duminică, 3 iulie 2016

Victor Athanasie Stănculescu, jucătorul în no man's land

Prospectiv A-z:
Se știa de aproximativ o săptămână că Victor Athanasie Stănculescu este pe moarte, acum a murit. Figură-cheie a Revoluției, printre puținii condamnați la ani grei de închisoare pentru rolul său din decembrie 1989, fără a fi nici astăzi pe deplin clar care a fost acesta, Stănculescu a suferit un atac cerebral.
În ianuarie 2011, un jurnalist l-a întrebat: V-ați pierdut soția, v-ați pierdut gradele militare, v-ați pierdut libertatea. De ce vreți să vă pierdeți și demnitatea? De ce nu spuneți răspicat ce a fost în decembrie ’89? Mereu amânați și nu știm cât timp mai aveți.
A răspuns: Un om care este aici, în închisoare, crezi că mai poate să spargă un sistem care e de douăzeci de ani și s-a întins în toată România? Acest sistem a reușit.
Acum opt ani, într-o conferință de presă, după condamnarea sa definitivă la 15 ani de închisoare în dosarul Timișoara, generalul a declarat public că cei care au vrut arestarea sa nu au dorit să se afle unele adevăruri despre Revoluție, despre care nu va vorbi nici el, dar a pomenit despre existența unor casete video cu dezvăluiri.
“O să se afle când o sa dispar eu ca ființă. Eu țtiu ce-am făcut, ei știu din auzite. Rămân cu fruntea sus, nu mi-e frică nici mai departe”, a spus Stănculescu. El a vorbit, ulterior, despre existența, într-o bancă din Elveția, a unor casete, “nouă-zece” la număr, care ar conține câte 90 de minute de înregistrari audio in care generalul vorbeste despre evenimentele din decembrie 1989. Stănculescu a mai anunțat la vremea respectivă că respectivele înregistrări vor fi făcute publice după moartea sa.
Comments

Prospectiv A-z:

aladyn
+5
Nenea stanculescu a crezut ca poate sa fie cu fundul in doua luntrii și nimeni sa nu se prinda. S-a crezut prea jmeker și a inșelat pe toata lumea facand pe misteriosul și pe eroul. De fapt a fost un lingau și un fricos. Sa nu uitam ca a fost printre primii milionari postrevoluționari. Datorita caracterului duplicitar a avut de suferit un pic prin procese si inchisori. Poate a lasat ceva marturii despre ce a fost in 89 si dupa. Stia multe dar spunea doar ce-i convenea și apoi o scalda sau se contrazicea. Face parte din mamuții comunistoizi care credeau ca prin minciuni și forța se poate conduce. Generația celor de peste 60 de ani trebuie eliminata complet din orice funcție de conducere in țara asta. Nu fac nimic-doar minciuni și incompetența si se opun modernizarii si vietii civilizate.

Prunaru
+5
Pacat ca acest om, Stanculescu, nu a spus ce s-a intamplat in decembrie 1989 pentru ca el stia toate dedesubturile. In primul rand ce a stabilit el cu ungurii in vara anului 1989 cand a fost, chipurile, sa-si faca concediul la lacul Balaton. El stia programul evenimentelor din decembrie 1989. Stia ce rol vor juca serviciile maghiare, mai ales la Timisoara, KGB-ul in toata tara, serviciile sarbe in Timisoara care voiau o parte din Banat si alte servicii care inscenau atacuri aeriene in Romania. Concret Stanculescu a fost un tradator al poporului roman si al Romaniei. Alaturi de Brucan, Roman, Iliescu si Voican a comis cea mai inalta crima prin asasinarea miseleasca a sotilor Ceausescu. Pacat ca nu s-a destainuit.

Suciu
+5
Si-a luat si ghipsul cu el pe lumea aialalta? Poate mai are nevoie pentru vreo mascarada.

PROMETHEUS
+8
Care general? A fost degradat, a avut ocazia sa faca ceva , dar si-a omorat COMANDANTUL SUPREM. Puteau doar sa-l inchida, sa aiba parte de O JUDECATA DREAPTA, nu de o MASCARADA MASONICA, in ziua sfanta de CRACIUN.

IQ100
+5
cam tarziu. Conspirator antiroman probabil in prima linie; si traficant de armament dupa. Duca-se in cele mai rele vibratii ale Lumii de Dincolo!

Belphegore @ IQ100
+4
Inteligentule, cu Qi cat al unei oale de noapte de confort trei esti mai bou decat prevede legea. Alaturi de generalul Guse nu a deschis portile Romaniei Rusiei

Un amagit
+15
Avea dreptate cand spunea ca nu poate sparge un sistem. Sistemele demne de acest nume sunt atat de puternice incat adevarurile lor ascunse nu se pot afla decat atunci cand e prea tarziu. Sa speram totusi ca acele casete vor iesi la iveala. Nu ca s-ar mai putea schimba sistemul, dar macar asa, ca sa ne amagim putin ca nu suntem chiar atat de prosti si multumiti de prostia noastra.



Prospectiv A-z:

"Am aflat cu tristețe vestea încetării din viață a lui Victor Atanasie Stănculescu, un om care, prin deciziile luate într-un moment decisiv al istoriei noastre recente, a contribuit la ieșirea din totalitarism și revenirea la democrație. Indiferent de controversele pe care le-a stârnit activitatea sa, în decembrie 1989, în calitatea de adjunct al Ministrului Apărării Naționale, a contribuit la succesul Revoluției Române și apoi la structurarea noilor instituții ale statului român. Formația sa militară, seriozitatea și profesionalismul său au fost calități pe care le-am apreciat și care l-au caracterizat, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut în ultimii ani. Transmit sincerele mele condoleanțe familiei și celor apropiați lui. Dumnezeu să-l odihnească!", a scris Ion Iliescu, într-o postare pe blogul personal.

SOBOLANU
-1
DACA NU ERA GENERALUL STANCULESCU TU ILIESCU BAGAI RUSII IN TARA IN 1989 ASA CA GURA MICA ESTI SENIL DEJA !!!!!!

Agamemnon
+21
Stanculescu si democratia? Haida de mosule, ca exagerezi. Stanculescu a dorit privilegii si atat. Mi-l amintesc cun conducea arogant un BMW prin Bucuresti, injurat de toti politistii de la circulatie, pentru ca nu respecta nici o regula, pentru ca el era Stanculescu, vezi Doamne!

Banel Autogol @ Agamemnon
+8
Era si "om de afaceri"!!:))) Primele consignatii din Bucuresti ,numite "buticuri",de tigania post-revolutionara,erau ale lui; cara banii cu valiza,avea un interpus,fost chelner la Ambasador!

PROMETHEUS
+17
Care D-zeu? Voi care in ziua de CRACIUN, a nasterii domnului nostru ISUS CRISTOS, ati condamnat la MOARTE doi OAMENI ? Apoi , ce ati facut? Unde sant romanii? SCLAVI ! in tara si afara! Unde e economia? TAIATA la fier vechi de BULIBASII lui CIOABA si BERCEA , asa cum a recunoscut SOV. Nu meritati nici unul nimic! Noi , eram toti in strada pt. LIBERTATE, nu sa ne intoarcem la BOLSEVISM sub URMASII lui BRUCAN.


Prospectiv A-z:

**************************Şi cum aţi fi vrut să se desfăşoare procesul?
Nu aşa.
Dar cum?
Verdictul tot ăla trebuia să fie, dar procesul nu trebuia să arate aşa.***********************

În 2012, în timp ce era încarcerat în Penitenciarul Jilava, Victor Atanasie Stăculescu a acordat un interviu jurnaliştilor ziarului „Adevărul”. El a vorbit atunci despre decembrie 1989, despre relaţia cu Ion Iliescu şi despre procesul soţilor Ceauşescu, dar şi despre mitul casetelor explozive de la Revoluţie, pe care le-ar ţine într-un seif din Elveţia.

„Adevărul“: Sunteţi vinovat pentru ce s-a întâmplat la Timişoara?
Victor Atanasie Stănculescu: Cum să fiu vinovat? Pe linia ordinelor Ceauşescu-Ceauşeasca-Milea-Postelnicu-Coman, numele meu nu există. Dacă veţi citi motivarea sentinţei judecătoreşti vă pufneşte râsul. Că am pregătit trupele, că am preluat comanda, că am făcut. Nu am preluat nicio comandă! Pentru ce au scris ei acolo trebuia să fiu la Timişoara cu cel puţin o săptămână înainte! E o sentinţă scrisă de oameni care nu au nicio pregătire militară.

Cu Ion Iliescu ce relaţii aţi avut înainte de 1989?
Ne-am întâlnit o dată la Teatrul Nottara. A venit Ion Caramitru cu pianistul Dan Grigore. Iliescu stătea în primul rând, eu undeva mai în spate. Eram în relaţii bune cu Caramitru, la urmă m-am dus la el şi a venit şi Iliescu şi am schimbat câteva vorbe. A fost pură coincidenţă. Cu Ion Caramitru am avut o relaţie extraordinară, cum nu am avut cu mulţi. Şi în zilele Revoluţiei tot suna la mine acasă şi vorbea cu nevastă-mea, îi spunea de terorişti. I-am transmis să termine odată cu prostiile astea, că nu e nimic adevărat! De unde ştiaţi? Cum să nu ştiu? Nu avea cine să facă treaba asta. Era brodată o literatură pe seama teroriştilor şi atât. S-a dorit doar să se creeze panică.

Pe imaginile de la procesul Ceauşeştilor se vede că făceaţi avioane în timpul pledoariilor. De ce făceaţi asta?
Începuseră să mă plictisească prostiile lui Dan Voinea (n.r. – procuror la acel proces). Era o nebunie! Avocaţii deveniseră şi ei acuzatori. Dan Voinea mă agita, mă enerva.

Şi cum aţi fi vrut să se desfăşoare procesul?
Nu aşa.

Dar cum?
Verdictul tot ăla trebuia să fie, dar procesul nu trebuia să arate aşa. Păi, ori eşti avocat, ori nu mai eşti avocat.
Dar deznodământul tot la fel – plutonul de execuţie?
Categoric! Aşa trebuia să fie. A făcut Sergiu Nicolaescu un film despre Revoluţie, l-a pus pe Iurie Darie să joace rolul meu. L-am văzut pe săracul Iurie la televizor, la Premiile „Gopo“. Era terminat, săracul, trist. Sper să nu ajung niciodată aşa.

Certificat de revoluţionar n-aţi vrut?
N-am vrut, deşi m-a rugat Bebe Ivanovici. Mi-a zis Bebe să iau, că am fost, dar eu am zis că dacă nu au primit nimic cei care au luptat în Al Doilea Război Mondial e penibil să dai unora care au stat trei ore pe stradă. Cei din război au fost în frig, în noroi, degeraţi, măcelăriţi. Au pătimit atâtea, şi pentru ce? Toţi s-au purtat urât cu Armata Română. Nu i-a mulţumit nimeni că a făcut totuşi Revoluţia.

Care a fost cel mai greu moment de la Revoluţie?
Când am fost faţă în faţă cu Ceauşeştii. M-am simţit atunci ca între două plutoane de execuţie.

V-au degradat. Nu mai sunteţi general, sunteţi simplu soldat.
Da, dar aici, la penitenciar, am gradul asigurat. Toată lumea îmi spune „Domnule General”.

Când o să spuneţi tot ce ştiţi?
Mai bine tac.

Regretaţi ceva?

Nu regret nimic. Cum credeţi că am ajuns să trăiesc atât? (n.r. - la momentul interviului, Stănculescu avea 84 de ani) Generalul scoate o mapă roşie, nu foarte voluminoasă, dar oricum ar putea încăpea o casetă video în ea.

Ne-aţi adus caseta care explică Revoluţia?
(Râde) Mai există legenda asta?

Citeste mai mult: adev.ro/o93037


Prospectiv A-z:

Soţia sa, Elena Stanculescu (în vârstă de 68 ani), s-a sinucis la data de 21 decembrie 2003, aruncându-se de la etajul doi al imobilului în care locuiau, în timp ce generalul era acasă şi dormea. Inainte de a-si lua viata, ea a scris un bilet in care explica gestul si o scrisoare-testament in care dadea amanunte privind averea familiei. In bilet ea isi justifica gestul prin anii de mizerie in care a trait prin tararea sotului ei prin tribunale, in loc ca acesta sa fie considerat erou. "Opt ani de mizerie umană. Motorola? Timişoara? Cine dintre cei de azi ar fi fost acolo unde sunt. Toţi sunt eroi. Ce făceaţi dacă nu era Stănculescu? Scârbă, ură şi dezgust. Ajunge. Nu se poate mai mult. Să fiţi blestemaţi".

Citeste mai mult: adev.ro/o9142f


Prospectiv A-z:

O anti-opinie de Mirel Curea

Victor Stănculescu, o figură enigmatică, parte lord englez, parte personaj marqezian, în contrast total cu haioșenia deșucheată a hahalerelor simpatice care populează topul preferințelor naționale, a murit soldat. Astfel, ultimul său drum pământesc nu poate fi marcat de onorurile militare rezervate generalilor, pe care le-ar fi meritat cu prisosință. Asta, pentru că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție l-au condamnat în anul 2008 la degradare militară, pedeapsă complementară celor 15 ani de închisoare, pedeapsa principală pentru „omor deosebit de grav”, pronunțată în Dosarul Timișoara.

Las la o parte faptul că în dosar nu a existat nici cea mai palidă probă potrivit căreia Stănculescu să fi dat vreun ordin de reprimare, nici măcar vreunul verbal, căci de ordin scris nici nu se poate pune problema. Las la o parte și faptul că din seara zilei de 20 decembrie 1989, moment în care Nicolae Ceaușescu l-a numit comandat unic al municipiului Timișoara, armata nu a mai tras nici măcar un singur foc de armă, ba chiar mai mulți militari, ofițeri și soldați, au fraternizat cu demonstranții. Mă rezum la a arăta doar faptul că motivarea sentinței ÎCCJ sună precum un eseu istoric prost scris. În ea nu se face referire nicăieri la faptul că Victor Stănculescu ar fi dat vreun ordin trupei, scris sau verbal, direct sau indirect, de reprimare a locuitorilor Timișoarei, ci că „s-a implicat”, „a organizat”, „a pregătit”, „a preluat”.

https://www.facebook.com/mirel.curea/posts/1032212570147261


Prospectiv A-z:

In cartea „In sfarsit, Adevarul…”, lansata ieri la Biblioteca Centrala Universitara, fostul general Victor Stanculescu (degradat de justitie la rangul de soldat, ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele de la Timisoara) face primele dezvaluiri despre Ion Iliescu si fortele sovietice din spatele lui. Acestea au actionat pentru eliminarea Ceausestilor si instaurarea emanatului la Putere in decembrie 1989.Stanculescu dezvaluie ca primul ministru al Apararii pus in functie de Ion Iliescu in decembrie 1989 – generalul Nicolae Militaru a fost descoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: „fiind omul sovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste” si de aceea l-a retrogradat intr-o functie inferioara in economie. „Cred ca numirea lui Militaru a fost la ordinul rusilor”, a concluzionat Stanculescu, care a reconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut scoala impreuna la Moscova. Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primit informatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989 uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpul regimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit pe Militaru, in dosarele „Corbul 1″ si Corbul 2”, ca fiind omul sovieticilor.

Stanculescu a marturisit ca, indiferent daca ar parea ilogic, a ramas cu credinta ca generalul Militaru a vrut sa-l lichideze inclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul la Garnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului care i-au „judecat” pe Ceausesti, intrucat ofiterii din localitate primisera ordin sa traga intr-un elicopter care va veni „sa-l salveze pe Ceausescu”.

Un zambet pe 16 mm

Stanculescu l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul Vasile Ionel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierul prezidential la Cotroceni. Despre Vasile Ionel, autorul a relatat ca acesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului unde comunistii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului.

Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie 1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit la MApN de unde a luat legatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca a fost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cu care Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprime pe Elena si Nicolae Ceausescu.

Victor Stanculescu nu si-a ascuns parerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat un grup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati, si ca decizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucrat combinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB (securitatea rusilor).Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce au urmat Revolutiei -inclusiv dosarele penale in care a fost condamnat – s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si ca acesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe Petre Roman. Finalul marturisirilor lui

Stanculescu se incheie astfel: „In septembrie parca m-am intalnit cu Ion Iliescu si i-am spus ce aveam pe suflet, pentru ca tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut o singura reactie: un zambet pe 16 mm si… nimic”.


Reporter: Se fac 20 de ani de la previziunile lui Silviu Brucan, care a spus că abia în 20 de ani se vor acomoda românii cu democrația. Ce credeți, a avut dreptate, sîntem gata aco­modați?

Victor Stănculescu: Visul a fost frumos, realitatea este încă crudă. Trebuie să rămînem cu visele.

Rep.: Cum se face că dvs., care ați avut un rol-cheie, poate cel mai important rol în Revoluție, sînteți acum la zdup, sînteți degradat militar, n-o să beneficiați de salve glorificatoare la moartea dvs., în timp ce o groază de securiști numără milioane de euro în tihnă și au funcții de demnitate publică?

V.S.: Mă doare mai mult că au și documente de revoluționari, ceea ce înseamnă că au reușit să intre în sistem.

Rep.: N-aveți certificat de revoluționar, că ați fost acolo?

V.S.: Atîta vreme cît cei din armata română care au luptat de la Prut la Caucaz n-au primit cît cei care au stat trei sau cinci ore sub gloanțe, la Revoluție, mi-am zis că nu merit să primesc certificat de revoluționar. Cu precizarea că niciodată cît am stat la Timișoara nu am comandat „Trageți!“.

Rep.: Cine a tras la Timișoara și pe 21-22 în București?

V.S.: A tras tot sistemul din dispozitivele militare: Miliție, Securitate, Armată. De la Armată au tras oamenii care în vara lui ’89 au făcut agricultură. Optzeci de mii de militari neinstruiți.

Rep.: Venea din interior slăbiciunea asta, să nu avem o armată, sau era de la alții? În caz de război le convenea debandada.

V.S.: Pînă în ’68 nu ne-am priceput. După ’68 s-au priceput ceilalți. Aveam industrie de armament, exportam armament, dar pe de altă parte, nu aveam vînă la luptă. Exercițiile militare erau bune, însă doar o mică parte din marea masă de 250.000 de militari, cît aveam noi, făcea instrucție serioasă. Res­tul, agricultură și construcții.

Rep.: Ce a fost, revoluție sau lovitură de stat?

V.S.: Se spune că la Revoluție au fost trei de „r“: revoluție, răscoală și rebeliune. Să‑și aleagă fiecare în ce situație s-a aflat. Pînă s-a ridicat elicopterul cu Ceaușescu, fiecare a stat în căsuța lui de melc. După ce-a plecat elicopterul, a ieșit și melcul și la unii le-au ieșit și coarnele, mai mult decît coarnele de melc.

Rep.: Corect. Și Iliescu a ieșit după decolarea elicopterului.

V.S.: Nu l-am exceptat pe domnul Iliescu.
„Am plecat de la istoria cu Anteu și l-am aruncat în aer pe Ceaușescu“

Rep.: În urmă cu cîteva luni, Sergiu Nicolaescu mi-a declarat mie într-un interviu, în premieră, că el a generat, printr-un dispozitiv, vuietul de la ultimul miting al lui Ceaușescu, de a făcut lumea să urle deodată.

V.S.: El a fost singurul dintre specialiștii în cinematografie care în comunism s-a plimbat prin toată lumea occidentală. Spune multe asta.

Rep.: Cum a fost ultimul dialog cu Ceau­șeștii?

V.S.: Ei au ieșit pe hol nerăbdători. Le-am spus că presiunea străzii e prea mare, că nu le garantez securitatea. Tovarășe Ceaușescu, vă propun să…

Rep.: Varianta A, vă propun să muriți, varianta B, să…

V.S.: Nu, să plece. Am dat ordin să vină elicopterul. Am cerut să vină două elicoptere, dar nu puteau, fiindcă erau prea multe antene pe C.C. N-aveau timp să le dea la o parte.

Rep.: Deci nu exista un plan în caz că trebuie vreodată să fugă de pe C.C., cum să se facă. Se împiedicau de antene.

V.S.: N-aveau nici un plan. Am plecat de la istoria cu Anteu, din mitologia greacă, că dacă-l rupi de pe pămînt nu mai are nici o putere. L-am aruncat în aer pe Ceaușescu.

Rep.: Dar „revoluționarii“ aveau un plan, n-au ieșit Iliescu & Co. de patrioți ce sînt.

V.S.: Și acum stau și mă gîndesc dacă nu era bine să tai legăturile Televiziunii. Pentru că Televiziunea a mărit panica și a fost rampă de lansare. Au fost poftiți, „vino tu, vino tu, vino tu, spune tu, spune tu, spune tu“. Mă îngrozesc cîți oameni ai fostului regim sînt azi în vîrf.
„Ideea ca Ceaușescu să fie executat le-a venit celor cărora le era frică de el“



Rep.: Cine a fost cu ideea ca Ceaușescu să fie executat pe loc?

V.S.: Nu putea să vină decît celor cărora le era frică de el. Voican Voiculescu, Iliescu, Roman, Brucan. S-au înțeles din priviri. Fiecare avea cîte o tară care îl putea întoarce invers. Și-au zis să fie credincioși unii altora, cu tot cu tarele lor.

Rep.: Ați fost ministrul Economiei, primul ministru al Economiei în era capitalistă, să spun. Știați, vă prinseseți că țara e condusă de eșalonul doi-trei comunist și cît vi se datorează din chestia asta? Spre exemplu, știați că Petre Roman, fiul lui Walter Roman, era din structurile Securității, din DIE, la fel ca și Adrian Năstase?

V.S.: Și creștin ortodox era Roman, fiul lui Walter. Și creștin, nu? Dacă înțelegeți. Iliescu îl avea pe Bîrlădeanu, ortodox și el, nu-i așa , economist vechi, cu influențe ru­sești, iar Roman avea influențele franceze. Am tăiat cît am putut. Despre Roman știu că fusese prieten cu Caraman, atît spun (n.r. – Mihai Caraman, cel mai tare spion român care a activat în Occident). Nu există țară în care dacă trimiți spioni să nu fie recrutați de țara res­pectivă pentru acțiuni viitoare. Asta a fost în Rusia, cu Iliescu și toți ofițerii de acolo, așa a fost în Franța cu Petre Roman și toți care au fost acolo.

Rep.: Dar parcă n-au fost mari influențe la început dinspre Occident.

V.S.: Pentru că Occidentul se mișcă încet.

Rep.: V-ați pierdut soția, v-ați pierdut gradele militare, v-ați pierdut libertatea. De ce vreți să vă pierdeți și demnitatea? De ce nu spuneți răspicat ce a fost în decembrie ’89? Mereu amînați și nu știu cît timp mai aveți.

V.S.: Un om care este aici, în închisoare, crezi că mai poate să spargă un sistem care e de douăzeci de ani și s-a întins în toată România? Acest sistem a reușit.
„Dacă vreți democrație, eliminați gunoaiele“

Rep.: Cînd trebuia dată lovitura?

V.S.: Trebuia să nu cedez atunci, în ’89. Ceea ce și azi mi se impută: de ce n-ai dat lovitura pînă la capăt? Pentru că, foarte naiv, visam să fie o democrație bogată, ca cea franceză sau engleză. Acum regret. Măcar doi-trei ani să fi avut o dictatură militară, să pună lucrurile la punct și apoi dădeam drumul la democrație. Înainte se lupta așa: ideologic, economic, militar. Acum se luptă economic, militar, ideologic, s-au inversat pîrghiile. Așa luptă Rusia acum. Conducta de gaze trece la nord și la sud de noi. Am rămas pe dinafară. Nu poate să treacă conducta, cică, pe unde trece axa Washington-Londra-București.

Rep.: Cum putem scăpa de vechiul sistem, mai e vreo șansă?

V.S.: De ce la ora actuală Iliescu a rămas profetul României? Guvernul Văcăroiu, Guvernul Năstase de ce au rezistat patru ani, au fost așa perfecte? S-au bazat pe structurile vechi care le-au menținut.

Rep.: Băsescu a fost și el ofițer de informații militare?

V.S.: Nu cred. A fost ofițer de marină și folosit ca ofițer de marină pentru misiunile pe care putea să le primească pe linie de Securitate. Nu stăteai la Anvers fără să ai aprobarea Securității. Găsești vreun dosar? Nu mai găsești. Au fost arse dosare în 22 decembrie într-o nebunie.

Rep.: Ar trebui să vă simțiți vinovat, responsabil de asta.

V.S.: Eu nici dosarul meu nu-l mai găsesc, ca să dovedesc că eram nevinovat la Timișoara. Acum încerc să-mi găsesc drep­tatea la Strasbourg.

Rep.: Dumneavoastră l-ați ușchit pe Ceau­șescu. Găsim banane, cărnuri la alimentări. Ar trebui să punem pe ele etichete: „Aceste produse vă sînt oferite de generalul Stănculescu, care l-a ajutat pe Ceaușescu să se care pe lumea ailaltă“.

V.S.: Nu e nevoie. Mă oprește lumea pe stradă să dau autograf. Mă respectă lumea.

Rep.: Eu v-aș fi respectat dacă spuneați mai multe.

V.S.: Nu se știe, e bine să vorbești cînd trebuie. Deocamdată sînt sănătos, mai e timp.

Rep.: Dar mai uitați-vă și în buletin, la vîrstă.

V.S.: Deocamdată eu nu mă simt că am buletin.

Rep.: Dacă scăpați de pușcărie ce faceți, vă duceți într-o casă retrasă, la căldurică, să așteptați pensia?

V.S.: Eu n-am casă la munte, cum are Caraman.

Rep.: O urare pentru români la limita de ani a profeției lui Brucan?

V.S.: Ca să faceți o țară cu adevărat democratică, eliminați gunoaiele. (Alexandru Căutiș)

Răzvan Belciuganu

MESAJUL KGB, PRIMIT LA BALATON
“(…) Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare (n.a. – generalul Victor Stănculescu şi-a petrecut vacanţa din vara lui 1989 la Balaton, în Ungaria). El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar. (…)

AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est.

VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care, săracu’, a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. (…)

AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu?

VAS: (…) S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema.

El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat. El tot repeta: «În ‘54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi». (…) Probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.”

“COŞUL CU FRUCTE” AL ATAŞATULUI MILITAR UNGAR
“(…) Aradi vorbea româneşte perfect, am discutat cu el de câteva ori, mi-a povestit cum a trăit în România şi cum a ajuns apoi în Ungaria. L-am simpatizat. Mi-am dat seama că vrea să afle mai mult despre noi, ştiam că are nevoie să obţină anumite informaţii, i-am dat exact ce ştiam că avea nevoie să obţină, nu i-am dat nimic în plus, care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce voiam eu, nu ce voiau ei.

AMS: Ce v-a cerut Aradi?

VAS: Aradi a spus: «Domnule general, ce facem mai departe?». «Ce să facem?» – zic. «Păi, mi s-a spus că s-a discutat cu dvs. în trecut…»

AMS: Discuţia de la Balaton.

VAS: Exact! «Trebuie să ne unim ca să ieşim din această încurcătură care se cheamă boala comunismului.»

AMS: Asta face legătura foarte clar între contactul de la Balaton şi misiunea lui Aradi.

VAS: (…) Şi eu i-am răspuns: «Măi, Aradi, ce putem să facem noi? Să aşteptăm, că n-avem cum să începem noi doi, suntem prea jos. La Ialta cei doi au hotărât ce vor face cu Europa. Se vor întâlni din nou ca să hotărască. După aia vine rolul oamenilor care să facă operaţia în sine. Asta trebuie făcut. Să vedem. Nu pot să garantez la ora actuală că vom reuşi numai noi doi. Eventual, tu ai legătura pe o parte, eu am legătura pe altă parte. Ce facem? Tu ştii că şi la tine, şi la noi toată lumea este cu ochii pe ăştia care suntem de origine burgheză».

A fost o discuţie care, în primul rând, nu a fost înregistrată, sigur, că nu aveau cum, pentru că eu controlam biroul periodic, să nu-mi apară ceva. Şi în al doilea rând, nu a existat nici un schimb de documente, lucru care ne-a ferit de orice încurcătură.”

AMENINŢAREA LUI GORBACIOV
“(…) Două momente îmi aduc aminte. Primul, atunci când a venit Gorbaciov în România. Am aflat că a fost scandalul ăla mare între Gorbaciov şi Ceauşescu, s-au contrat foarte dur. Ceauşescu i-a reproşat lui Gorbaciov că distruge comunismul. Când a plecat la Moscova, Gorbaciov îi spune secretarului- adjunct cu propaganda de la ruşi, nu-mi amintesc acum exact numele, îi spune: «Acest Ceauşescu va termina rău!». (…) Noi am avut mai multe întâlniri cu sovieticii.

Ultima a fost cu Tratatul de la Varşovia, în 1989. Această întâlnire a lui Gorbaciov la Bucureşti cu Ceauşescu a fost prilejuită de întrunirea Tratatului de la Varşovia. Practic era întâlnirea noastră, a militarilor, iar delegaţii militari au comentat. (…) Atunci mi s-a spus clar: «Ciocnirea a fost extrem de dură!».

Eu am undeva notat numele acelui secretar cu propaganda care a transmis informaţia, pentru că m-a frapat ameninţarea lui Gorbaciov.”

VARIANTELE SCHIMBĂRII LUI CEAUŞESCU
“Cei de la Securitate aveau semnale din exterior, în primul rând, şi bineînţeles că ambele zone, Estul şi Vestul, se puseseră de acord şi lucrează prin oamenii lor de aici. Tot ei mi-au spus că s-au intensificat acţiunile lor la noi în ţară. (…) Mai era apoi cel care se ocupa de problemele administrative ale Securităţii şi apoi, după decembrie, a fost pus la Poliţie. El mi-a spus că îndepărtarea lui Ceauşescu se va produce la sfârşitul anului, iar acţiunea va fi a partidului. Aşa se explică de ce aşteptam Congresul ca moment al schimbării. (…)

Pentru a scăpa, trebuia să-l debarcăm pe Ceauşescu. Securitatea ştia asta şi de aceea nu voia să se bage, pentru că nu ştia cine câştigă. Ei au aşteptat până în ultimul moment, şi asta i-a costat. A doua variantă. V-am spus: era exclusă o revoltă a populaţiei. Această variantă exista doar în planurile sovietice, care gândeau în termenii marxişti, ai maselor. Ceauşescu a fost nuca tare în jocul puterilor. O mare parte din violenţele de la noi s-au datorat faptului că Ceauşescu a fost nuca tare pe care nu o puteau sparge cu aparatul de partid.

S-a certat cu Gorbaciov, s-a certat şi cu Bush sr, i-a jignit. Cu Bush mai puţin, dar lui Gorbaciov i-a spus mai multe şi mai dure, acuze grave, care au generat răzbunări. (…) Sus, la nivel înalt în partid, existau cei care îşi dădeau seama că economia se duce. În aceste condiţii au început să aplece urechea la sovietici. Cea mai uşoară scuză era că a pus Ceauşeasca mâna pe putere. Aceasta a fost un fel de mască, de aparenţă pentru cauzele mai grave.”

ŢINTA: SECURITATEA
“Eram prieten cu ataşatul militar american la Bucureşti. Vă rog să nu-i daţi numele. Am fost la el, la reşedinţa lui, de mai multe ori, inclusiv cu ataşatul militar francez, care stătea pe Dorobanţi (…); informaţia mi-a dat-o americanul. «Fii atent, ai grijă că Securitatea trebuie să dispară!» Îmi pare rău că nu pot să vă dau amănunte mai precise, pentru că pe unele le-am uitat, pe altele am vrut să le uit. Atunci, imediat, aveam nevoie de un interlocutor ca dvs. Acum îmi este greu să-mi amintesc lucruri pe care am vrut să le uit.”

SPRIJIN IUGOSLAV, CONTRA BANAT
“La Timişoara, când a venit consulul iugoslav la Comitetul Judeţean de Partid, n-am fost prezent la discuţie, dar mi s-a spus că era foarte deranjat că este împiedicat să-şi îndeplinească misiunile. El îşi oferise ajutorul, chipurile, dar ajutorul era Banatul, vă ajutăm, dar ne daţi Banatul. Doi: am aflat mai multe date de la băieţii de la Securitate, cum a fost cu evenimentul care a inflamat fitilul de la Tökes, că asta a fost, un fitil, care a ars mai bine sau mai prost, dar a fost folosit. Veneau agenţii acolo, veneau şi plecau în schimburi.

Voiau să ştie cum decurge acţiunea, ca să poată să ducă mai departe, să împrăştie vestea şi să declanşeze acţiunea în oraş. Erau foarte mulţi străini. Au spus că au venit foarte mulţi bărbaţi în maşină, în excursie, fără nici o femeie sau copil. Domne, zic, chiar aşa?! Pe vremea aia nu eram familiarizaţi cu fenomenul gay. Ca militar, eram printre primii care îşi puteau da seama că ăştia au venit cu misiune, n-au venit să se plimbe. (…) Au fost prinşi nişte străini. Nu se ştie ce este cu ei. Erau cu documente de tranzit sau de concediu.

Când îi întrebau, ei răspundeau că li s-a comunicat că Timişoara este cel mai vechi oraş din Europa unde s-a introdus iluminatul cu gaz, tramvaiul şi nu ştiu mai ce.”

 
“TRĂDAREA” LUI MILEA
“Milea a făcut un gest care văd că nu este înţeles. Pe 22 dimineaţă, Milea a ieşit în stradă la trupe şi le-a spus: «Măi, vedeţi, nu care cumva să trageţi!», după ce noaptea trăseseră la ordinul lui şi omorâseră oamenii de la Universitate. Milea era însoţit de aghiotantul de la Direcţia a V-a a Securităţii. Până a ajuns sus, bineînţeles că tovarăşul a aflat de «trădarea» lui Milea. Imediat ce a venit sus, i s-a dat ultima lovitură. (…) Trebuie să se înţeleagă faptul că, în acel moment, cei doi, Ceauşescu şi Milea, rămăseseră izolaţi.

Activiştii de partid fugeau ca potârnichile, Securitatea nu mai executa ordinele, Ceauşescu nu-l mai avea decât pe Milea pentru continuarea acţiunii de noaptea. La ora 9:00 toate coloanele de blindate erau în mişcare, iar la ora 10:00 am găsit coloana de la Mihai Bravu intrată deja pe Olteniţei şi cobora pe Dealul Viilor. Urma un măcel, pentru că ăştia de la Mihai Bravu făceau instrucţie şi erau unitate de elită. Milea s-a dus sus, la etaj, a cerut pistolul şi s-a sinucis. A fost momentul ultim.”

ISTORIA PICIORULUI ÎN GHIPS
“Ceea ce este important constă în faptul că în 1989 eu eram deja convins că România trebuie să scape de Ceauşescu şi că eu însumi pot face ceva. Acest gând a fost foarte puternic în avion, când mă întorceam de la Timişoara. Atunci m-am gândit pentru prima dată că pot face chiar eu ceva şi pot fi eu alesul, ca să zic aşa. (…) În avionul care mă aducea la Bucureşti de la Timişoara m-am gândit că nu trebuie să mai aştept de la alţii, ci trebuie să o fac eu.

Gândul meu a fost să mă duc acasă, să mă informez de ce se întâmplase la Bucureşti în lipsa mea şi apoi să merg la minister pentru a organiza ceva. Apoi evenimentele au luat alt curs. (…) M-am gândit să repet cumva figura de la Timişoara, să nu mă duc în faţă, să întârzii cât mai mult prezenţa mea acolo, unde mi se cerea. Eu am răspuns mai întâi că mă duc la minister. Şi mi se spunea: Nu, vino încoace, la CC! Discuţia a fost şi cu Milea, şi cu ofiţerul operativ pe minister. (…)

Atunci a fost ideea, care n-a fost a mea, a fost a soţiei mele, care mi-a strigat la un moment dat: «Îţi dau cu o vază de cristal în cap şi te bag în spital». şi de aici mi-a venit ideea de a mă duce la Spitalul Militar şi să mă imobilizez cumva.”

FUGA CU ELICOPTERUL A CEAUŞEŞTILOR
“Ceauşescu mi-a spus: «Milea a fost trădător, te-am chemat ca să preiei comanda Armatei, vezi unde sunt trupele care am ordonat să vină în piaţă să împrăştie mulţimea». S-a exprimat apoi ca în Biblie: «Mergeţi şi opriţi», astfel încât eu am putut interpreta dacă să opresc mulţimea sau trupele. Aşa am înţeles eu. (…) M-am dus la Tufan şi am oprit cele două coloane blindate care veneau. După aceea am coborât şi i-am spus că o să vină, că o să sosească şi că ar fi bine să nu rămână în sediu, pentru că este periculos. Va fi o acţiune sângeroasă în piaţă şi nu e bine să fie prezent. (…)

Urmau să sosească ăia pe care îi chemase Milea şi care trebuiau să măcelărească mulţimea. Că ăsta era ordinul lui. Şi atunci mi-a venit ideea: Dar dacă ăsta fuge pe unul dintre coridoare, pe unde îl găsesc? Asta a fost pe moment, pe urmă mi-a venit în minte legenda lui Anteu, desprinderea de pământ. Atunci i-am spus: «Vă propun să aducem două elicoptere». «Da.» «Da, dar trebuie să-mi dea şi Neagoe acordul.» Ceauşescu a aprobat: «Vorbeşte cu Neagoe». Era dubla decizie la o operaţiune de evacuare a şefului statului. I-am spus lui Neagoe, acesta a fost de acord, repede, că şi el voia să o rupă de acolo, să plece, să dispară. Am sunat la gen. Rus şi i-am cerut elicoptere.”

OFICIALIZAREA LOVITURII DE STAT
“Am ajuns la minister pe la 13:05 sau 13:07. Am chemat doctorul să-mi taie ghipsul, pentru că mă omorâse piciorul de durere. (…) M-am dus la cabinet şi acolo l-am găsit pe Ilie Ceauşescu. Insista să stea acolo lângă mine, la cabinetul ministrului. El se considera ministru în locul lui Milea. I-am spus: «Nicolae Ceauşescu a plecat, dau ordin acum ca toate forţele să intre în cazărmi». El a ripostat că nu e bine, că a dat ordin să se execute numai ordinele comandantului suprem şi e stare de necesitate. (…)

Atunci am chemat ofiţerul operativ: «Camera ta e liberă?». «Da.» «Condu pe tovarăşul general în cameră şi acolo o să stea sub pază.» (…) Am început să dau telefoane, să vorbesc cu comandanţii de armate, să văd care este situaţia în zona respectivă. (…) La 13:30 am hotărât să oficializez răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere.»”

LISTA SCURTĂ A PUTERII
“I-am vorbit politicos (n.r. – lui Ion Iliescu, cel care îl sună pe generalul Stănculescu la ora 13:40), cu condescendenţa faptului că ştiam că a fost adjunct la Timişoara, prim-secretar la Iaşi, apoi coborât de Ceauşescu. L-am informat despre lucrurile principale: că am oprit coloanele, că pe Ceauşescu l-am evacuat şi că este la Snagov, că am ordonat ca toate unităţile să treacă în cazărmi şi că sunt probleme la Sibiu, cum îmi raportase Dragomir – fals, cum aveam să aflu mai târziu -, şi că eu sunt la minister la cabinetul ministrului.

Atunci i-am cerut să vină la minister pentru a-i putea asigura protecţia. Între timp luasem legătura cu cei de la CC şi aflasem de mişcările lui Dăscălescu, cel care voia să formeze un guvern cu care să continue ideile lui Gorbaciov. A fost un moment care a dezvoltat ideea că Iliescu ar putea fi unul dintre succesorii lui Ceauşescu, din rândurile de jos ale partidului. În al doilea rând, pot să spun că mă sunase şi Sergiu Nicolaescu, şi aşa i-am chemat pe amândoi la minister, să ne sfătuim ce să facem. Am chemat şi şefii unor structuri, Minister de Interne, Justiţie. În mintea mea, numirea lui Iliescu drept succesor era o posibilitate, dar nu sigură. Încă ezitam… (…)

Atunci, la telefon, mi-am zis că ăsta poate să fie un om care să preia conducerea politică după Ceauşescu. Am făcut legătura cu ce ştiam din trecutul lui. (…) Nu mi l-a nominalizat nimeni. Eu mă grăbeam să găsesc un lider politic, pentru că îmi dădeam seama că eu nu pot să fac ceea ce doream cu Armata, pentru că generalii erau speriaţi, panicaţi. Nu mai puteam să contez pe o serie întreagă de generali, care umblau acum prin mulţime să spele ruşinea represiunii. (…) Eram pregătit moral şi profesional să preiau puterea în ţară, să asigur tranziţia şi liniştirea populaţiei, dar, când am încercat să fac ceva, m-am lovit de incapacitatea generalilor, mai toţi compromişi, de a acţiona.”

ILIESCU, ALESUL LUI STĂNCULESCU
“(…) M-am interesat şi aşa am aflat că Verdeţ făcea lista guvernului şi i-a propus lui Iliescu să fie ministrul Culturii. Urmăream să văd care învinge. Eram sunat în permanenţă. (…) Eu l-am ales pe Iliescu. Mi s-a părut mai puţin periculos. (…) Verdeţ şi Dăscălescu voiau să repună în funcţiune Marea Adunare Naţională, ceea ce însemna al doilea pol de putere în stat. Eu alesesem Iliescu. (…) Era o alternativă care l-ar fi scos pe Iliescu din joc, dar era o alternativă de continuare a sistemului. Pe de altă parte, eu nu aveam nevoie de o îndepărtare legală a lui Ceauşescu de la putere, pentru că tocmai îl îndepărtasem prin lovitură militară şi îl ţineam legat într-o unitate militară.”

EXECUŢIA DE LA TÂRGOVIŞTE
“I-am întrebat: «Cum o finalizăm, judecata? Îl băgăm la puşcărie, îl punem în domiciliu forţat, cum a făcut şi el, sau îl terminăm?». (…) Cred că a răspuns fiecare: categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru suprimare, Iliescu a fost mai ezitant. (…) Brucan a şi spus: «Ideea este bună, aşa trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul şefului statului». A început el cu teoria, cu Carol al II-lea al Angliei, cu ţarii Rusiei… Brucan mi-a mai spus atunci: «Dacă ăsta rămâne ca monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pară rău la un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră».”

Militaru pregătea o nouă lovitură de stat
“În perioada de până în 18 februarie, Militaru a făcut numiri, şi-a adus generalii complici din primele zile şi le-a dat nişte sarcini personale. Aproape pe regiuni istorice. Ajung la Palatul Patriarhiei, unde fusese Marea Adunare Naţională, la biroul lui Iliescu, şi Petre Roman îmi spune: «Dragă, vrem să te numim ministrul Apărării Naţionale». Şi eu îi răspund a treia oară: «Domne, v-am spus că nu vreau să mă mai întorc». Şi urmează fraza: «Eu la ora 18:00 l-am chemat pe Militaru şi l-am obligat să semneze demisia.

