Pe facebook: "O admir pe Chelsea, dar nu are deloc dreptate..."

duminică, 17 ianuarie 2016

"O admir pe Chelsea, dar nu are deloc dreptate..."

„O admir pe Chelsea, dar nu are deloc dreptate.." – 13 ianuarie 2016

Octavian Lupu a distribuit postarea publicată de The Hill.

Ma intreb cat timp senatorul Sanders se va mai purta cu manusi cu aceasta catea, pardon doamna, Clinton.

"Unfortunately, I have to say, as much as I admire Chelsea, she didn't read [my healthcare plan]," Bernie Sanders said. "What she should know is that we're the only major country on Earth that doesn't guarantee healthcare to all people as a right, and yet we end up spending far more per capita on healthcare as do the people of any other nation."

Sanders: I admire Chelsea but she's 'absolutely wrong' about my healthcare plan

Chelsea Clinton claimed that he wants to get rid of ObamaCare.

HILL.CM

Prospectiv A-z cat timp mai crede ca poate sa-i ajunga veep.

Mihai Ion Turcu si toti tindem sa copiem modelul american (!?).....

Prospectiv A-z In general pentru ca se stie atat de putin despre acest sistem. In particular, oamenii tind sa copie ce li se pare ca merge. Concret, in Romania se tot copie.

Octavian Lupu Ma indoiesc profund ca madame Clinton va dori postura de Veep. Si daca va ajunge va face orice sa-l saboteze pe BS.

Prospectiv A-z Era vorba exact invers, Sanders ca veep.

Octavian Lupu Daca Sanders va accepta postura de Veep, inseamna ca intreaga lui campanie, principiile si convingerile afisate nu au fost decat o minciuna. Fara sa-l idealizez de loc si fara sa ma inflacarez la discursurile sale eu continui sa cred ca acest om, desigur pana la proba contrarie, nu este o frauda precum madame Clinton.

Alexandru Botu Domnule Octavian Lupu, imi permit sa raspund la intrebarea Dumneavoastra: "Ma intreb cat timp senatorul Sanders se va mai purta cu manusi cu aceasta catea, pardon doamna, Clinton".

Ironic: Oricat, daca manusile senatorului Sanders sunt de chirurg, tot nu va fi suficient!...

Gavrila Ch numele Clinton a facut mult rau cauzei democrate in America; americanii sunt 'sick and tired' de dominatia acestor clanuri familiale, vezi cazul Bush la fel.

Draghi Puterity Chelsea e fica lui Hillary. Nu stiam ca si acolo sunt la moda dinastiile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 17 ianuarie 2016

"O admir pe Chelsea, dar nu are deloc dreptate..."

Octavian Lupu a distribuit postarea publicată de The Hill.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv