Pe facebook: Declaratii contradictorii

duminică, 19 iulie 2015

Declaratii contradictorii

Declaratii contradictorii – 15 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Azi, intalnire aniversara la BNR. Printre altele, Guvernatorul a declarat:
"mixul corect de politici macroeconomcie a făcut ca România să îndeplinească toate criteriile pentru trecerea la moneda unică şi să aibă costuri de finanţare scăzute - "
D-l Presedinte Johannis a declarat printre altele:
"Pentru ca economia noastră să devină cu adevărat competitivă, avem nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor mediului de afaceri"
http://stiri.tvr.ro/iohannis--reducere-de-taxe--utila-doar-…

Constantin Gheorghe Păi, da! Și pentru asta nu vrea să promulge Codul Fiscal! Logic, nu? O creștere de TVA ar veni mănușă pomenitului mediu! Mă apucă greața! De ce și-or fi văzând unii de treaba lor?

S.D Mediul nostru de afaceri asa napastuit cum e, aduce la buget doar 22% din impozitul pe profit datorat, parte din cauza evaziunii fiscale, parte din profiul reinvestit (?) si neimpozitat si parte din repatrierea lui. Nu mai punem la socoteala ca 16 % este cu exceptia Bulgariei cea mai mica impunere. Nu e prima data cand aud ca pentru stimularea mediului de afaceri ar trebui desfiintat impozitul pe profit. Astept sa-l aud pe Presedintele care se erijeaza in Guvern ca are un plan impotriva firmelor inregistrate in paradisurile fiscale si capata contracte de la stat!

Delia Bogdan Pe noi ne mai intreaba cineva, candva, ce parere avem despre marile lor proiecte, realizate, desigur, toate, dar toate in interesul national al unei natii niciodata consultate? sau care, atunci cand este consultata, nimeni nu tine cont de opinia rezultata!

Octavian Lupu Desi sunt un adept al cresterii salariilor pentru functiile celor din varful statului, consider totusi ca dl. Iohannis ia prea multi bani, chiar si acum, pentru a debita platitudinile mai mult sau mai putin neoliberale pe care i le baga sub nas protipendada cotrocenista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 19 iulie 2015

Declaratii contradictorii

Declaratii contradictorii – 15 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv