realizarea ei însă imposibilă. Nu e nici o nenorocire dacă o dată la un eveniment mai neprevăzut (de exemplu când încearcă să bage andrelele bunicii în priză, la 2 ani) copilul mai primește una pe funduleț. Și nu poți la 2 ani să-i explici copilului - pentru că încă n-are vocabularul necesar. Ce facem ? Atâta timp cât părintele are grijă de copil mi se pare normal să procedeze cum crede că e mai bine. Supra-ocrotirea chipurile manifestată și prin legea norvegiană e proastă și duce la consecințe monstruoase. Respectivul copil va intra în viață convins că totul e permis, totul e ușor și restul lumii este obligată să=-l ia pe el, neadaptatul, delicventul așa cum este.

 

Costel Gilca Fără îndoială că nu e un capăt de tara ca odată sa îl zgâlțâini! Dar.....problema se pune : cine fixează limita zgalt8elii.
Știu un profesor care îmi spunea: e greu sa îi spui unui parinte: copilul dvs. E agresiv al școală, pt ca părintele e cel agresiv acasă și nu accepta alta opinie!

 

Prospectiv A-z  Mai este o problema: Din momentul in care ai creat o institutie, tendinta acesteia este sa-si genereze activitate, indiferent de statutul (initial) al acesteia.

In general, educatia copiiilor reflecta societatea pe ansamblu. Parintele pedagog este un vis pentru societatea in care supravietuirea este imperativul. Dupa cum, la capatul celalalt, se angajeaa psihanalist pentru a rezolva angoasa lui Jimmy. 

Probleme pot apare cand cele 2 de mai sus se intersecteaza nefericit.

 

Stefan Kovacs Nefericirea începe de la o imagine greșită asupra copiilor- pe care au avut-o părinții, buniciii și așa mai departe- și o avem finalmente dar pe scară mult mai mare- noi. A avut mama 3 păpuși ? Îi cumpără 20 copilului ca să nu se simtă frustrat. A fost tatăl tras de urechi de învățător ? De copilul lui nu se atinge nimeni, crimă, mhaha...și ajungem la niște generații în care fiecare individ are propriul "teritoriu de securitate" (pe bune) unde dacă cumva elevului sau studentului i se citește din Mark Twain el se simte ofensat, ultragiat, lovit în moalele capului. Și la noi îl avem în plus pe tânărul cu bani care crede că poate face orice pentru că are bani și tânărul fără bani al cărui model e Salam sau țăranul cu BMW.

 

Costel Gilca Este o confuzie. Tânărul cu BMW nu sunt sigur ca nu face parte din genul în care acum mama l-a bătut acum îl pupa.
Și da..sunt povesti traumatizante: Puiul spre exemplu. Educația sec XVIII bazata pe frica încă se vede. Evul mediu creștin se simte în gena educațională. Nu trebuie caut dintr-un extrema în alta. Ci trebuie găsit echilibrul!

 

Stefan Kovacs Sunt de părere că singurul reper moral care mai există la ora asta este creștinismul. Care trebuie făcut să fie iubit- nu chinuit cum se face acum cu veverița care l-a accidentat mortal pe Gigel pentru că o fugărea în zi de post.

 

Costel Gilca E cu dus și întors. E mult de discutat și analizat ! Cu bune și rele!