Pe facebook: Odiseea lui Varoufakis

duminică, 19 iulie 2015

Odiseea lui Varoufakis

Odiseea lui Varoufakis – 14 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Pentru cei dornici sau interesati sa se opuna conditiilor creditorilor si sugestiilor Germaniei, Varoufakis le taie cheful, povestind odiseea sa pe durata a cinci luni in care timp a incercat sa aduca in Ithaca vesti bune.Exemplele mitologice nu l-au ajutat cum nici stiinta lui de carte.

Yanis Varoufakis full transcript: our battle to save Greece

The full transcript of the former Greek Finance Minister's first interview since resigning.

newstatesman.com

Octavian Lupu Pentru cei care inca mai folosesc cuvintele Uniunea Europeana si democratie in aceeiasi fraza:"[But] Schäuble was consistent throughout. His view was "I'm not discussing the programme – this was accepted by the previous government and we can't possibly allow an election to change anything. Because we have elections all the time, there are 19 of us, if every time there was an election and something changed, the contracts between us wouldn't mean anything."

So at that point I had to get up and say "Well perhaps we should simply not hold elections anymore for indebted countries", and there was no answer. The only interpretation I can give [of their view] is "Yes, that would be a good idea, but it would be difficult to do. So you either sign on the dotted line or you are out."

Mihai Ion Turcu Contradictia relevata de Schauble este reala si solutie in termenii actuali ai stabilimentului UE.La originea dilemei este diferenta mare de potential economic si putere financiara intre statele UE ca si problemele scoiale din diferitele state si necesarele politici pentru controlul si solutionarea lor pozitiva. germania nu are in concept solutii realiste pentru imbunatairea condirtiei sociale a romanilor. N-a rezolvat inca discrepantele dintre exd RFG-RDG. "Democratic" cetatenii ex RFG sunt ostili transferului de bogatie spre ex RDG. care RDG, economia RDG a fost devastata dupa unire ( privatizata), cum a fost ruinata economia Romaniei dupa aderarea la UE. Multe din statele UE au discrepante mari de dezvoltare economica, si Romania, pe care dovedit, nu liberalismul capitalist le rezolva ci politici de stat tintite spre omogenizare, stat care este tinut sa nu se amestece in conomie (?) mai mult i-i este interzis sa detina in propietate de stat resurse si mijloace de productie (?)....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 19 iulie 2015

Odiseea lui Varoufakis

Odiseea lui Varoufakis – 14 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv