Revolutia care va (nu va) veni – 20august 2017
Stefan Kovacs shared his post.
REVOLUȚIA CARE VA/(NU VA) VENI- cine o face și de ce ?
Eu zic că există o stare de nemulțumire care se accentuează pe zi ce trece- după 22 Decembrie 1989. Începută inițial ca nemulțumire față de comunistul FSN și față de Iliescu care nu dorea să plece- nemulțumirea asta s-a acutizat o dată cu terminarea a ceea ce s-a numit industrie în România- dar s-a dezvoltat și a crescut și mai mare la nivelul noilor generații- care nu mai au nici un fel de perspectivă. Copii se nasc în România- chiar dacă mai puțini- iar toate generațiile născute după 1990 și până în 2000 (care ar avea azi 17 ani) deja nu mai au nici un fel de ofertă sau comunicare cu statul.
O astfel de situație este categoric o situație pre-revoluționară pentru că avem o masă de mai multe milioane de oameni care n-are nici un fel de șansă (sau șanse foarte vagi) să se angajeze în România- dar pe de altă parte n-are foarte multe șanse să-și găsească de lucru în emigrație- pentru că spre deosebire de cei născuți înainte de 1989- nu au o calificare semnificativă și nici nu-și doresc neapărat o muncă fizică necalificată (în pofida declarațiilor de tip "vreau să plec oricum").
Pe de altă parte avem o masă (de putere- controlând fie zona financiară fie făcând parte din structuri de vârf a serviciilor) nemulțumită de situația actuală. Vă mai amintiți de dl. Mazilu ? Da dl. Coldea o fi mulțumit ?
Acești tineri și foarte tineri vor pune de o Revoluție- care Revoluție nu este neapărat o Revoluție a celor flămânzi (deși coborârea accentuată a nivelului de trai e o realitate) ci mai degrabă Revoluția celor neauziți, a celor nebăgați în seamă. Pentru că spre deosebire de perioada interbelică (atunci când statul a început să folosească șomerii la ridicarea diverselor facilități) și spre deosebire de perioada comunistă nimeni nu și-a pus problema să inventeze ceva care să consume energia (și de ce nu și talentul) acestor concetățeni. Investitorul străin (și chiar și cel român) nu sunt interesați nici să califice și nici să angajeze/promoveze tineri așa cum se prezintă ei azi. Partidele politice (spre deosebire de cele interbelice și de comuniști) nu i-au prea atras- pentru că n-au avut ce să le ofere. Câți din tinerii din Parlament sunt reprezentativi pentru ceva meserie/profesie în România și câți sunt copiii lui mămica/tăticu e o discuție care ar putea să fie purtată.
Statul român a avut mai multe încercări de politică socială față de acești tineri.
1. I-a ținut în școli cât mai mult . Din păcate marea majoritate a aboslvenților n-au ieșit supercalificați ci dimpotrivă.
2. Le-a asigurat relativ posibilitatea de plecare. Zicem relativ pentru că normal ar fi fost ca piața forței de muncă spre vest să fie gestionată de stat- Băsescu și PD-Lul au avut grijă să nu se întâmple așa ceva. De aceea azi nu știm exact- câți români au plecat din țară, câți și-au găsit de muncă în mod legal, câți plătesc asigurări în țara de imigrație, etc.
Din păcate- din 1990 și până acum statul român n-a încercat să facă din acești tineri niște parteneri, niște participanți la orice formă posibilă (și gândită) de dezvoltare. Și de-aici senzația de nereprezentare, și de-aici senzația că sunt părăsiți, că Parlamentul și Partidele nu-i reprezintă, etc. Etapa imediat următoare- în condițiile existenței unei minime organizări și a unui declanșator de gen Colectiv sau OUG 13 este Revoluția.
De ce ? Păi o Revoluție- pare că schimbă ceva. Ce știm noi- și nu știu ei- e că o schimbare cu adevărat transformațională- înseamnă apariția unui regim care să construiască ceva. Ceea ce după ce s-a demolat tot- înseamnă niște zeci de ani de re-inventat făbricuțele din anii 30-50.Re-apariția unui Malaxa, Mociornița, Guban. Greu de crezut. Revoluția lor poate să fie doar de formă. Și, evident că va fi mai proastă pentru că nu mai există acea minimă educație care să reprezinte un progres. Pe de altă parte pentru păpușarii respectivi- o astfel de Revoluție ar putea reprezenta preluarea directă a puterii- cu avantajele respective.
Merită statul român o mesă ? Dar o Revoluție ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu