joi, 21 august 2014

De ce pleaca marile companii?



De ce pleaca marile companii?-14 august-2014

Un fenomen aparent bizar se petrece în rândurile firmelor străine implantate (şi) prin România. Dintre oficialii români, nimeni nu se înghesuie să aducă în atenţie acest fenomen, necum să-l analizeze şi să-i evalueze impactul. Se rămâne în aceeaşi abordare idioată a „mediului de afaceri prietenos” ca o garanţie a atractivităţii pentru investitorii străini, cheia fiind salariile mici. Or, în fenomenul menţionat, în timp ce câteva firme străine, nu multe, urmează tiparul extinzându-şi afacerile prin valorificarea salariilor mici de la faţa locului, altele, mereu mai multe, caută, în ciuda supraofertei de salarii mici la care pot apela, să plece din România, mascându-şi intenţiile de ieşire din piaţă cu diferite formule, îndeosebi legate de schimbări strategice la nivelul de asamblu al reţelelor internaţionale din care fac parte.

ENEL, gigantul italian din energie, pretinde că părăseşte afaceri în România de peste 1 miliard euro pentru că ar fi obligat la restrângeri globale de activitate generate de îndatorări vechi de dinaintea crizei. Lafarge, gigantul francez din industria cimentului, susţine că scoate la vânzare afaceri de sute de milioane de euro din România în legătură cu o fuziune la nivel global cu unul din rivalii săi europeni, Holcim. Mc Donald’s, gigantul american fără concurenţi printre giganţii de profil din lume, caută un francizat, căruia să-i lase contra cost şi chirie, afacerea de sute de milioane de dolari pentru a ieşi fizic de pe piaţa din România. Sunt numai câteva exemple. Au fost prezentate doar cele mai notabile. Şi n-au ajuns încă în spaţiul public intenţiile asemănătoare ale unor similari. Ce-i uneşte? 1) Dimensiunea pe piaţa de profil, dacă nu şi dimensiunea în sine! 2) Poziţiile oligopoliste (piaţă sigură tip monopolistic, adică fără concurenţi, practic neîmpărţită cu alţii sau cel mult împărţită cu un alt competitor). 3) Profiturile certe. Toate acestea alimentează nedumeririle!
La o analiză atentă însă, mai poate exista, în toate cele trei cazuri, un lucru în comun: o percepţie similară asupra perspectivei în România, anume perspectiva unei pieţe închise sau într-o creştere derizorie! ENEL se confruntă cu problema deja de doi ani: în contextul prăbuşirii consumului de energie primară în România, degeaba deţii monopol pe circa 40% din distribuţia de electricitate, cum are ENEL, căci profiturile, chiar dacă sigure, tot nu cresc. În cazul Lafarge este vorba de aceeaşi perspectivă, întrucât dinamismul economiei din România este doar în statistici şi nu în construcţiile rezidenţiale şi în infrastructură. Cu Mc Donald’s este şi mai simplu. O ţară în sărăcire nu poate oferi perspective, mai ales pentru giganţi! Pentru profituri mari nu sunt de ajuns salariile mici din propria activitate, ci mai trebuie şi piaţă la desfacere, adică dimpotrivă salarii mari. Şi poate mai e ceva. La ei acasă, toţi aceşti giganţi sunt obişnuiţi cu profituri de 8-10%. În colonia numită România au venit pentru profituri de 80%! Şi nu e vorba doar de o metaforă onomatopeică!
  Smaranda Dobrescu Sunt de acord cu concluziile lui Ilie Serbanescu, in special aceea ca orizontul de asteptare al acestor companii in ce priveste profitul este mult mai mare decat cel realizat si de aceea pleaca investitorii. De fapt mai sunt cateva elemente care concura la evaluarea profitabilitatii afacerii in Romania:
1. starea infrastructurii generale este slaba si incerta, prin infrastructura intelegand nu doar drumuri, cai de transport, cat mai ales cat de ieftin poate fi gestionata la noi o afacere cu legislatia existenta: predictibilitate,, aplicarea legislatiei, pretul comunicatiilor.
2. Lucratorii in mare majoritate sunt slab calificati, de cele mai multe ori angajatorii fiind obligati sa faca serioase cursuri de calificare, suficient de costisitoare pentru ca avantajul salariului mic sa mai se constituie intr-un avantaj comparativ, De altfel multi dintre lucratorii calificati lucreaza undeva prin Europa, iar in planul de profitabilitate al societatilor venite intra din ce in ce mai rar capitolul de cursuri de calificare.
Daca elementul forta de munca ieftina ar fi cel predominant atragator, atunci ar trebui sa avem parte de multime de relocalizari. Faptul ca acestea sunt destul de putine este un semn ca profitul actual are in vedere mult mai multe elemente care concura la realizarea competitivitatii. (De exemplu, lipsa soselelor si un transport greoi si nesigur< etc) Cei care parasesc tara se pare ca sunt mai constienti decat decidentii politici de perspectivele de evolutie ale economiei, caci nu doar PIB-ul si deficitul cu care defilam triumfator definesc. trendul economiei!

Gradinaru Gheorghe Cred ca in afara de considerente economice legate de tara noastre, expuse in postarile de deasupra,nu ar trebuii sa neglijam implicatiile politicii economice de sanctiunii impotriva Federatiei Ruse ale UE( toate cele trei compani au afaceri mult mai mari in Rusia)
Un Prospectiv  As re/aduce in atentie si un text al lui Raoul Weiss, care la momentul publicarii a creat o gama larga de reactii: http://blog.prospectiv.org/.../motivations-geopolitiques...

Un.P
http://paginadebanci.ro/bancile-straine-au-retras-cinci.../
Pentru băncile străine, România a fost o piaţă de desfacere a creditelor excelentă, mai ales în perioada boom-ului imobiliar.
România s-a bucurat atunci de capitalizare bancară dar banii au intrat în special în circuitul imobiliar şi retail.
Pentru sistemul bancar românesc a urmat apoi o perioadă de contracţie, caracterizată în prezent prin retragerea de capital din România.
Oficial, băncile-mamă au terminat capitalizarea şi îşi retrag fondurile înapoi.
Concret, subsidiarele sunt lăsate să ruleze exclusiv bani interni, adică depozite şi împrumuturi ieftine interbancare.
Din trimestrul 2 din 2013 până în trimestrul 1 din 2014, băncile străine au retras circa 5 miliarde de dolari din sistemul bancar românesc, conform Initiative Viena, sursa citată de bancherul.ro. Din regiune, doar Rusia are o sumă mai mare de circa 20 de miliarde, Polonia fiind ce-i drept, aproape de România, dar cu o populaţie şi o capitalizare cu mult mai mare.

Din sistemul bancar românesc s-au retras de către băncile străine cei mai mulţi bani din regiunea Europei Centrale şi de Est, excepţie făcând Rusia.
Cristi Pantelimon Se îndreaptă spre Ucraina...?
Chiar cu tenta anti-pontista mai noua a Cotidianului, unde-i adevarul? In bugetul fiecaruia.
Viorel Straoanu Moldova ...
S.D  Extragerea banilor de catre bancile straine din Romania nu este un fenomen specific Romaniei. Exista reguli zonale pentu Europa deEST elaborate de ECB la cererea UE.Aceasta masura concura la situatia grea a finantarii economiei, mai ales ca populatia in 2013 si-a retras mare parte din economii, dar nu face parte din motivatia specifica Romaniei expusa de Ilie Serbanescu.
"Prinse intre criza datoriilor din zona euro, obligatia de a atinge o rata de capitalizare de 9% pana in iunie 2012 sub coordonarea Autoritatii Bancare Europene (ABE) si reglementari in cadrul Basel III mult mai stricte, bancile vest europene sunt nevoite sa isi conserve capitalul si sa restranga cat mai mult posibil riscurile."
http://www.ziare.com/.../alt-semnal-privind-reducerea...

Alt semnal privind reducerea creditarii: bancile occidentale isi retrag banii


Prinse intre criza datoriilor din zona euro, obligatia de a atinge o rata de capitalizare de 9% pana in iunie 2012 sub coordonarea Autoritatii Bancare Europene (ABE) si reglementari in cadrul Basel III mult mai stricte, bancile vest europene sunt nevoite sa isi conserve capitalul si sa restranga cat mai mult posibil riscurile.

Potrivit reglementarilor Basel III, care urmeaza sa fie implementate pana in 2019, bancile trebuie sa mentina o rata de adecvare a capitalului de 7% din active, la care se adauga 2,5% in cazul bancilor mari.

De asemenea, bancile din Uniunea Europeana trebuie sa atinga un nivel temporar de 9% din activele ponderate la risc pana la jumatatea anului viitor, ceea ce inseamna ca in total acestea trebuie sa stranga pana la 160 de miliarde de euro, potrivit estimarilor ABE.

Modalitatile prin care bancile se vor alinia la noile cerinte vizeaza direct stabilitatea sistemului bancar est european, in conditiile in care bancile occidentale controleaza aproape trei sferturi din acesta.

UniCredit SpA, Erste Group Bank AG, Raiffeisen Bank International AG si Societe Generale SA, principalele grupuri bancare din regiune, se afla sub pragul de capitalizare de 9% din activele ponderate la risc stabilit de ABE. In acelasi timp, bancile cu cea mai mare prezenta in Europa de Est, inclusiv in Romania, sunt si cele mai afectate.

Astfel, in trimestrul al treilea al acestui an, UniCredit SpA a inregistrat pierderi record, de 10,6 miliarde de euro, in timp ce Erste a inregistrat o pierdere de 1,5 miliarde de euro in aceeasi perioada.

Pe de alta parte, multe din unitatile lor din Europa de Est necesita finantare substantiala, in conditiile in care raportul depozite/credite este, in general, subunitar.

Cum se incearca prevenirea retragerii fondurilor?

Inca de luna trecuta, Banca Europeana pentru Recontructie si Dezvoltare avertiza ca presiunile reprezentate de masurile de reglementare pentru bancile din zona euro in sensul cresterii ratei de capitalizare ar putea rezulta in mai putin sprijin pentru unitatile locale.

Avertismentul a fost reluat de directorul general al Fondului International Monetar (FMI), Christine Lagarde. Potrivit reprezentantului FMI, marile grupuri bancare vest europene, afectate de cresterea creditelor neperformante si de incetinirea cresterii economice, isi vor retrage capitalul din sucursalele est-europene.

Desi ABE recomanda ca noile reguli sa fie indeplinite prin reducerea bonusurilor si a dividendelor, bancile vor fi mai inclinate catre vinderea activelor si reducerea creditarii.

In plus, reprezentantii Erste Bank resping posibilitatea unei noi "Initiative de la Viena". Prin acordul convenit in ianuarie 2009, marile grupuri bancare cu operatiuni in Europa Centrala si de Est se angajau sa isi mentina expunerile si sa recapitalizeze unitatile in cadrul programelor de sprijin financiar ale UE si FMI. Totusi, conditiile macroeconomice in tarile vizate s-au schimbat de atunci, spun reprezentantii grupului care controleaza cea mai mare banca din Romania.

"In afara de reducerea expunerilor, consolidarea nivelului capitalizarii se poate face prin atragerea de capital nou. Aceasta poate fi realizata prin incorporarea profitului sau prin atragerea de investitori noi care, in ultima instanta, pot fi reprezetati si guvernele tarilor din care aceste institutii provin", a spus Vlad Muscalu, economist ING Bank, pentru Efin.ro

Procesul de dezintermediere, "deleveraging", este inevitabil, spune guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu, si este nevoie de o schimbare a modelului de finantare, prin identificarea unor noi surse. Potrivit economistului ING Bank, comentariile par sa se refere la ajustarea modelului de operare incat activitatea de creditare sa se bazeze mai mult decat in prezent pe resurse autohtone.

"Pentru moment, probabilitatea de a vedea retragerea unor banci importante din Romania pare relativ redusa. Desigur, evolutiile recente din pietele financiare fac ca aceasta probabilitate sa fi crescut in ultima perioada. Totusi, pentru moment, cred ca este mai probabil ca bancile mame ale institutiilor de credit cu capital strain din Romania sa reduca finantarea acordata acestora.

V.S .....sa conserve capitalul si sa restringa riscurile.Altfel spus sa-si retraga banii din sucursale.Ca sa atinga procentul de capitalizare impus trebuie sa ofere dobinzi mici la depozite ceea ce au si facut si sa se ,,joace " cu rata dobinzii dupa algoritmi pe care clientii deja aflati in portofoliu nu-i pricep ,basca aplicarea de comisioane ilegale.Pt ca potentiali clienti nu se intrevad ,mai ales dupa noile reguli impuse de BNR.E un cerc vicios.Isi cesioneaza creantele unor recuperatori locali si ...go to west .



















Niciun comentariu: