Pe facebook: Si acum ce-l sfatuim sa faca?

luni, 4 iulie 2016

Si acum ce-l sfatuim sa faca?

Si acum ce-l sfatuim sa faca? – 15 iunie 2016

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Si acum ce-l sfatuim sa faca?

Prieteni, zilele trecute am primit o oferta oarecum surprinzatoare din partea PNL, de a prelua conducerea organizatiei de Bucuresti. E o provocare. Avand in vedere, insa, multiplele proiecte in care sunt implicat, precum si perspectiva reducerii suplimentare a timpulului alocat familiei (si asa insuficient), va spun ca nu am acceptat inca propunerea. Trebuie sa stiti ca sub nicio forma nu am pus vreo conditie de functie minimala, asa cum ar putea rezulta din scenariile si speculatiile din presa. Pe mine nu ma poate scoate din postura actuala ceva meschin, ci un proiect important, de anvergura nationala, asa cum au fost procesele pe clauze abuzive si legea darii in plata.
Apropo, dezbaterile la aceasta lege mi-au aratat ca astfel de lucruri nu se pot face chibitand pe margine, ci prin implicarea unor actori politici. Desigur ca veti fi de acord cu mine ca fara implicarea dlui deputat Zamfir, realitatea, azi, ar fi fost ca avem o frumoasa teorie, un proiect bun (asa cum a fost si proiectul legii falimentului scris de mine in 2009 si inchis in sertare timp de 5 ani si, ulterior, abandonat) si atat.
Va asigur ca, indiferent ce voi ajunge sa decid saptamana viitoare, voi ramane acelasi - un om al cetatii si un luptator pentru drepturi si libertati, dar si un aliat al tuturor celor aflati in restriste care ma vor fi chemat in ajutor.
Si va asigur ca nu agreez nici tipul actual de politica, anacronic si chitibusar, nici multe dintre fetele politice obosite care, in interes national si pentru binele generatiilor viitoare, trebuie sa fava 10 pasi inapoi.
In orice caz, daca as decide sa ma implic intr-un astfel de proiect, as pastra tandemul cu Dan Zamfir. E evident ca a fost un pact reusit si nu un act efemer de prestidigitatie.

Iar acum indraznesc sa va intreb : ce ma sfatuiti sa fac?

.
Prospectiv A-z Sa gandeasca ca Romania n-are absolut nicio sansa in capitalism fara un sistem bancar-financiar propriu.

Alexandru Botu Sa se gandeasca bine daca va fi mai bun, mai eficient, mai apreciat daca accepta!

Mihai Ion Turcu Spre deosebire de PSD care apare a fi 'o armata" , cu Dragnea general, PNL apare a fi "un sac cu pureci". PNL are electorat in Bucuresti, n-a avut PNL in Bucresti. Conducerea bicefala este contraproductiva. Domnul Blaga taraie dupa sine epoca Basescu si Doamna Gorgiu nu are stofa. PNL a contat ca fiind partid prezidential, cei dopi corpesedinti fiind simpli locotenenti. Domnul ex presedinte, persoana decenta, nu convinge pe cineva. Daca ramane vesnicul candidat de premier PNL pierde alegerile.Presedintele Iohannis face efortul de a acredita formula constitutionala de presedinte, detasat de partide. PNL trebuie sa aiba rezultate in toamna. PNL Bucuresti alaturi de nucleele din Transilvania trebuie sa performeze, Perspectiva de a avea majoritate PSD in Parlament, cu ALDE, UDMR si ce va mai aduna, nu este in sine o catastrofa, o catatrofa ar fi sa -l readuca pe VVP in pozitia de premier, implicit un conflict steril Guvern-Presedinte.Bucurestiul trebuie sa vina in alegeri cu o lista de candidati convingatori.Noi, famlia si prietenii nostri votam PNL. Sincer am votat PNL si FDGR pentru constanta , candidatii .... Se mai adauga si Doamna Turcan care inerveaza pe toata lumea, in primul rand pentru ca nu este localnica, debiteaza numai paltitudini dar cu aer de mare autoritate (?) si in fapt nu aduna dar scade. Imaginati ca Doamna Turcan, la Sibiu, in campania prezidentiala a crezut potrivit sa urce pe scena in piata pentru a ne prezenta noua candidatul PNL, adica pe propriul nostru primar, ales majoritar in trei alegeri succesive. Ceva mai stupid nici ca se putea. Daca aveti resurse personale si spirit de sacrificiu, primiti oferta.

Gavrila Ch Oare nu sunt satuli romanii de bunavointa imbracata intr-o manusa de fier a germanilor? Prin puzderia de acronime citate se oculteaza si federatia germanilor, cea care si-a revendicat dreptul la atatea proprietati ce revenisera statului roman dupa razboi. Aceeasi germani care acum forteaza mana Romaniei pentru a primi refugiatii refuzati de altii, sau care refuza dreptul Romaniei de a-si revendica plata la zi a acelui infam credit acordat Germaniei in timpul aceluiasi razboi.
In alta ordine de idei, pariez ca majoritatea celor oripilati de o posibila majoritate PSD au fost membri de partid acum 30 ani. Le'o fi venit/plecat mintea la cap sau sunt alte motive mai meschine?

Dinica Roman Gheorghe Piperea ne spune:

"Nu voi prelua conducerea organizatiei PNL Bucuresti. Raman insa dispus sa ma implic si sa conduc un proiect de anvergura nationala, daca si cand mi se va propune. Politica si administratia pot fi instrumente pentru astfel de proiecte, asa cum s-a dovedit in cazul legii darii in plata. Oricum ar fi, eu raman acelasi."

Smaranda Dobrescu Pe D-l Piperea nu-l vad sa preia postul PNL de la capitala, sa scoata lumea la lipit afise si impartit pliante, la organizat demonstratii stridente. Vad doua ipostaze valabile pentru D-lui: 1. Sa fie cooptat ca simplu membru in PNL cu conditia ca in momentul schimbarii echipei de conducere a BNR sa preia locul cel mai vizibil pe care i-l permite pregatirea
2. Sa i se promita la inscrierea in PNL ca va candida la primul Congres la functia maxima din partid.
PNL-ul ar da dovada de inteligenta in ambele cazuri. Dar ce facem cu Predoiu fara coledziu? :-)

.................................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 4 iulie 2016

Si acum ce-l sfatuim sa faca?

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv