Pensii de stat=hotie - Marginalia, ...

Buciu Petre shared a link.

May 23

Un bugetar de lux care traieste regeste din banii statului se plange, in piesa asta, ca statul ii fura banii si ca pensiile private sunt singura optiune morala pentru a scapa de "hotie". Eventual, sa se aboleasca pensia de stat si statul social, aceste "hotii" care ne "fura" banii noua, oamenii care "muncim", aia "cinstitii". Eu nu stiu cum Dumnezeu pot asemenea personaje expirate, parca teleportate din 1850 in prezent, sa fie atat de respectate si luate in serios. Burghezul Papahagi declara practic razboi de clasa, caci doar "lupta" nu se mai cheama de multa vreme. Parca am trai intr-o versiune burgheza a regimului orwellian descris in "1984". Totul seamana, doar stapanii au alta culoare politica.

 

 

MARGINALIAETC.RO

Pensii de stat = hoție – [ Marginalia ] etc.

[ Adrian Papahagi ] May 23, 2018 Economie Pensii de stat = hoție Întreg sistemul de pensii gestionate de stat e o hoție și o minciună: 1. fiindcă nu plătim pentru noi, ci pentru alții. E ca și cum, la fiecare cumpărătură la magazin, ne-ar obliga să donăm o parte din ce-am cumpărat cel...

 

Smaranda Dobrescu Dupa prima fraza am pus mana sa scriu. La a doua am renuntat caci niciun cuvant din postare nu e corect. Autorul habar nu are cum functioneaza un sistem public de pensii. Asa o porcarie infantilo-pretioasa-habarnista nu am citit in viata mea.

 

Buciu Petre Vi se pare ca astia stiu ceva ? Ca fac vreodata efort sa inteleaga serios despre ce-si dau cu parerea ? Ei sunt doar cu sloganele si ei stiu ca statul ii "fura". Fobia oricarui burghez radical ...ca statul pune mana pe averea lui. Altceva nimic. Nu analiza, nu investigatie, nu dezbatere de concepte...doar diatribe din astea si declaratii de razboi.

Smaranda Dobrescu Nici macar nu-i da prin cap ca pensia administrata privat urmareste riscuri de tot felul, cel mai important fiind cel al comisioanelor uriase luate de neoliberalii administratori. Inflatia si deflatia tot acea pensie o afecteaza, nu pe cea publica, etc, etc

 

Andrei Mocearov Este o atmosferă generala care permite ca asemenea dementi sa se exprime in termenii ăștia, sfidand cu un cinism suprem orice formă de solidaritate umana.

 

Buciu Petre Solidaritatea treaca-mearga, o mai putem explica prin faptul ca traim vremuri nihiliste populate de psihopati si indiferenti. Dar e ridicol si din punct de vedere pragmatic/economic ce spune el. Pensia publica raspunde mai bine unor riscuri decat privatul. Iar defectele ei, de asemenea nu sunt evitate de privat daca e sa-i impunem un management de risc acceptabil. Indivizii astia probabil ar vrea pensie privata ca fond de investitii. Mult succes le doresc cu asa ceva, in conditiile in care capitalismul financiar da rateurile pe care le da.

Giugal Aurelian Punct lovit. Cu oamenii ca voi aș vrea să plec la drum.

 

Roxana Antohi Din pacate acesti habarnisti nu sunt pusi la punct pentru aberatiile lor Si asa mai apar si alti habarnisti si debiteaza prosti

 

Buciu Petre Acesti habarnisti sunt promovati de alti "habarnisti", dar "habarnisti" din aia precum Aligica (ca Marginalia e platforma lui noua) decorati de sistem, slugi docile si loiale intereselor celor puternici. "Habarnisti" care ar trebui sa stie, avand in vedere profesia lor, ce enormitate jenanta spune Papahagi. Dar au prins atata tupeu si se cred atat de mari incat nu se mai jeneaza de nimic.

Smaranda Dobrescu Habarnistii acestia pentru ca sunt inchisi la orice argument ar merita sa li se aplice proiectul optional vanturat prin presa: cine doreste sa ramana la pilonul II sa mearga mai departe pe legea respectiva, cine doreste sa revina la pilonul I sa i se considere anii de pilon I ca ani de contributie la sistemul public si in final sa-si ia pensia intreaga. Dar nu e corect fata de habarnisti. Mai bine si-ar batea capul guvernantii sa explice in asa fel situatia incat sa depaseasca cliseele cu care e plin capul incapatanatilor. E vorba totusi de familia lor, nu doar de ei!

 

Roxana Antohi Acum la Antena 3 s-a vorbit de Domnul Fota care il acuza pe Eminescu ca era impotriva ideilor ocdentale Deci un nou esantion de habarnist A scris un articol in Dilema

 

Smaranda Dobrescu Si-a pierdut patronul si se uita zambind candid catre Aligica& comp.

 

Rareș Jianuhttps://www.facebook.com/TrenduriEconomice/posts/621429161542385Manage

 

Dan Diaconu

May 24

La ora actuală, începând cu prostul naţional, trecând apoi prin influencerii guranişti, cartienişti, etc. şi terminând cu ultimul tefelist, subiectul la modă este cel al pensiilor, mai precis al „luptei" prostovănimii pentru ceea ce se numeşte „pensie privată".

În mai multe articole(unul recent îl puteţi citi aici: https://www.facebook.com/TrenduriEconomice/posts/602213103463991), am explicat că, în realitate, pensia privată este o şmecherie care nu face altceva decât să împingă nişte bani ai statului în buzunare private. Dar să încercăm să privim dincolo de personaje pentru a înţelege de ce calea tefelistă este greşită şi de ce totul se va întoarce, până la urmă, fix împotriva prostovanilor care mestecă nişte slogane fără a înţelege despre ce e vorba.

Sistemul pensiilor de stat e un sistem bazat pe extinderea unui sistem natural - în care copiii au grijă de părinţi atunci când aceştia nu mai sunt în putere - la nivel de stat. Tradus, pentru asigurarea pensiilor bătrânilor, contribuie cei care sunt activi, printr-o contribuţie proporţională cu salariul încasat. Aşadar, un prim aspect al sistemului pensiilor de stat este acela că acest sistem nu este unul „de acumulare", ci unul „de solidaritate". E bine să înţelegem acest aspect deoarece de aici pornesc toate confuziile speculate de ticăloşii din spatele sloganelor chioare.

Aşadar, prin pensiile de stat nu strângem bani pentru pensie, ci contribuim din solidaritate între generaţii la pensia celor care, la rândul lor au contribuit la pensia înaintaşilor lor. Disperarea - care vine nu de la tefelişti, ci, culmea, de la cei cu care se luptă acerb tefeliştii, anume decreţeii - apare atunci când unui val demografic major îi urmează un gol demografic. În cazul nostru e vorba, aşa cum am amintit, de decreţeii lui Ceauşescu care se tem că, după ieşirea lor masivă la pensie, „golul demografic" al generaţiei următoare nu va rezista „plăţii facturii pensiilor". Este o teamă justificată, însă aceasta nu se combate cu făcături propagandistice, ci cu logică. E bine ca fiecare să ştie că nivelul pensiei este, până la urmă, un indicator al nivelului general al bunăstării unei ţări. În cazul în care ţara funcţionează bine, se găsesc bani pentru pensii, în caz contrar nu. E ca în orice familie: în cazul în care au copii care se descurcă bine, părinţii pot fi liniştiţi că nu vor fi lăsaţi de izbelişte la bătrâneţe. În caz contrar, e mai complicat.

Fix la fel e şi cu pensiile de stat. Decreţeii au fost cei care l-au omorât pe Ceauşescu, cel căruia, dacă e să fim corecţi, îi datorau propria existenţă. Mai mult, s-au ridicat vehement, asemeni tefeliştilor actuali, împotriva principiilor acestuia, unul esenţial fiind rata natalităţii. Golul demografic este cauzat fix de comportamentul lor, aşadar factura o vor plăti tot ei. Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, e cât se poate de clar că generaţia decreţeilor nu va avea o bătrâneţe foarte uşoară. Cel puţin acestea sunt premisele. Există însă şi o speranţă: în cazul în care România îşi va croi un destin economic solid, se va putea trece cu uşurinţă peste provocarea pensionării valului decreţeilor. Mai mult, trebuie înţeles că o mare parte a decreţeilor nu-şi vor încasa pensia de aici, ci de prin statele UE prin care-au lucrat, astfel încât stresul sistemului naţional de pensii nu va fi atât de mare precum cel prognozat de trompetele propagandiste.

Partea hilară începe însă abia de-aici. Preluând pe nemestecate temerile decreţeilor, tefeliştii îşi cam sapă singuri groapa. Cu cât criticile la adresa sistemului public de pensii sunt mai mari, cu atât creşte presiunea asupra înlocuirii acestuia. Ce înseamnă înlocuire? Înseamnă trecerea de la un sistem bazat pe solidaritate intergeneraţională la unul bazat pe acumulare. Adică, în loc să ţi se plătească pensia de către generaţia actuală, ea ţi se va plăti din ce ai strâns de-a lungul vieţii. Este însă „dorinţa" de care, din prostie, generaţia tefelistă s-ar putea să aibă parte. Şi-o să vă explic în continuare de ce nu e bine pentru ei.

Banul nu e o unitate stabilă. Cu trecerea timpului valoarea sa este mâncată de inflaţie. A-ţi păstra banii prin acumulare este o provocare care necesită experienţă. Pe această „experienţă" se bazează fondurile de pensii, cele care au ca şi specializare „conservarea" valorii depunerilor efectuate de către contributori. Însă această „expertiză" vine la pachet cu un preţ, anume comisionul de administrare pe care-l plăteşti din propriul buzunar. Nimeni însă, într-un sistem pur privat, nu-ţi poate garanta că administratorul fondurilor tale de pensii nu e un prostovan care-ţi plasează banii aiurea şi-i pierde. S-a văzut asta în ultima criză din SUA, unde mulţi au rămas cu buza umflată fix în prag de pensionare, fiind lăsaţi să se descurce cum pot. E unul dintre riscurile majore ale sistemului pur privat de pensii. În cazul statului, chiar şi-n vremuri dificile, se găsesc bani sau soluţii pentru plata pensiilor. Cel puţin, până acum, nu s-au văzut state rămase întregi care să nu-şi asume plata pensiilor.

O altă necunoscută este durata vieţii fiecăruia. Poţi trăi mai puţin decât media, neîncasând mare lucru din pensie sau poţi trăi foarte mult. În cazul pensiei private ţi se spune limpede: ăştia-s banii tăi, cu ei te descurci. Ai trăit mai mult decât ai strâns, Dumnezeu cu mila! În cazul sistemului public, cel puţin această grijă nu există.

Sunt doar câteva elemente care arată că sistemul public de pensii nu e chiar dracu' gol, ci un sistem oarecum natural de gestionare a îmbătrânirii. Este, în acelaşi timp, un sistem care nu-ţi dă bătăi de cap şi al cărui scop nu e profitul unora pe spatele.

Un alt sistem similar celui de pensii este cel public de sănătate. La fel, acesta se bazează pe solidaritate: contribuie toţi pentru întreţinerea celor care-s bolnavi. Aceasta are ca avantaj esenţial faptul că, atunci când un bolnav necesită un tratament extrem de scump, probabilitatea de a se găsi banii necesari e mai mare. Până la urmă nimeni nu vrea să fie bolnav, astfel încât n-ar trebui să-ţi doreşti să-ţi cheltui contribuţia la sănătate. Lucrurile stau relativ normal acolo unde sănătatea este o afacere de stat. Când însă intră pe fir componenta privată, totul se transformă în dezastru. De ce, e simplu de înţeles: dorinţa de profit duce la existenţa excluderilor şi a condiţiilor scrise cu litere mărunte. Asiguratului nu-i este permis decât un număr limitat de intervenţii, iar în cazul în care, chiar şi accidental, nu este asigurat, e lăsat de izbelişte.

Ca o răzbunare hazlie a istoriei, s-ar putea ca fix generaţia cea mai vehementă, anume tefeliştii, să încaseze direct în barbă cele două experimente nefaste, cu efecte devastatoare asupra lor. E o altă punere în scenă a zicerii „ai grijă ce-ţi doreşti pentru că s-ar putea să se îndeplinească".

 

Buciu Petre 1. Argumentele cu solidaritatea nu tin la astia. Mai degraba ti-i pui in cap, pentru ca ei considera solidaritatea asta o forma de furt. Au ramas cu traumele burgheze. 

2. Foarte multa lume uita sa spuna ca pilonul II are toate defectele (potentiale si actuale) ale pilonului I, dar nu are si toate avantajele. Declinul demogratic afecteaza la fel de tare si pilonul II, pentru ca toata acumularea lui e pe baza de titluri de stat, platite, evident de stat. Daca demografia o ia la vale, statul va trebui sa creasca birurile pe munca (ca doar n-o va face pe capital) pentru ca pilonul II sa aiba acumulare. Altminteri e foarte bine scris, Dan Diaconu are un stil provocator :))