Am vorbit cu Coposu şi cu Câmpeanu, au fost de acord şi am semnat decretul». Iar eu am avut replica: «Atunci de ce mă mai întrebaţi dacă vreau?». Eu nu m-am mai văzut cu Militaru, el a părăsit ministerul înainte să vin eu. În spatele biroului era casa de fier a ministrului şi am dat telefon, l-am întrebat pe – aghiotant, pe secretar: «Unde sunt cheile?». Mi-au răspuns: «A plecat ministrul Militaru cu ele». I-am dat telefon, o dată, de două ori, de trei ori. Îi spuneam: «Adu cheile». Văzând că nu vine, presat de timp şi de faptul că nu ştiam ce e acolo, după vreo săptămână m-am suit în maşină şi m-am dus la el acasă. (…)

Eu intru la Militaru şi îi spun: «Domne, trebuie să-mi dai cheile, că eu nu ştiu ce ai lăsat acolo. Vreau să ştiu ce se întâmplă în spatele meu». Şi el îmi spune: «Eu ţi le dau, dar te rog foarte mult nu schimba nimic din planurile pe care le-am făcut şi nu schimba nimic din comandanţii centrelor militare, pentru că ăştia, în concepţia mea, sunt viitorii prefecţi de judeţe». Se produsese schimbarea administrativă şi eram deja cu prefecţii. «Iar Armata are planurile ca să ocupe principalele obiective din marile oraşe.» Deci el a mizat pe o treabă, care însemna inclusiv darea deoparte a lui Iliescu şi a celor care luaseră oficial puterea de la mine. (…) Militaru pregătea o lovitură militară în martie. A doua.”

Omul de legătură sovietic al lui Vasile Ionel
“Eu am cerut la şedinţa de la 8 iunie 1990, parcă, lui Roman să plec de la minister, dar să plece şi Vasile Ionel. Mai întâi a fost cu Militaru, când am anunţat eşarfa galbenă (n.r. – codul de recunoaştere a elicopterelor care aduceau la Târgovişte completul de judecată pentru soţii Ceauşescu). (…) Şi Militaru a dat ordin să ne doboare, deşi se ştia parola. După ce îl executasem pe Ceauşescu, Militaru a vrut să şteargă urmele. (…) Când l-am trecut în rezervă pe Militaru, am trecut în rezervă şi pe toţi cei pe care îi adusese din rezervă în zilele alea. Deci, şi pe Vasile Ionel. Şi Iliescu a aprobat lista, fără Vasile Ionel, pe care l-a pus consilierul lui. Poftim! (…)

Am primit odată informaţia că (n.r. – Vasile Ionel) o primea pe rusoaică, amanta lui, pe şantierul de la Canal şi pleca aia cu vapoarele încărcate din România. Când Ionel era şeful Canalului şi s-a plâns pe urmă că, la inaugurare, Ceauşescu nu l-a invitat pe navă. S-a ştiut toată treaba cu amanta rusoaică, cetăţean sovietic, că venea, stătea cu el câteva zile şi pleca încărcată, cum se spune. (…) Venea acolo, la Canal, unde aveau o garsonieră, rămânea noaptea la el. Aia venea, pleca, iar venea, iar pleca. (…) Nu putea să fie decât un om de legătură. Aia nu venea de dragul lui, ci de dragul misiunii pe care o avea.”




Mihai Ion Turcu
Mihai Ion Turcu Actele politice 'revolutionare' sunt in raport cu sistemul legal al puterii si sistemului pe care o revolutie -l aboleste si subtituie cu altul, diferit, "criminale". Actele in cauza , in cazul in care schimbarea revolutionara izbandeste nu pot fi judecate potrivit legilor sistemului abolit. Ar insmna reversarea situatiei, in plus puterea care facea efectiva legea nu mai exista. Nu exista "justitie revolutionara". Justetea sau injustetea sunt calificate in raport cu un sistem legal. Ce era just in conditiile sistemului legal abolit ramane just. Un sistem nou nu actioneaza retroactiv.Ce a fost impotriva sistemului abolit, era sub raport al justitiei sistemului abolit injust dar nu este justitiat daca sistemul a fost abolit. Problema este depasita prin introducerea referintei la "legitimitate", o judecata in raport de principii mai largi decat justitia. O revolutie poate fi legitima nu si legala. La nivel de stat, schimbarea trebuie sa fie legitima in asa fel incit statul nou instituit sa fie insusi legitim, fapt important in raporturile interstate si in referinta la dreptul international.Legitime sunt considerate doar schimbarile autogene prin vointa cetatenilor statului exprimata anomic daca legal nu putea fi exprimata. Imixtiuniea unor puteri straine in schimbare face schimbarea ilegitima. Ce avea de spus defunctul priveste posibil aceste imixtiuni, totdeauna existente, care dovedite a fi existat anuleaza legitimitatea statului succesor, care nu doreste asemenea dezvaluiri.
Prospectiv A-z:






Cătălin Dancu a confirmat că Victor Atansasie Stănculescu a lăsat aceste casete cu mărturii, inclusiv despre ce s-a întâmplat la Revoluţie.

Dancu a declarat că speră ca ele să fie făcute publice de către persoana mandatată prin testament să le primească: "Acea persoană care prin testament a fost mandatată de domnul general Stănculescu ca şi beneficiară a drepturilor de autor, să aibă puterea de a da publicităţii aceste casete, pe care chiar şi el le-a confirmat, şi pe care nu vor găsi doar memorii ale generalului Stănculescu, ci şi mai multe alte aspecte, şi vă spun clar că dintr-o ţinută extraordinară generalul Stănculescu nu a dorit să spună tot ceea ce ar fi putut să spună în cadrul acelui proces, pentru că situaţia era alta", a declarat Dancu, la Crematoriul Uman Vitan-Bârzeşti, acolo unde a fost incinerat Victor Atanasie Stănculescu.

Avocatul spune că mulţi ar trebui să fie îngrijoraţi dacă acele casete vor fi publice: "Cei care au fost din prima clipă în momentul Revoluţiei şi până în momentul în care şi-a dat sfârşitul cred că ştiu la ce ar trebui să se aştepte şi vorbesc de o chestiune mai degrabă de moralitate faţă de societate decât de vreo răspundere penală. Mulţi mai sunt în viaţă", a spus Dancu, avocatul lui Victor Stanculescu.
Mihai Ion Turcu

Mihai Ion Turcu Daca memoriile defunctului General Atanasie Stanculescu au adresa la actiuni concurente rascoalei nationale, aceasta clara simpla si evidenta, cel mai probabil nu vor ajunge acuma sau vreodata la cunostinta publica. Schimbarea de regim din Romania a interesat spatriul geopolitic in care Romania exista. Interesul pentru schimbarea in care am fost actori nu s-a petrecut pe Luna ci in acest spatiu cu problemele sale de atuncea si de acuma.


Niciun comentariu: