Pe facebook: 'We're doomed': Mayer Hillman on the climate reality no one else will dare mention

vineri, 6 iulie 2018

'We're doomed': Mayer Hillman on the climate reality no one else will dare mention

""We've got to stop burning fossil fuels. So many aspects of life depend on fossil fuels, except for music and love and education and happiness. These things, which hardly use fossil fuels, are what we must focus on."

THEGUARDIAN.COM

'We're doomed': Mayer Hillman on the climate reality no one else will dare mention

The 86-year-old social scientist says accepting the impending end of most life on Earth might be the very thing needed to help us prolong it

Eduard Virgiliu Deci solutia este sa ne iubim, sa citim si sa ascultam muzica ... si ca prin minune lucrurile o sa se schimbe in jurul nostru.

Intrebarea este: cat timp facem noi lucrurile astea cine o sa ne duca gunoiul si cine o sa ne dea de mancare?!?

Smaranda Dobrescu Eu cred ca el spune ca daca dorim sa valorizam acele lucruri frumoase, e bine sa ne oprim sa ardem combustibili fosili.. E vorba de schimbarea climei...Deci, alte tipuri de combustibil/energii.

Eduard Virgiliu Ecologistii astia spuneau acum 20 de ani ca in 2020 apa o sa acopere un sfert din pamant ...
Deocamdata niciuna din previziunile lor nu s-a adeverit.
"Energia curata" pe care o tot vand astia ne costa dublu si nu a adus nici un avantaj. Lipsa de randament si poluarea suplimentara anuleaza orice beneficiu.

Smaranda Dobrescu Eduard Virgiliu Si in Atelier exista doua grupuri de gandire in privinta schimbarii climei si a aportului combustibililor fosili la acest aspect pe zi ce trece mai accentuat. Faptul ca Trump a denuntat acordul de la Paris, da apa la moara celor care nu considera poluarea si noxele respective ca vinovate de schimbarile climatice si imbolnavirile aparatului respirator. Daca nu credem in aceasta "poveste" atunci va trebui sa gasim alta, mai credibila. Cea cu razboiul climateric are si ea limitele ei..

De altfel Trump nu exclude revenirea SUA la prevederile acordului de la Paris.
https://www.agerpres.ro/.../trump-nu-exclude-in-teorie-o...Manage

AGERPRES.RO

Trump nu exclude, în teorie, o revenire în Acordul de la Paris…

Petre Rizea Lucrurile ,in domeniul schimbarilor climatice ,nu au nici solutii imediate si nici miraculoase ...Daca e sa se produca schimbari,intr-un sens sau altul ,acestea vor veni de la sine ,pentru ca ,oricare alta rezolvare ,impusa de unii sau de altii,indiferent din care tabara ,va fi tributara interesului de grup ,al castei mai bine situate la un moment dat si nu va avea un caracter echitabil in veci .Iar daca e sa discutam de cauze majore de schimbare climatica ,sunt foarte putine glasuri dintre critici care sa aduca in discutie ,zborurile in spatiu ,mari consumatoare si distrugatoare de oxigen si ozon ,ce au atins o frecventa absolut nejustificata ,oricare ar fi motivatiile "stiintifice "...

Eduard Virgiliu Smaranda Dobrescu principalul motiv pentru care Trump s-a retras a fost faptul ca economia americana urma sa cheltuiasca 1-3 de trilioane de dolari si efectul era aproape zero.
Ce nu polua SUA urmau sa polueze India si China.
Poluarea nu poate fi rezolvata decat de tehnologie. Daca fortezi utilizarea de tehnologii care nu au atins maturitatea, poluarea o sa creasca.
Treaba asta se vede in Germania unde s-au cheltuit sume enorme pentru energie verde. Germania acum are un sistem instabil de energie electrica care cosuma si mai mult si polueaza si mai mult.

Smaranda Dobrescu Presedintele american a spus ca este dispus sa renegocieze intelegerea, propunere respinsa insa vehement de Germania, Franta si Italia, care si-au reafirmat, intr-o declaratie comuna, sprijinul pentru acord. Presedintele Frantei, Emmanuel Macron, i-a transmis insa ca Acordul nu este renegociabil. China si Rusia au anuntat ca isi vor respecta angajamentele asumate prin Acordul de la Paris, in ciuda retragerii SUA. America este a doua sursa de gaze cu efect de sera din lume, dupa China.. Hotararea finala a SUA o va lua probabil urmatorul presedinte, intrucat iesirea din acord efectiva are un termen de 4 ani. Produsele a caror tehnologie ar fi schimbata costa evident mai mult, dar masura eficientei economiilor si a castigurilor in globalizare nu poate fi comparata si evaluata in conditii de tehnologii vechi vs. noi. Si apoi, retragerea efectiva va costa SUA penalizari la exportul produselor cu noxe. Ce castigi pe mere, dai pe pere. Si mai mult, te asociezi, tu, SUA, Nicaraguei si Siriei, singurele tari ce nu au semnat acordul de la Paris.

Petre Rizea ATATA TIMP CAT AMERICA ARE CONTROLUL, ACCEPTAT BENEVOL DE TOATE STATELE VESTICE INDUSTRIALIZATE ,ASUPRA PIETELOR DE DESFACERE SI COMERTULUI CU TEHNOLOGII,DESPRE CE VORBIM AICI ???

Smaranda Dobrescu Pai nu mai vorbim decat in momentul in care Trump ca reveni asupra hotararii sale.

Prospectiv A-z .
Hillman e destul de realist sa nici macar nu spere intr-o schimbare--care la nivel personal sau chiar national n-are suficient efect nici in cazul uneia din primele economii ale lumii (UK).

La sfarsitul articolului apare si mai clara sursa problemei timpului nostru: CAPITALISMUL:

Can civilisation prolong its life until the end of this century? "It depends on what we are prepared to do." He fears it will be a long time before we take proportionate action to stop climatic calamity. "Standing in the way is capitalism. Can you imagine the global airline industry being dismantled when hundreds of new runways are being built right now all over the world? It's almost as if we're deliberately attempting to defy nature. We're doing the reverse of what we should be doing, with everybody's silent acquiescence, and nobody's batting an eyelid."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 6 iulie 2018

'We're doomed': Mayer Hillman on the climate reality no one else will dare mention

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv